loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  • § 1. Noțiunea, conținutul și principiile sistemului de licențiere

Licențierea este una dintre metodele de administrare publică care se aplică în diverse domenii de activitate.

Licențierea este totalitatea peocedurilor legate de eliberarea, reperfectarea, suspendarea, reînnoirea și retragerea licențelor, eliberarea copiilor și duplicatelor de pe acestea, ținerea dosarelor de licențiere și a registrelor de licențe, controlul respectării de către titularii de licențe a condițiilor de licențiere, adoptarea prescripțiilor privind lichidarea încălcărilor ce țin de condițiile de licențiere.

Sistemul de licențiere este reglementat prin norme juridice, totalitatea relațiilor sociale dintre autoritățile de licențiere, solicitanții de licență și titularii de licență apărute în urma determinării genurilor de activitate licențiate, eliberării și reperfecționării licențelor, controlul și supravegherea asupra respectării de către titularii de licențe a condițiilor de licențiere, suspendării și retragerii licențelor.

La genurile de activitate licențiate se atribuie numai acele genuri a căror practicare, în mod neregulamentar, poate prejudicia drepturile, interesele legale și sănătatea cetățenilor, mediul ambiant și securitatea statului și a căror reglementare nu se poate efectua altfel decît prin licențiere.

Prin lege[1] sînt stabilite, la momentul actual, 50 de genuri de activitate supuse licențierii. Procedura de licențiere urmează a fi efectuată în conformitate cu următoarele principii de bază:

  1. asigurarea egalității în drepturi și a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor, organizațiilor, persoanelor fizice;
  2. confirmarea de către solicitant de licență a abilităților sale de a desfășura pe răspunderea sa un anumit gen de activitate;
  3. protecția drepturilor, intereselor legale și a sănătății cetățenilor, protecția mediului ambiant și asigurarea securității statului;
  4. stabilirea unui mod unic de licențiere pe teritoriul Republicii Moldova;
  5. transparența licențierii[2].

Participanții la procesul de licențiere sînt: Camera de Licențiere; Banca Națională a Moldovei; Comisia Națională a Valorilor Mobiliare; Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică; Agenția Națională pentru Reglementare în Telecomunicații și Informatică; Consiliul Coordonator al Audiovizualului; autoritățile administrației publice locale, organul abilitat al Comitetului executiv al UTA Găgăuziei; autoritățile administrației publice centrale de specialitate; solicitanții de licență; titularii de licență[3].

Camera de Licențiere este autoritatea publică de bază, ca subiect de administrare în acest domeniu, ce exercită atribuțiile prevăzute în art. 7 din Legea nominalizată.

  • § 2. Cadrul juridic al sistemului de licențiere

Cadrul juridic al sistemului de autorizare, inclusiv de licențiere, îl constituie diverse acte juridice[4], principalul din ele fiind Legea nr. 451 privind licențierea unor genuri de activitate. Aceasta determină cadrul juridic, organizatoric și economic de licențiere a unor genuri de activitate, stabilește genurile de activitate supuse licențierii și este orientată spre asigurarea controlului din partea statului asupra respectării cerințelor și condițiilor a căror efectuare este necesară la desfășurarea genurilor respective de activitate.

Modul de licențiere stabilit în lege nu se extinde asupra licențierii genurilor de activitate a instituțiilor financiare, și a unităților de schimb valutar a participanților profesioniști la piața valorilor mobiliare, în domeniul energeticii, telecomunicațiilor și informaticii, a audiovizualului, a căror licențiere se efectuează conform legilor ce reglementează relațiile din domeniile respective.

În scopul utilizării uniforme a cadrului juridic, desfășurării efective și corecte a procedurii de licențiere în actul juridic nominalizat sunt legiferate noțiunile terminologiei utilizate, cum ar fi: licența, solicitant de licență, titular de licență, condiții de licențiere, registrul licențelor, suspendarea licenței, retragerea licenței.

Licența este definită ca act oficial, eliberat de autoritatea pentru licențiere, ce atestă dreptul titularului de licență de a desfășura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în acesta, cu respectarea obligatorie a condițiilor de licențiere.

Solicitant de licență se consideră persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de organizație, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, precum și persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate supuse licențierii în temeiul unor alte acte legislative, care depune la autoritatea de licențiere cerere și documentele necesare obținerii licenței.

Titular de licență este întreprinderea, organizația, persoana fizică ce a obținut licență, în modul stabilit de lege.

Condițiile de licențiere constituie totalitatea cerințelor și condițiilor stabilite, a căror respectare este obligatorie pentru solicitantul de licență și titularul de licență la desfășurarea genului de activitate licențiat.

Registrul licențelor este totalitatea informațiilor cu privire la licențele eliberate, reperfectate, suspendate, reînnoite și retrase.

Suspendarea licenței presupune privarea titularului de licență, pe un termen stabilit, de dreptul de a desfășura un anumit gen de activitate.

Retragerea licenței este privarea titularului de licență de dreptul de a desfășura un anumit gen de activitate[5].

