loading...
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
  • § 1. Bazele teoriei regimurilor juridice

În literatura juridică, regimurile juridice sînt tratate sub diverse puncte de vedere: ca element al instrumentarului juridic care întrunește un complex unic de mijloace juridice; ca parte componentă a sistemului de drept, care, odată cu obiectul și metoda reglementării juridice, răspund de delimitarea unei ramuri de drept de alta; regimul juridic este examinat ca un ansamblu de măsuri juridice și organizațional-tehnice, folosite în sfera securității, care reprezintă un institut juridico-organizatoric; regimul juridic este analizat și ca un rezultat al influenței de reglementare asupra relațiilor sociale din sistemul mijloacelor juridice; se identifică cu forma regimului special etc.

Regimul juridic, pe de o parte, recunoaște diverse componente ale instrumentarului juridic, obligîndu-l (impunîndu-l) să funcționeze într-o bază juridică unică, iar, pe de altă parte, asigură diferențierea lui, creînd diverse condiții pentru realizarea drepturilor și obligațiilor de către subiecții administrării, în funcție de scopul, de sarcinile, de timpul, de locul desfășurării activității, de factorii exteriori.

Regimul juridic poate fi definit ca o ordine excepțională, oficial stabilită prin reglementarea juridică care reflectă ansamblul de mijloace juridice și organizatorice, utilizate pentru fixarea stării social-juridice a obiectului influențat și prevăzută pentru asigurarea funcționării stabile a lui. Așadar, putem evidenția următoarele semne ale regimului juridic: reglementarea juridică concentrată este efectuată în interesele unui obiect, lucru sau proces — exponent al regimului juridic; totalitatea mijloacelor juridice aplicate reglementează regulile de conduită, de activitate special stabilite și protejate printr-un sistem de măsuri juridico-organizatorice; prin acte juridice se fixează starea juridică determinată a obiectului sau procesului, ca exponent al regimului juridic și prin care el diferă de alte obiecte sau procese; regulile special stabilite sînt orientate spre formarea condițiilor care ar împiedica încălcarea statutului exponentului (hociitcjji) regimului juridic; activitatea subiecților, care realizează regimurile juridice stabilite, este bazată pe principii juridice uniforme și se desfășoară în strictă conformitate cu mecanismul stabilit anterior de exercitare a drepturilor și de executare a obligațiilor.

Structura regimului juridic include așa elemente ca: exponentul regimului, mijloacele regimului juridic, regulile regimului juridic, statutul juridic al subiectelor care realizează regimul juridic, sistemul garanțiilor organizatorico-juridice.

Mijloacele regimului juridic sînt prescrierile normative, actele juridice de realizare a drepturilor și obligațiilor subiecților, actele de jurisdicție administrativă, măsurile de convingere și de constrîngere, metodele și procedeele de administrare.

Regulile regimului juridic reprezintă o îmbinare particulară de mijloace juridice, care creează modelul juridic de comportare și care reglementează ordinea de exercitare a drepturilor subiective, a împuternicirilor, a obligațiilor și a limitărilor.

Subiecții (participanții) la regimurile juridice sînt persoanele fizice și juridice, legate de exponentul regimului (domiciliază pe teritoriul respectiv, activează la o întreprindere cu regim juridic special etc.) și obligate să respecte regulile regimului juridic. În calitate de subiecți speciali (subiecți ai administrării), evaluează autoritățile executive statale și cele municipale, persoanele cu funcții de răspundere a acestora, care asigură respectarea regulilor regimului juridic. Statutul administrativ-juridic al subiecților care participă la realizarea cerințelor regimului este un element de importanță majoră. Volumul și însuși conținutul lui caracterizează regimul juridic, specificul lui.

Sistemul garanțiilor organizatorico-juridice este parte componentă a regimului juridic, responsabil de stabilitatea regulilor regimului, realizarea lor reală, prevenirea încălcării (nerespectării) lor.

