Concepția Eului este un component constitutiv complex sau o imagine, care include o combinație de reprezentări ale individului despre sine împreună cu componentul emoțional al acestor reprezentări [5, p. 354]. Concepția Eului se formează pe parcursul vieții sub influența mediului înconjurător și efectuează funcția de regulare a comportamentului.
Noțiunea de concept al Eului a apărut în legătură cu închipuirile despre natura dualistă a omului ca subiect și obiect de studiu. Eul ca obiect include în sine 4 aspecte: spiritual, material, social și fizic. Aceste aspecte, în cazul fiecărui individ, formează un chip unic.
Conceptul Eului de asemena poate fi prezentat ca o structură de atitudini ale individului față de sine. Această structură include 3 categorii de atitudini [5, p. 356]:
- Eul real (cum se vede individul pe sine în prezent);
- Eul social (cum individul, după părerea lui, este perceput de alți oameni);
- Eul ideal (cum individul ar dori să fie).
Interpretarea conceptului de Eu ca o structură de atitudini reflectă caracterul lui dinamic. Imaginea Eului se formează din atitudini cognitive. Ele formează o ierarhie din punct de vedere a semnificației lor subiective pentru individ.
Componentul emotional-apreciativ este un alt component al imaginii Eului. Sursa raționamentelor apreciative ale individului despre sine sunt:
- standardele și normele socioculturale;
- reacțiile sociale ale altor oameni la individ (interpretarea lor subiectivă);
- • standardele și criteriile individuale însușite de individ pe parcursul vieții. Astfel, putem constata că individul realizează două procese de autoapreciere [5, p. 357]:
- comparația Eului real cu Eul ideal;
- comparația Eului real cu Eul social.