Drept

1. Esența și fazele procesului de calificare a comportamentului ilicit

A califica infr./contravenția înseamnă a-i da faptei prejudiciabile aprecierea juridică adecvată, alegînd norma juridică corespunzătoare, care cuprinde semnele faptei comise, invocînd în documentele juridice corespunzătoare articolele din Codul penal și cel contravențional care prevăd fapta dată. Deci, definiția calificării comportamentului ilicit abordează două aspecte:

• procesul alegerii normei juridice, care cuprinde fapta prejudiciabilă comisă;
• fixarea în documentele juridice corespunzătoare a coincidenței semnelor faptei prejudiciabile descoperite prin normele juridice respective ce o preconizează.

Totodată, trebuie de menționat că persoana care efectuează calificarea juridică își structurează acțiunile sale într-o anumită ordine, în strictă consecutivitate.

Calificarea comportamentului ilicit constituie un proces ce rezolvă o anumită problemă cu mai multe operațiuni. Conform legilor gîndirii creatoare, soluționarea oricărei probleme presupune stabilirea relațiilor de reciprocitate dintre condițiile inițiale și concluzia finală.

Procesul de calificare a comportamentului ilicit constă din trei faze:

• stabilirea, verificarea și clarificarea circumstanțelor reale ale cauzei penale/contravenționale în lumina prevederilor normei juridice;
• alegerea și interpretarea normei juridice;
• elaborarea, adoptarea și fixarea în documentele procesual-juridice a coincidenței semnelor faptei prejudiciabile descoperite cu semnele componenței de infr./contrav. care o încadrează.

Toate aceste trei etape ale calificării comportamentului ilicit se află în relații de reciprocitate. De exemplu, calificarea infracțiunii înseamnă confruntarea și descoperirea coincidenței dintre semnele faptei prejudiciabile comise și semnele infracțiunii prevăzute de un articol concret din partea specială a Codului penal.

La stabilirea relațiilor de reciprocitate dintre condițiile inițiale și concluzia finală pot să apară unele probleme:

1. nu sunt determinate nici condițiile inițiale, nici concluzia finală;
2. sunt determinate clar condițiile inițiale, dar nu este cunoscută concluzia finală;
3. sunt stabilite atît condițiile inițiale, cît și concluzia finală, însă veridicitatea rezolvării acestei probleme mai necesită verificări, se va controla dacă calificarea propusă este exactă sau se va găsi altă soluție.

Desigur, aceste trei genuri de probleme care apar în procesul calificării comportamentului ilicit sunt cele mai tipice, dar există și alte probleme. Calificarea comportamentului ilicit reclamă un proces de gîndire complicat, care decurge într-o anumită consecutivitate, trece anumite rtape și se bazează pe anumite principii.

2. Alegerea normei juridice corespunzătoare la calificarea comportamentului ilicit

Condiția principală pentru calificarea justă a comportamentului ilicit este analiza minuțioasă a tuturor circumstanțelor fapte ilegale comise și alegerea exactă a normei juridice din legea corespunzătoare. Alegerea clasică a normei juridice presupune căutarea acesteia în cîteva etape consecutive:

• Prima etapă constă în sistematizarea faptelor evidente și distingerea semnelor de natură juridică.
• A doua etapă constă în evidențierea tuturor componențelor infr./contrav., în baza cărora pot fi calificate circumstanțele faptice adunate, evaluate și sistematizate în modul corespunzător. În această etapă începe determinarea cercului de norme penale/contrav. care ar putea încadra fapta comisă. Tot aici se verifică autenticitatea normei, textul ei oficial, acțiunea ei în timp și spațiu, efectul neretroactivității, ultraactivității și retroactivității ei.
• La a treia etapă se evidențiază grupul de infr./contrav. înrudite, care corespund materialelor adunate de noi, materiale ce pot include două sau mai multe componențe înrudite.
• La etapa a patra are loc alegerea din acest grup a unei componențe de infr./contrav. ale cărei semne distinctive corespund faptei comise. Aici se efectuează compararea, confruntarea circumstanțelor faptei prejudiciabile comise cu semnele componenței de infr./contrav. descrise în norma juridică respectivă aleasă. Această etapă este strîns legată de delimitarea comportamentului ilicit după semnele lor caracteristice.

După numărul de semne pe care le distingem, componențele pot fi clasificate în trei tipuri principale:

• fără nici un semn comun;
• cu unele semne comune;
• cu toate semnele comune, cu excepția unuia. Astfel de comportamente ilicite, în adevăratul sens al cuvîntului, pot fi numite înrudite.

Aceste patru etape reflectă obiectiv acțiunea persoanelor care efectuează alegerea normei juridice corespunzătoare pentru calificarea faptelor prejudiciabile comise.

de răspundere penală, procedura de urmărire și judecare a unor infracțiuni flagrante, procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor judecătorești, procedura de restabilire a documentelor judiciare dispărute).

Pentru o calificare corectă a infracțiunii este obligatoriu să cunoaștem sarcinile fiecărei faze a procesului de calificare a infracțiunilor, precum și sarcinile fiecărei etape a procedurii penale pe care urmează să le îmbinăm corect și să le aplicăm la calificarea infracțiunilor.

1. Prima etapă a procedurii penale - pornirea urmăririi penale - începe cu sesizarea organului de urmărire penală despre comiterea sau pregătirea inei infracțiuni prevăzute de Codul penal prin: plîngere, denunț, autodenunț, depistarea infracțiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală sau în urma acțiunilor efectuate de alte organe de constatare și durează pînă la emiterea rezoluției sau, după caz, procesului-verbal de începere a urmăririi penale.

Sarcinile acestei etape a procedurii penale decurg din prevederile art. 274-278 CPP.

2. A doua etapă a procedurii penale începe odată cu pornirea urmăririi penale și se consumă cu luarea deciziei de punere sub învinuire, pe parcursul căreia organul de urmărire penală efectuează acțiunile de urmărire penală în strictă conformitate cu CPP.

Sarcinile acestei etape sunt determinate de art. 279-288 CPP.

3. A treia etapă a procedurii penale constă în terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei penale în judecată.

Sarcinile acestei etape sunt prevăzute în art. 289-297 CPP.

4. A patra etapă a procedurii penale la care se efectuează calificarea infracțiunilor o constituie judecarea cauzei, dacă ea se consumă cu pronunțarea sentinței de condamnare. În această etapă se analizează și se confruntă cît mai exact materialele adunate de organul urmăririi penale și se constată aprecierea juridică a acestora.

Sarcinile acestei etape decurg din prevederile art. 314-399 CPP.

Deci, esența procedurii penale și a procesului calificării infracțiunii pe parcursul fiecărei etape constă în faptul că ele servesc drept verigi consecutive pentru stabilirea adevărului obiectiv, mai întîi relativ, iar în final absolut.