Pin It
  1. Noțiunea subiectului comportamentului ilicit

Legea penală/contravențională este destinată tuturor membrilor societății, impunîndu-le o anumită conduită și, totodată, ocrotindu-i penal ca titulari ai valorilor sociale. Deci, membrii societății pot fi atît destinatari ai obligațiior de conformare, cît și beneficiari ai ocrotirii juridice penale/contravenționale. Dacă destinatarii legii penale nu respectă obligațiile de conformare prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală/contravențională, ei devin subiecte ai faptelor ilegale.

Orice faptă ilegală, ca fenomen social, se manifestă real prin conduita oamenilor fie persoane fizice, fie persoane juridice. Sunt pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care au atins o anumită vîrstă și persoanele juridice care desfășoară activitate de întreprinzător, dacă există condițiile prevăzute de lege pentru acestea.

Subiect al infracțiunii este o presoană fizică responsabilă, care a atins o anumită vîrstă, a comis o faptă prejudiciabilă, prevăzută de legea penală, precum și o persoană juridică, care desfășoară activitate de întreprinzător și posedă proprietățile acesteia determinate de legislația civilă și penală. Numai o faptă a omului, ca persoană fizică sau juridică, poate fi calificată drept infracțională.

Subiect al infracțiunii poate fi doar o persoană fizică care, în calitate de subiect al infracțiunii, presupune clarificarea unui cerc larg de probleme, ce include, pe de o parte, stabilirea semnelor juridice, care caracterizează subiectul potrivit dreptului penal, iar, pe de altă parte, elucidarea aspectului moral, social-politic al infractorului, de aceea semnele și proprietățile subiectului infracțiunii sunt divizate în două grupe:

  • semne criminologice;
  • semnele juridico-penale.

Semnele criminologice au mare importanță pentru determinarea cauzelor criminalității și condițiilor care contribuie la comiterea infracțiunilor, precum și pentru elaborarea măsurilor de prevenire a lor. Ele se iau în considerație la individualizarea răspunderii penale, în procesul executării sentinței de condamnare și la hotărîrea chestiunii despre liberarea de pedeapsă penală înainte de termen etc.

Semnele juridico-penale ale personalității infractorului includ acele caracteristici ale subiectului infracțiunii, ce au importanță pentru tragerea persoanei la răspundere penală, adică pentru efectuarea calificării juste a infracțiunii.

Din punct de vedere juridico-penal, pentru stabilirea subiectului infracțiunii e necesară existența a cinci condiții indicate de legea penală și de legea de procedură penală, și anume:

  • subiectul infracțiunii este doar persoana care comite nemijlocit infracțiunea sau participă la comiterea ei, sau utilizează fenomenele naturale, animalele etc. producătoare de daune prejudiciabile în scopul comiterii infracțiunii;
  • să aibă o anumită vîrstă;
  • să fie responsabilă;
  • să posede o anumită sau anumite calități, dacă aceasta este prevăzut expres de norma penală sau rezultă din ea;
  • calități ale subiectului infracțiunii ce atentează sau agravează răspunderea penală.

Deci, pentru a recunoaște persoana ca autor al infracțiunii, este necesară precizarea:

  1. persoanei care a comis infracțiunea;
  2. particularităților dezvoltării biopsihice a persoanei, adică stabilirea limitei de vîrstă sub care răspunderea penală a minorului să fie exclusă;
  3. responsabilități, ca starepsihofizică a persoanei care înțelege sensul faptelor sale, își dă seama de importanța și urmările lor, precum și de capacitatea de a-și determina și dirija în mod normal voința în raport cu acțiunile proprii. Responsabilitatea trebuie să existe în momentul comiterii faptei;
  4. unei anumite sau anumitor calități indicate expres în articolul dat din partea specială a CP;
  5. unui șir de calități ale subiectului infracțiunii ce atenuează sau agravează răspunderea penală.
  6. Dreterminarea vîrstei persoanei fizice

Răspunderea penală e posibilă doar pentru persoanele fizice care își dădeau seama de caracterul real, faptic al acțiunii sau inacțiunii sale și care înțelegeau importanța lor socială. Viața persoanei parcurge, în general, patru etape: copilăria, adolescența, maturitatea și bătrînețea. Începînd cu etapa maturității, persoana poate fi considerată ca avînd însușirile necesare pentru a înțelege importanța socială a acțiunilor sau inacțiunilor sale. Un șir de legislații consideră că persoana acumulează aceste însușiri în perioada adolescenței (de la 12 la 18 ani).

Nu se pune problema unei limite maxime de vîrstă, dincolo de care persoana nu mai poate fi subiect al infracțiunii. Legiuitorul nostru a determinat trei limite de vîrstă de la care persoana are capacitatea penală de exercițiu.

Prima limită minimă de vîrstă este stabilită în art. 21 alin. (1) CP, adică acele persoane care în momentul comiterii infracțiunii au împlinit vîrsta de 16 ani.

A doua limită minimă de vîrstă este de la 14 la 16 ani și sunt pasibile de răspundere penală doar pentru acele infracțiuni prevăzute în art. 21 alin. (2) CP.

A treia limită minimă de vîrstă este fixată în articolele respective din Partea specială a CP, care indică unele semne speciale ale subiectului infracțiunii.

