Relațiile sociale fundamentale reglementate de dreptul constituțional formează obiectul acestei ramuri de drept. Așadar, obiectul dreptului constituțional îl constituie relațiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de stat: drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale omului și cetățeanului; modul de organizare și funcționare a instituțiilor politice și bazele instituțiilor administrative și jurisdicționale.
Constituția, ca lege fundamentală, reglementează și alte relații care sunt specifice altor ramuri de drept. Vom concluziona că obiectul dreptului constituțional cuprinde două categorii de relații:
- •relații cu o dublă natură juridică: relațiile care sunt reglementate și de alte ramuri de drept și de Constituție, devenind astfel și raporturi ale dreptului constituțional;
- •relații specifice dreptului constituțional: formează obiectul de reglementare doar pentru normele ale dreptului constituțional. Toate aceste relații se nasc în procesul de instaurare, menținere și exercitare a puterii de stat.
Dreptul constituțional, în reglementarea relațiilor sociale fundamentale, folosește în marea majoritate a cazurilor metoda imperativă și metoda dispozitivă.
Esența metodei imperative se rezumă la aceea că, dreptul constituțional în procesul reglementării relațiilor sociale fundamentale nu permite nici o abatere de la dispozițiile normelor sale.
Esența metodei dispozitive constă în acordarea drepturilor subiecților de drept constituțional de a săvârși acțiuni concrete determinate de coordonarea manifestărilor de voință ale acestor subiecți. Această metodă se aplică în cazul reglementării statutului juridic al persoanei și, uneori, în cazul determinării atribuțiilor unor autorități publice.