Dreptului administrativ îi este caracteristic regimul juridic de ramură propriu la baza căruia sînt principiile reglementării administrativ-juridice, metodele și procedeele influenței administrativ- juridice, statutul juridic al părților la raporturile administrativ-juridice. Regimul administrativ- juridic însoțește activitatea organelor executive în relațiile lor cu cetățenii și diverse organizații. Acest regim poate avea semnificația de regim general al activității administrației publice. El este destinat pentru administrarea publică de zi cu zi la situațiile tipice ale procesului de administrare. Totodată, în cazul în care sînt necesare procedee speciale ale activității executive în adresa unui obiect specific determinat, se stabilește un regim administrativ-juridic special (RAJS).

  • § 2. Noțiunea și caracteristica
    regimurilor administrativ-juridice speciale

Regimurile administrativ-juridice speciale reprezintă o specie a regimurilor juridice excepționale care funcționează în sfera dreptului public. Scopul lor de bază constă în asigurarea securității constituționale în cazurile apariției amenințărilor interne și externe la integritatea teritorială și la independența statului — agresiunea contra Republicii Moldova, conflictele militare, dezordinele în masă; în asigurarea funcționării obiectelor ce reprezintă o securitate publică avansată sau de o importanță majoră; în determinarea ordinii de realizare a drepturilor și obligațiilor, condiții activităților vitale pe teritoriile pe care se desfășoară diverse măsuri sanitare, antiincendiare etc. sau pe teritoriile cu statut special de protecție juridico-statală; în asigurarea drepturilor cetățenilor și a persoanelor juridice în condițiile situațiilor excepționale etc.

Temeiul instaurării regimului administrativ—juridic special îl constituie apariția situațiilor extraordinare de natură socială, climaterică etc. crearea obiectului, adică a exponentului regimului administrativ--juridic special (înființarea unei rezervații naturale, crearea unui punct de trecere a frontierei de stat etc.), apariția altor factori care determină necesitatea reglementării speciale.

  • În acest capitol vom examina regimul stării de urgență, regimul de asediu și regimul de război ca tipuri ale regimurilor administrativ-juridice speciale.

Regimul stării de urgență reprezintă un ansamblu de măsuri cu caracter politic, economic, social și de menținere a ordinii publice, care se instituie provizoriu în unele localități sau pe întreg teritoriul țării în caz de:

  1. iminență a declanșării sau declanșării unor situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, ceea ce necesită prevenirea, diminuarea și lichidarea consecințelor acestora;
  2. existență a unui pericol pentru securitatea națională sau ordinea constituțională, ceea ce necesită apărarea statului de drept, menținerea sau restabilirea stării de legalitate[1].

Regimul stării de asediu este ansamblul de măsuri cu caracter politic, economic și social, care se instituie în unele localități sau pe întreg teritoriul țării în scopul ridicării capacității de luptă a trupelor și a nivelului de pregătire a populației, economiei și teritoriului respectiv în iminența unei agresiuni armate.

Stare de război este un regim instituit pe întreg teritoriul țării în cazul notificării declarației de război sau al unei agresiuni armate împotriva Republicii Moldova, în scopul apărării suveranității, independenței, unității, integrității teritoriale și ordinii constituționale.

  • Efectele juridice de introducere a regimului stării de urgență, de asediu și de război se manifestă prin: 1) acțiunea actelor normative; 2) restrîngerea exercițiului unor drepturi și libertăți; 3) onorarea angajamentelor internaționale; 4)protecția socială a sinistraților.
  • Procedura instituirii și ridicării stării de urgență, de asediu sau de război. Starea de urgență, de asediu sau de război se declară prin hotărîre a Parlamentului[2]. În caz de agresiune armată împotriva țării, Președintele Republicii Moldova ia măsuri pentru respingerea agresiunii, instituie starea de război și le aduce neîntîrziat la cunoștința Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanșarea agresiunii[3].

Hotărîrea privind declararea stării de urgență, de asediu sau de război trebuie să prevadă:

  1. motivele care au impus declararea stării respective;
  2. teritoriul pe care se instituie;
  3. durata instituirii;
  4. măsurile urgente care urmează a fi luate;
  5. organele competente în a căror sarcină este pusă aducerea la îndeplinire a hotărîrii în cauză;
  6. alte prevederi și restricții care se impun[4].

Hotărîrea privind declararea stării de urgență, de asediu sau de război intră în vigoare din momentul adoptării și de îndată se aduce la cunoștința populației prin mijloacele de informare în masă. Ea se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

În funcție de evoluția situației, Parlamentul poate prelungi durata stării de urgență sau de asediu, poate extinde sau restrînge aria de acțiune a stării de urgență[5].

