1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

În cadrul sistemului nostru constituțional, instituția drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor se întemeiază pe principii, care fie că sunt reflectate direct în Constituție, fie că se subînțeleg, și anume:

universalitatea drepturilor omului;

egalitatea în drepturi;

non-discriminarea;

protecția cetățenilor RM în străinătate;

protecția cetățenilor străini și apatrizilor;

inadmisibilitatea extrădării cetățenilor RM;

accesul liber la justiție;

neretroactivitatea legii;

prioritatea reglementărilor internaționale în materia drepturilor omului.

Așadar, universalitatea, presupune că fiecare persoană se bucură de drepturile omului indiferent unde se află, deoarece aceste drepturi aparțin ființei umane de la naștere și ele sunt inalienabile și inerente.

Egalitatea include toate domeniile de activitate în care persoana are dreptul garantat la exercitarea libertăților legale în scopul realizării interese lor sale legitime.

Legea garantează ocrotirea egală a tuturor persoanelor și sancționează discriminările.

Art. 16 din Constituția RM stabilește principiul egalității tuturor cetățenilor, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine

socială, în fața legii și a autorităților publice.

Egalitatea este opusul discriminării, deoarece ultima presupune limitarea și încălcarea drepturilor omului după diverse criterii.

Non-discriminarea. Prin noțiunea de discriminare înțelegem orice tratament diferit și inegal, care se realizează prin distincție, excludere, restricție și preferință, pe baza de sex, rasă, naționalitate, origine etnică, cetățenie, origine socială, religie, convingeri, educație, limbă, opinii, apartenență politică, starea sănătății, vârstă, orientare sexuală, stare civilă, stare materială, disabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare a HIV/SIDA sau alte criterii ori semne individuale, care are ca scop sau rezultat anularea sau lezarea drepturior omului și a protecției lor, violarea principiilor egalității, non-discriminării și a demnității umane.

Discriminarea se manifestă sub diferite forme cum ar fi: discriminarea directă, discriminarea indirectă, discriminarea multiplă, comportamentul discriminatoriu, hărțuirea, inclusiv cea sexuală, instigarea la discriminare, intenția declarată public de a discrimina, segregarea, victimizarea, discriminarea prin asociere, asocierea în vederea săvârșirii unei fapte de discriminare, complicitatea la discriminare, săvârșite cu privire la o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, cu excepția cazurilor în care acestea sunt în conformitate cu legea și necesare într-o societate democratică. Toate formele de manifestare a discriminării pot fi clasificate, după gravitatea lor, în două categorii: forme ușoare de manifestare a discriminării și forme grave de manifestare a discriminării.

Însă sunt anumite fapte și măsuri care, cu titlu de excepție, nu constituie discriminare, și anume: tratamentul diferențiat care se bazează pe criterii rezonabile și obiective și măsurile afirmative (pozitive).

Protecția cetățenilor Republicii Moldova în străinătate.

Articolul 18 din Constituția RM prevede că cetățenii țării care se află în străinătate au dreptul să apeleze la protecția autorităților sale, iar acestea au obligația constituțională de a le acorda protecția necesară. De altfel, între state există acorduri și convenții semnate, care permit și reglementează această colaborare juridică.

Protecția cetățenilor străini și apatrizilor.

Constituția cuprinde și unele reglementări privind străinii și apatrizii aflați pe teritoriul RM. Astfel, la art. 19 se menționează că cetățenii străini și apatrizii care locuiesc în RM se bucură de aceleași drepturi și obligații, ca și cetățenii RM. Tot ei pot fi extrădați numai în baza unei convenții internaționale, în condiții de reciprocitate sau în temeiul unei hotărâri ale instanței de judecată, iar dreptul de azil se acordă și se retrage conform legii, cu respectarea tratatelor și a convențiilor internaționale la care RM este parte.

Inadmisibilitatea extrădării sau a expulzării cetățenilor Republicii Moldova. Constituția, prin art. 18 stabilește că cetățenii RM nu pot fi extrădați sau expulzați din țară. Astfel extrădarea sau expulzarea sunt două măsuri foarte grave care privesc prin excelență libertatea individuală și dreptul la libera circulație.

Accesul liber la justiție.

Potrivit acestui principiu, oricine (cetățeanul RM, cetățeanul străin sau apatridul) are acces liber la justiție, pentru apărarea oricărui drept sau libertăți și a oricărui interes legitim, fără deosebire dacă acestea rezultă din Constituție sau din alte legi.

Neretroactivitatca legii.

O lege, odată adoptată, produce și trebuie să producă efecte juridice numai pentru viilor. Aceasta pentru simplul motiv că legea se adresează subiectelor de drept, permițând sau interzicând

și, bineînțeles, sancționând atitudinile deviante.

Principiul neretroactivității legii este expres formulat de art. 6 din Codul civil în sensul căruia „legea civilă dispune numai pentru viitor, ca nu are puterea retroactivă", precum și în Codul penal alin.(2) art. 10 în sensul căruia „legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efecte retroactive", la fel legea penală nu se aplică faptelor, care la data când au fost săvârșite, nu erau prevăzute ca infracțiuni. Există două mari excepții, și anume: cea privind aplicarea legii penale mai blânde și cea privind legile interpretative.

Prezumția nevinovăției. Conform acestui principiu, nimeni nu poate fi recunoscut vinovat de comiterea unei crime, precum și supus unei pedepse penale, decât prin sentința unei instanțe de judecata și în conformitate cu legea.

Prioritatea reglementărilor internaționale în materia drepturilor omului.

Constituția R.M prin art.7 nu permite ratificarea unui tratat internaponal, care ar contraveni prevederilor sale, în sistemul dreptului moldovenesc, prevederile tratatelor internaționale nu pot fi situate, sub aspectul forței lor juridice, deasupra prevederilor Constituției. De aici rezultă obligația constituțională pentru autoritățile competente în negocierea și încheierea tratatelor internaționale de a observa concordanța lor cu Constituția. Dacă textele unor tratate internaționale ce se negociază conțin asemenea prevederi, ratificarea lor se poate face fie cu rezervele corespunzătoare, fie numai după ce Constituția este revizuită potrivit art. 141-143.

Loading...