Definiţie: cursuri de apă care separă sau traversează teritoriile mai multor state şi care sunt navigabile până la vărsarea lor în mare.
Clasificare:
- Fluvii succesive, care traversează teritoriul mai multor state. De exemplu, Dunărea pentru Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina.
- Fluvii contigue, care separă teritoriile a două state. De exemplu, Rinul între Germania, Elveţia şi Franţa.
Primele reglementări:
- Congresul de la Viena, 1815, stabileşte anumite principii ale regimului de navigaţie pe fluviile internaţionale europene şi noţiunea de fluviu internaţional;
- Conferinţa de la Berlin, 1885, instituie libertatea de navigaţie pe fluviile Congo şi Niger;
- La Conferinţa de la Barcelona, 1921, au fost elaborate o convenţie şi un statut privind regimul căilor navigabile de interes internaţional.
Reguli privind navigaţia pe fluviile internaţionale:
- fiecare stat este suveran asupra porţiunii din aceste fluvii care se află pe teritoriul său;
- în privinţa navigaţiei se aplică principiul libertăţii navigaţiei;
- numai statele riverane pot reglementa navigaţia pe fluviile internaţionale, în virtutea suveranităţii;
- navele comerciale, pe timp de pace, se bucură de deplina libertate de navigaţie; navele militare, vamale şi de poliţie ale statelor neriverane nu au acces pe fluviile internaţionale; navele de acest tip ale statelor riverane pot naviga numai în sectorul lor, pentru sectoarele altor state fiind necesară autorizarea;
- statele riverane au obligaţia de a menţine fluviul în stare de navigaţie, pot percepe taxe, au drept de control vamal şi sanitar;
- pentru fluviile internaţionale se formează comisii alcătuite din reprezentanţi ai statelor riverane pentru coordonarea activităţii acestor ţări.
Utilizarea fluviilor internaţionale în alte scopuri decât navigaţia.
Începând cu 1974, Comisia de Drept Internaţional a ONU a iniţiat lucrări de codificare a dreptului aplicabil utilizării fluviilor internaţionale în alte scopuri decât navigaţia, fiind adoptată la New York, la 21.05.1997, Convenţia privind dreptul utilizării cursurilor de apă internaţionale în alte scopuri decât navigaţia. În acest document este prevăzut conceptul de resurse naturale partajabile. Din acest concept derivă următoarele principii:
- utilizarea şi împărţirea echitabilă şi rezonabilă a cursului de apă;
- obligaţia de a nu cauza pagube importante altor state;
- obligaţia generală de a coopera;
- obligaţia de a face un schimb regulat de date privind starea cursului de apă;
- necesitatea protecţiei ecosistemelor, prevenirea, reducerea şi controlul poluării.