Ridicarea stării de urgență sau de asediu are loc la data stabilită în hotărîrea privind declararea sau prelungirea acesteia. În cazul în care situația care a condus la declararea stării de urgență sau de asediu a fost înlăturată înainte de expirarea termenului stabilit, Parlamentul adoptă hotărîrea cu privire la ridicarea stării respective. Ridicarea stării de război se face prin hotărîrea Parlamentului, după încetarea acțiunilor militare și încheierea păcii.

  • § 3. Specificul regimului stării de urgență
  • Starea de urgență se declară la propunerea Președintelui Republicii Moldova sau a Guvernului. Acest regim administrativ-juridic poate fi instituit pe o perioadă care nu va depăși 60 de zile. În funcție de evoluția situației, Președintele Republicii Moldova sau Guvernul poate solicita Parlamentului prelungirea sau reducerea duratei stării de urgență, precum și extinderea sau restrîngerea ariei de acțiune a acesteia.

Comisia pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova prezintă Guvernului un raport privind necesitatea declarării stării de urgență. Raportul este examinat, în regim de urgență, la ședința Guvernului, la care se adoptă hotărîrea de a înainta Parlamentului propunerea privind declararea stării de urgență. Prim-ministrul remite neîntîrziat Parlamentului propunerea privind declararea stării de urgență.

Pe durata stării de urgență, în funcție de situația concretă, pot fi aplicate măsurile expres prevăzute în art. 20 a legii[6].

  • Subiecții administrării pe durata stării de urgență și atribuțiile lor de bază. În cazul declarării stării de urgență la iminența declanșării sau la declanșarea unor situații excepționale cu caracter natural, tehnogen sau biologico-social, fapt ce impune necesitatea prevenirii, diminuării și lichidării consecințelor acestora, planificarea, organizarea și coordonarea activității de aplicare a măsurilor impuse revin Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, iar coordonarea aducerii la îndeplinire a măsurilor de rigoare revine Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale.

În cazul declarării stării de urgență într-un anumit teritoriu, acesta va fi administrat de comisia pentru situații excepționale a autorității administrației publice locale respective, care va activa sub conducerea Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova. Coordonarea aducerii la îndeplinire a măsurilor de rigoare revine Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova.

Armata Națională acordă sprijin Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova în cazurile și în modul stabilite de legislația în vigoare.

  • § 4. Specificul regimului stării de asediu

Starea de asediu este declarată la propunerea Președintelui Republicii Moldova — Comandant Suprem al Forțelor Armate și poate fi instituită pe o perioadă ce nu va depăși 30 de zile[7].

Mobilizarea în stat este declarată de către Parlament, din momentul instituirii stării de asediu, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare. Președintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală[8].

  • Organele de administrare în condițiile regimului de asediu și atribuțiile lor
  • Consiliul Suprem de Apărare. La instituirea stării de asediu, în scopul planificării, organizării și coordonării activității de apărare a țării și asigurării securității statului, Consiliul Suprem de Securitate se transformă în Consiliul Suprem de Apărare, în temeiul unui decret emis de Președintele Republicii Moldova.

Președintele Consiliului Suprem de Apărare este Președintele Republicii Moldova Comandant Suprem al Forțelor Armate. Hotărîrile Consiliului Suprem de Apărare sînt executorii pentru: autoritățile publice, agenții economici, instituțiile publice, cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizi.

4.2. Măsurile aplicabile în perioada stării de asediu. Pe durata stării de asediu, suplimentar la măsurile prevăzute pentru regimul stării de urgență[9], pot fi luate următoarele măsuri:

—închiderea frontierei de stat a Republicii Moldova și întărirea controlului acesteia, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei de stat;

  • limitarea circulației rutiere, feroviare, fluviale și aeriene;
  • interzicerea părăsirii de către rezerviști a localității în care își au domiciliul permanent fără permisiunea comandantului organului administrativ-militar al unității administrativ- teritoriale de nivelul al doilea sau al unității teritoriale autonome cu statut juridic special[10].
  • § 5. Specificul regimului stării de război

Starea de război se declară la propunerea Președintelui Republicii Moldova — Comandant Suprem al Forțelor Armate. Mobilizarea în stat se declară de către Parlament[11] din momentul instituirii stării de război, la propunerea Consiliului Suprem de Apărare sau de către Președintele Republicii Moldova, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului.