Vîrsta este stabilită după anumite acte: adeverința de naștere, buletin de identitate, pașaport etc. În lipsa lor sau în cazuri suspecte, vîrsta se stabilește printr-o expertiză medico-legală.

  1. Responsabilitatea și iresponsailitatea persoanei fizice

Problemele tragerii la răspundere penală și calificării juridico-penale a faptelor prejudiciabile apar doar în legătură cu persoanele responsabile ce le-au comis. Deci, responsabilitatea trebuie să existe în momentul comiterii faptei ilegale.

Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a înțelege caracterul prejudiciabil al fapte, precum și capacitatea de a-și manifestar voința și a-și dirija acțiunile (art. 22 CP).

Se presupune că fiecare persoană fizică este responsabilă, însă, uneori, dacă se constată careva devieri, se indică expertiza psihiatrică pentru stabilirea responsabilității sau invers.

Nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul comiterii unei fapte ilegale prejudiciabile, se află în stare de iresponsabilitate (art. 23 alin. (1) CP).

Starea de iresponsabilitate se caracterizează ptin două criterii:

  • juridic (psihologic);
  • medical (biologic).

Criteriul juridic cuprinde două momente psihice importante: momentul intelectual - persoana nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, și momentul volitiv - persoana nu putea să dirijeze acțiunile sau inacțiunile sale.

Persoanele iresponsabile posedă ambele aspecte ale criteriului juridic, dar pentru starea de iresponsabilitate este suficientă și existenața cel puțin a unui aspect. Prezența doar a aspectului juridic nu dă temei pentru recunoașterea persoanei iresponsabie, deoarece se cere ca incapacitatea persoanei să fie stabilită de anumite cauze, momente ce se referă la criteriul medical al iresponsabilității.

Criteriul medical include trei categorii de boli psihice: oala psihică cronică; o tulburare psihică temporară sau o altă stare patologică.

Deci, pentru ca o faptă să fie considerată săvîrșită în stare de iresponsabilitate, se cer întrunite următoarele condiții:

  • să fie o faptă prevăzută de legea penală ca infracțiune;
  • făptuitorul să fie în stare de iresponsabilitate;
  • starea de iresponsabilitate să existe în momentul comiterii faptei prejudiciabile.
  1. Determinarea subiectului special

Doctrina penală propune diverse clasificări ale semnelor subiecților speciali în funcție de:

  1. Numărul calităților speciale;
  2. Specificul calităților ce determină subiectul categoriilor concrete de infracțiuni;
  3. Modul lor de descriere.

In funcție de numărul calităților speciale cerute de lege, recunoaștem subiecții:

  1. cu o singură calitate specială;
  2. cu două sau mai multe calități speciale combinatorii;
  3. după modul lor de descriere.

In funcție de specificul calităților ce determină subiectul categoriilor concrete de infracțiuni, care stabilesc subiectul categoriilor concrete de infracțiuni, semnele pot fi clasificate:

  1. după apartenența cetățeniei;
  2. după semnele demografice;
  3. după relațiile familiale și de rudenie;
  4. după situația de serviciu;
  5. după obligațiile profesionale;
  6. referitor la serviciul militar;
  7. după caracterul obligațiilor cetățenilor față de stat;
  8. după statutul juridic special;
  9. după alte circumstanțe.

In funcție de modul de descriere, semnele subiectului infracțiunii pot fi clasificate în semne pozitive și semne negative.

 

  1. Fazele procesului de calificare a infracțiunilor

Pe parcursul fiecărei etape a procedurii penale, de regulă, se soluționează probleme impuse de fazele procesului de calificare a infracțiunilor analizate, apelînd cînd la un, cînd la alta.

În fiecare act procesual care consumă a etapă clasică a procedurii penale se fixează obligatoriu numărul articolului, alineatului și litera articolului din Codul penal care prevăd răspunderea penală pentru infracțiunea comisă. Astfel, în fiecare etapă a procedurii penale se apelează la toate fazele procesului de calificare juridică a infracțiunilor. În activitatea practică a organelor judiciare fazele procesului de calificare reprezintă o acțiune îndelungată, pe parcursul căreia trebuie să apelăm cînd la o fază, cînd la alta, iar uneori ele se intersectează, se repetă, se verifică și se prelungesc pe diferite durate de timp și nu întotdeauna consecutivitatea lor este obligatorie.

Procedura penală cunoaște patru etape clasice de măsuri procesuale:

  1. Pornirea urmăririi penale;
  2. Desfășurarea urmăririi penale;
  3. Terminarea urmăririi penale și trimiterea cauzei în judecată;
  4. Judecarea cauzei.

În afară de aceste etape, procedura penală cunoaște și alte etape procesuale, cum ar fi: căile ordinare de atac (apelul, recursul - art. 400-451 CPP), căile extraordinare de atac (recursul în anulare, revizuirea procesului penal - art. 452- 4653 4 CPP), precum și un șir de proceduri speciale, determinate în Titlul III al CPP (procedura în cauzele privind minorii, procedura aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical, procedura privind acordul de recunoaștere a vinovăției, procedura de suspendare condiționată a urmăririi penale și de liberare