Atribuțiile Președintelui Republicii Moldova se grupează pe categorii, în funcție de anumite criterii.
După criteriul obiectului atribuțiilor se disting: atribuții de natură politică, atribuții executive, militare, judiciare, diplomatice.
După criteriul conținutului atribuțiilor:
Atribuții privind legiferarea. Președintele promulgă legile și este în drept, în cazul în care are obiecții asupra unei legi, să o trimită spre reexaminare Parlamentului în termen de cel mult două săptămâni; dacă Parlamentul își menține hotărârea adoptată anterior. Președintele promulgă legea. Atribuțiile relativ reduse ale șefului statului la capitolul adoptării/promulgării legilor pot fi, însă, compensate prin dreptul Președintelui de a iniția în Parlament o lege de importanță radicală pentru dezvoltarea societății. Amintim că Președintele, în baza art. 73 din Constituție, este unul din puținii subiecți înzestrați cu dreptul de inițiativă legislativă, alături de deputați și Guvern. De asemenea, Președintele poate sesiza Curtea Constituțională privind controlul constituționalității actelor normative. Această prevedere îi permite și chiar îl obligă (moral) pe Președinte să vegheze asupra respectării constituționalității actelor normative.
Atribuții privind organizarea și funcționarea autorităților publice. Legea fundamentală prescrie și stabilește limpede cadrul constituțional pentru relațiile Președintelui cu autoritățile publice. Aceste atribuții constau în adresarea de mesaje Parlamentului cu privire la principalele probleme ale națiunii (art. 84 alin. (2) din Constituție).
Atribuții privind alegerea, formarea, numirea sau revocarea unor autorități publice. Președintele poate să dizolve Parlamentul, să desemneze un candidat pentru funcția de Prim- ministru; să numească Guvernul în baza votului de încredere acordat de Parlament; să numească și să revoce, la propunerea Primului-ministru, unii membri ai Guvernului, în cazurile de remanieri guvernamentale sau de vacanță a tuncției.
Atribuții în domeniul apărării și asigurării ordinii publice. Președintele este comandant suprem al forțelor armate; el poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea parțială sau generală; în caz de agresiune armată, șeful statului ia măsurile necesare pentru respingerea agresiunii, declară stare de război și le aduce neîntârziat la cunoștința Parlamentului. De asemenea. Președintele este în drept să ia și alte măsuri pentru asigurarea securității naționale și a ordinii publice.
Atribuții in domeniul politicii externe. Politica externă este domeniul în care Președintele Republicii Moldova se bucură de cele mai vaste împuterniciri. Astfel șeful statului ia parte la negocieri, poartă tratative, încheie tratate internaționale in numele Republicii Moldova, acreditează și recheamă reprezentanți diplomatici, primește scrisori de acreditare și de rechemare ale reprezentanților diplomatici din alte state.
Alte atribuții, se conțin în art. 88 al Constituției și se referă la conferirea de decorații și titluri de onoare; acordarea de grade militare supreme; numirea în funcții publice; soluționarea problemelor cetățeniei; acordarea de ranguri diplomatice; conferirea de grade superioare de clasificare diferitor categorii de funcționari etc.
Art. 94 alin. (1) din Constituție prevede că în exercitarea atribuțiilor sale, Președintele Republicii Moldova emite decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în Monitorul Oficial al Republica Moldova.
În afară de decrete - care sunt prin esența lor acte normative producătoare de efecte juridice, Președintele Republicii Moldova, în activitatea sa complexă, poate să întrunească și acte cu un caracter politic: mesaje, declarații, apeluri, demersuri, scrisori. Aceste acte cu un caracter exclusiv politic, deși nu produc careva efecte juridice, au totuși o importanță deosebită pentru îndeplinirea atribuțiilor care vizează independenta, unitatea și integritatea stalului, precum și pentru atribuțiile dc reprezentare a statului pe plan intern și extern.