Calificarea este o activitate în cadrul raționamentului juridic, cînd se folosesc diverse metode. Calificarea poate fi comparată cu concluziile chimistului ce a analizat o substanța necunoscută și a identificat-o.
Calificarea pentru jurist este ceea ce-i diagnosticul pentru medic, care stabilește boala dupa simptomele sale.
Calificarea este primul instrument de găsire a regulii de drept. Legea stabilește relația dintre fapte-condiții și fapte-consecințe, formal legea este evocarea unor concepte. Calificarea este ceea ce logicianul numește raționament, judecată, ce este sinteza a 2 termeni: subiect și predicat, de ex., acesta este un mobil. La noi se foloseste termenul „încadrare”, „reîncadrare”, dar el desemnează doar rezultatul procesului de calificare - faptele sunt puse în cadrul legii.
Pentru a fi realizată corect calificarea se presupune cunoașterea elementelor abstracte ale conceptelor, implică definirea lor si dezvoltarea. În al doilea rînd, trebuie sa găsească în faptele stabilite elementele abstracte. În fine, sa se treacă în revistă toate conceptele implicate ce-i releva celui ce le poseda elementele identice celor prezente în fapte.
Calificarea juridică constă în a acoperi datele concrete de calități ce determina regimul sau și consecintele juridice atașindu-le la concepte abstracte ale căror semne acele date le au, deci, o tehnică generală de realizare a dreptului. Calificarea poate fi numită și operațiune intelectuală de analiză juridică a unei situații de fapt sau de drept pentru a-i descoperi regimul. Pornind de la trăsături ce caracterizează situația concreta, calificarea permite de a identifica cu ajutorul conceptelor și categoriilor cunoscute elementele necesare pentru a-i aplica regulile de drept corespondente.
A califica înseamnă și a traduce faptele în limbaj juridic, a pune o etichetă.
Termenul „calificarea” este de origine latină: „qua-lis” - calitatea și „facere” - a face, semnificînd o apreciere calitativă a unui fenomen, proces, cunoașterea unor trăsături esențiale prin corelația lor cu alte fenomene, importanța socială a căror deja este cunoscută.
Prin calificarea infracțiunii se înțelege determinarea și constatarea juridică a concordanței exacte între semnele faptei săvârșite și semnele componenței de infracțiune prevăzute de norma juridico-penală.
Calificarea infracțiunii este un proces logico-juridic, realizat la toate stadiile urmăririi penale și a examinării cauzei de către instanța de judecată. Importanța social - politică și juridică a calificării infracțiunii constă în aceea, că în rezultatul acestei activități se determină faptul existenței într-o faptă prejudiciabilă concretă a semnelor unei componențe de infracțiune prevăzute de legea penală.
Procesul calificării parcurge careva etape:
- determinarea circumstanțelor de fapt care reprezintă drept semne ale unei anumite componențe de infracțiune;
- determinarea normei juridico-penale care era în acțiune la momentul săvârșirii faptei prejudiciabile;
- aplicarea articolului cuvenit, al aliniatului sau literei acestuia sau a totalității de articole în cazul săvârșirii unui șir de infracțiuni; 4)suprapunerea circumstanțelor determinate pe un caz concret și norma juridico-penală aleasă, în scopul stabilirii corelației între ele.
Realizarea suprapunerii date reprezintă cea mai responsabilă etapă a calificării, care se realizează după o metodică determinată, aprobată de teoria și practica dreptului penal precum și a dreptului procesual penal. Această suprapunere presupune depistarea într-o faptă prejudiciabilă a tuturor semne (atât principale cât și secundare) ale unei componențe de infracțiune concrete.
Rezultatele procesului de calificare a unui caz concret sunt reflectate în principalele documente procesuale, și în primul rînd, în rechizitoriul și sentința de condamnare. În aceste documente rezultatul calificării unei infracțiuni este fixat prin indicarea tuturor articolelor din Codul Penal în conformitate cu care, persoana vinovată de comiterea infracțiunii este atrasă la răspunderea penală.
Calificarea corectă a infracțiunii atrage după sine anumite urmări de natură juridico-penală și procesu-al-penală stabilite de lege. Concluziile calificării despre prezența într-o faptă a semnelor unei infracțiuni concrete, se prezintă în calitate de temei juridic al atragerii persoanei la răspunderea penală, aplicării măsurilor de constrângere, înaintării învinuirii și stabilirii pedepsei penale.
Nu în ultimul rând calificarea corectă a infracțiunii contribuie la efectuarea unei statistici criminologice obiective și exacte, ceea ce are o mare valoare pentru elaborarea măsurilor preventive și de profilaxie a infracțiunilor.
În concluzie, putem afirma, că importanța instituției componenței de infracțiune în realizare a răspunderii penale este indiscutabilă. însă aceasta nu este unica sa funcție, cu toate că e una de bază, decisivă. Componența de infracțiune este chemată să soluționeze și alte funcții, de o mare însemnătate.