  • Măsuri aplicabile pe durata stării de război. Pe durata stării de război, suplimentar la cele prevăzute pentru starea de urgență și de asediu[12], pot fi luate următoarele măsuri: renunțarea relațiilor diplomatice cu statul agresor; încetarea acțiunii majorității tratatelor și acordurilor bilaterale încheiate cu statul agresor și cu statele implicate în agresiune; introducerea unui statut juridic special pentru cetățenii statului agresor, aflați pe teritoriul Republicii Moldova, și pentru bunurile proprietate a statului agresor; interzicerea oricăror relații cu caracter politic, militar, economic, științific și umanitar cu reprezentanții și instituțiile, precum și cu cetățenii statului agresor.
  • § 6. Înfăptuirea justiției în perioada
    stării de urgență, de asediu sau de război
  • În teritoriile în care este declarată starea de urgență, de asediu sau de război, justiția se înfăptuiește doar de instanțele judecătorești constituite în conformitate cu legea. Crearea de instanțe extraordinare este interzisă.

Pe durata stării de urgență, de asediu sau de război, procedura în cauzele penale și contravenționale se îndeplinește în același mod ca pînă la declararea stării de urgență, de asediu sau de război, ținînd cont de particularitățile stabilite de lege.

Pe teritoriul în care este declarată starea de urgență, de asediu sau de război, Curtea Supremă de Justiție poate dispune modificarea competenței teritoriale în cauzele penale și în cele contravenționale.

Activitatea organelor procuraturii pe teritoriul în care este declarată starea de urgență, de asediu sau de război se desfășoară în modul stabilit de legislație.

  • În perioada stării de urgență, de asediu sau de război, urmărirea penală trebuie să fie încheiată în termen de cel mult o lună de la data pornirii procesului de urmărire penală. Cauzele penale se supun spre examinare în termen de 7 zile de la data trimiterii în instanța de judecată. Cauzele contravenționale se examinează de către persoanele cu funcții de răspundere din organele abilitate să aplice sancțiuni contravenționale, precum și de instanțele de judecată, în termen de 3 zile de la data comiterii contravenției[13].
  • Răspunderea pentru încălcarea regimului stării de urgență, de asediu sau de război. Persoanele care încalcă regimul stării de urgență, de asediu sau de război sînt trase la răspundere civilă, penală sau contravențională. Modul și temeiurile tragerii la răspundere civilă, penală sau contravențională sînt reglementate de legislația în vigoare, dacă ea nu stabilește altfel.

În ceea ce privește aplicarea răspunderii contravenționale ca măsură de constrîngere statală în procesul asigurării regimului de stare de urgență, de asediu sau de război, avem unele restanțe la legea contravențională: în primul rînd, în lege nu este o claritate cu privire la faptul care din acțiunile sau inacțiunile ilegale, comise în perioada stării de urgență, de asediu sau de război, constituie contravenții; în al doilea rînd, legislatorul la stabilirea sancțiunilor pentru acest gen de contravenții, în viziunea noastră, a neglijat prevederile principiului echitabilității. Considerăm că pericolul social al contravențiilor care atentează la regulile regimului stării de urgență, de asediu sau de război nu este echitabil cu sancțiunile stabilite.

Codul contravențional în vigoare, pentru comiterea contravențiilor ce atentează la regulile regimurilor administrativ-juridice speciale nu prevede arest contravențional.

 

[1]     Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război nr. 212 din 24.06.2004, art. 1. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 132-137 din 06.08.2004, art. nr. 696.

[2]     Constituția Republicii Moldova, art. 66 lit. m).

[3]     Ibidem, art. 87 alin. (3).

[4]     Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 13.

[5]     Ibidem, art. 15.

[6]     Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 20.

[7]     Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 28.

[8]     Constituția Republicii Moldova, art. 87 alin. (2).

[9]     Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 20.

[10]    Ibidem, art. 42.

[11]    Constituția Republicii Moldova, art. 66 lit. e).

[12]    Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 20 și 42.

[13]    Legea privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, art. 61-64.

Loading...