Legea nr. 451/2001 stabilește autoritățile de licențiere, inclusiv din sistemul organelor administrației publice locale de nivelul întîi și doi, competența lor. Aceste autorități efectuează licențierea în conformitate cu normele legale și în baza regulamentului aprobat de autoritatea reprezentativă a administrației publice locale.

  • § 3. Procedura de licențiere

Existența unui cadru juridic, care reglementează un proces special de realizare a unor genuri de activitate, condiționează și necesitatea unei proceduri speciale.

Procedura de licențiere poate fi determinată ca o activitate a tuturor participanților la procesul de licențiere, reglementată prin norme juridice procesuale ce ține de inițierea procedurii de licențiere, emiterea deciziei și executarea ei, supravegherea respectării cerințelor și condițiilor regimului de licențiere, suspendarea sau retragerea licenței.

Din această definiție putem determina următoarele faze ale procedurii de licențiere (autorizație):

  • inițierea procedurii de obținere a licenței;
  • emiterea deciziei privind eliberarea licenței sau privind respingerea cererii de eliberare a licenței;
  • supravegherea și controlul respectării cerințelor și condițiilor regimului de licențiere (autorizație);
  • suspendarea și retragerea licenței.
  • Inițierea procedurii de obținere a licenței. Dacă o persoană fizică sau juridică dorește să desfășoare careva genuri de activitate pentru care este prevăzută licențierea, ea este obligată să inițieze procedura de obținere a ei.

Pentru obținerea licenței, conducătorul întreprinderii sau organizației ori persoana autorizată de acesta sau persoana fizică nemijlocit depune la autoritatea de licențiere o cerere de un model stabilit (art. 10 alin. (1) din Legea corespunzătoare).

La cererea de eliberare a licenței, în mod obligatoriu, se anexează copia certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizației ori a buletinului de identitate al persoanei fizice, precum și alte documente solicitate.

Documentele se depun în original sau în copii cu prezentarea originalelor pentru verificare. Cererea pentru eliberarea licenței și documentele anexate la ea se primesc conform borderoului a cărui copie se expediază (înmînează) solicitantului de licență, cu mențiunea privind data primirii documentelor autentificată prin semnătura persoanei responsabile.

Din acest moment, persoana (fizică sau juridică), care a depus cererea respectivă, obține statut administrativ-juridic de „solicitant de licență“.

Cererea pentru eliberarea licenței nu se acceptă, în cazul în care:

  • aceasta a fost depusă (semnată) de către o persoană care nu are atribuțiile respective;
  • documentele sînt perfectate cu încălcarea cerințelor legale.

Despre neacceptarea cererii de eliberare a licenței solicitantul de licență este informat în scris, indicîndu-se temeiurile și respectîndu-se termenele prevăzute pentru eliberarea licențelor.

  • Decizia privind eliberarea licenței sau privind respingerea cererii de eliberare a licenței. Legislatorul național expres a prevăzut în lege[6] că autoritatea competentă trebuie să emită o asemenea decizie timp de cel mult 15 zile lucrătoare, începînd cu data primirii cererii, împreună cu documentele anexate.

Înștiințarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenței sau privind respingerea cererii de eliberare a licenței se expediază (se înmînează) solicitantului de licență, în scris, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei.

Temeiurile privind respingerea cererii de eliberare a licenței sunt: neautenticitatea datelor din documentele prezentate de solicitant de licență; neîncadrarea solicitantului de licență, în condițiile de licențiere.

Eliberarea licenței. Licența se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului care confirnă achitarea taxei pentru eliberarea licenței. Mențiunea despre data primirii documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenței, se face pe borderoul documentelor primite de la solicitant de licență.

Conținutul licenței. Formularele de licență sînt documente de strictă evidență. Formularele tipizate au serie și numerotare continuă. Tipul formularului de licență și al anexei la aceasta se aprobă de Guvern. Licența conține acele elemente obligatorii care sunt stabilite în art. 9 din Legea de vază în acest domeniu.

  • Supravegherea și controlul respectării cerințelor și condițiilor regimului de licențiere (autorizație). Aplicarea regimului de licențiere, ca metodă de administrare publică, demonstrează că această fază a procedurii de licențiere este una din cele mai importante. Dacă nu există un control riguros și eficient de respectare a condițiilor regimului de licențiere și regulilor respective, această metodă de administrare nu poate să-și atingă scopul fixat.

Scopul de bază al controlului și suprevegherii, ca fază a procedurii de licențiere, constă în verificarea desfășurării de către titularul licenței a acelui gen de activitate, care este determinat în licență, neadmiterea prejudicierii drepturilor și intereselor legale a cetățenilor, sănătății lor, a mediului ambiant și a securității statului prin abaterile de la regulile regimului de licențiere (autorizație).

Controalele planificate asupra respectării de către titularii de licență a condițiilor de licențiere se fac de către Camera de Licențiere, împreună cu autoritățile administrației publice centrale de specialitate, iar cele inopinante — de către Camera de Licențiere și, după caz, în comun cu autoritățile menționate.

