Perceperea interpersonală - o reflectare reciprocă completă efectuată de către indivizi în procesul interacțiunii interpersonale.
Înțelegerea înterpersonală - un proces psihic de includere a informației despre individ în experiența personală, în sistemul cunoștințelor însușite anterior și pătrunderea în sensul și semnificația evenimetelor, factelor și conținutului influenței.
Interacțiunea interpersonală realizează 3 sarcini [5, p. 360]:
- perceperea interpersonală;
- înțelegerea interpersonală;
- formarea relațiilor interpersonale;
- efectuarea influenței psihologice.
Particularitățile perceperii depind de sex, vîrstă, naționalitate, temperament, starea sănătății, orientări, experiența de comunicare, proprietățile profesionale și personale etc [5, p. 350]. Femeile, în comparație cu bărbații, mai precis identifică starile emoționale și relațiile interpersonale ale oamenilor. Cu vîrsta stările emoționale se diferențiază mai ușor. Cel mai ușor stările psihice și relațiile interpersonale le identifică oamenii, care au un nivel mai înalt de dezvoltare al intelectului.
În calitate de obiect de cunoaștere poate fi atît aspectul fizic al individului, cît și cel social. În procesul perceperii, în primul rind, se fixează aspectul fizic, la care se referă caracteristicile anatomice, fiziologice, funcționale și paralingvistice. Particularitățile anatomice (somatice) includ înălțimea, capul, mîinile etc. La caracteristicile funcționale se referă respirația, circulația sanguină, secreția de sudoare etc. Particularitățile funcționale includ ținuta, poza și mersul. Particularitățile paralingvistice (neverbale) ale comunicării includ mimica, gesturile și mișcările corpului.
Aspectul social presupune oformarea socială a înfățișării, caracteristici verbale, extralingvistice, proxemice și comportamentale. Oformarea socială a înfățișării include îmbrăcămintea omului, încălțămintea lui etc. La particularitățile proxemice se referă distanța dintre interlocuitori și plasarea lor reciprocă. Particularitățile extralingvistice ale limbajului presupun originalitatea vocii, timbrul ei etc. Particularitățile sociale ale individului, în comparație cu aspectul fizic, sunt mai informative.
Procesul de cunoaștere a omului include mecanisme, care denaturează reprezentările despre obiectul perceperii, mecanismele cunoașterii interpersonale, reacția obiectului și condițiile în care are loc perceperea. Mecanismele, care denaturează imaginea obiectului perceperii, limitează posibilitatea cunoașterii obiective a oamenilor. Cele mai importante din ele sunt: mecanismul noutății (prima impresie influențează formarea ulterioară a imaginii) și mecanismul proiecției (transferul).