Controalele inopinate se fac numai în temeiul unei cereri scrise privind încălcarea condițiilor de licențiere de către titularul de licență sau în scopul de a verifica îndeplinirea prescripțiilor privind lichidarea încălcărilor ce țin de condițiile de licențiere.

Organele de control de stat, autoritățile publice centrale de specialitate, precum și autoritățile administrației publice locale, în caz de depistare a încălcărilor condițiilor de licențiere, sînt obligate să sesizeze Camera de Licențiere, prezentîndu-i documentele constatatoare, care, în baza documentelor prezentate, emite, în decurs de 15 zile lucrătoare, prescripția privind lichidarea încălcărilor condițiilor de licențiere, iar în cazul constatării încălcărilor stipulate în lege, suspendă sau retrage licența.

  • § 4. Suspendarea și retragerea licenței

Atît timp cît titularul licenței se află în raport de conformare cu regulile, condițiile și restricțiile regimului de licențiere (autorizație), este responsabil de realizarea obligațiilor de titular al licenței, față de el nu poate fi aplicată vreo oarecare formă de răspundere, inclusiv cea juridică. Odată cu intrarea în conflict cu prevederile legale, abaterea de la regulile regimului de licențiere, depășirea responsabilității față de titularul de licență pot fi aplicate măsuri de constrîngere statală, inclusiv răspunderea administrativă, suspendarea sau retragerea licenței fiind o modalitate a acestei forme de răspundere.

4.1. Suspendarea și reluarea valabilității licenței. Drept temei pentru suspendarea licenței servesc:

  1. nerespectarea de către titularul de licență a prescripției privind lichidarea încălcării condițiilor de licențiere în termenul stabilit;
  2. pierderea parțială sau temporară de către titularul de licență a capacității de a desfășura genul de activitate licențiat[7].

Decizia privind suspendarea licenței se adoptă de către Camera de Licențiere în termen de 3 zile lucrătoare și se aduce la cunoștința titularului de licență de asemenea în termen de 3 zile lucrătoare de la data adoptării. Termenul de suspendare a licenței nu poate depăși 6 luni. Titularul de licență este obligat să înștiințeze în scris Camera de Licențiere despre lichidarea circumstanțelor care au dus la suspendarea licenței.

Decizia privind reluarea valabilității licenței se adoptă de Camera de Licențiere în termen de 3 zile lucrătoare și se aduce la cunoștință titularului de licență de asemenea în termen de 3 zile lucrătoare de la data primirii înștiințării respective și a verificării faptului de lichidare a circumstanțelor care au condus la suspendarea licenței. Termenul de valabilitate a licenței nu se prelungește pe perioada de suspendare a acesteia.

  • Retragerea licenței. Temeiurile și procedura de retragere a licenței în legislație sînt reglementate mai amplu.

Retragerea licenței poate avea loc atît la inițiativa titularului de licență, cît și la inițiativa autorității care a eliberat-o, ca formă de sancționare pentru nerespectarea regimului de licențiere.

Drept temei pentru retragerea licenței servesc acele circumstanțe care sunt reglementate de art. 20 alin. (1) din legea corespunzătoare.

Licența poate fi retrasă prin decizia Camerei de Licențiere. Decizia privind retragerea licenței se adoptă în termen de 15 zile lucrătoare de la data stabilirii temeiurilor pentru aceasta și o aduce la cunoștința titularului de licență, cu indicarea temeiurilor retragerii, nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare de la data adoptării. Mențiunea referitoare la data și numărul deciziei privind retragerea licenței se înscrie în registrul licențelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.

Titularul de licență, căruia ia fost retrasă licența, poate să depună o nouă cerere de eliberare a licenței pentru același gen de activitate doar după expirarea a 6 luni de la data depunerii la Camera de Licență a licenței retrase, cu excepția cazurilor prevăzute de alte acte legislative.

Titularul de licență este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de retragere a licenței, să depună la Cameră licența retrasă.

Decizia Camerei de Licențiere privind retragerea licenței este un act administrativ cu caracter individual, care poate fi contestat în instanța de contencios administrativ, în ordinea și în modul stabilit de cadrul legal.

 

[1]     Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 8. În: Monitorul Oficial al RM nr. 108 din 06.09.2001, art. nr. 836.

[2]     Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr.  451 din 30.07.2001, art. 3.

[3]     Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr.  451 din 30.07.2001, art. 6.

[4]     Legea privind regimul armelor și al munițiilor cu destinație civilă nr. 130    din 08.07.2012.  În:              Monitorul  Oficial al RM             nr.           222-227

din 26.10.2012, art. rr. 721; Legea privind activitatea  particulară de detectiv și  de pază  nr. 283 din 04.07.2003.  În: Monitorul   Oficial

al RM nr. 200-203 din 19.09.2003, art. nr. 769 etc.

[5]     Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 2.

[6]     Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 11 alin. (1).

[7]     Legea privind licențierea unor genuri de activitate nr. 451 din 30.07.2001, art. 20 alin. (1).

Loading...