Raportul juridic obligațional care se stabilește între creditor și debitor are un conținut economic. El cuprinde dreptul de creanță ce aparține creditorului și datoria (obligația corelativă) ce aparține debitorului.
Creanța constituie un element activ al patrimoniului creditorului, iar datoria (obligația) constituie un element pasiv al patrimoniului debitorului.
Dreptul modern cunoaște transmisiunea cu titlu particular a elementelor raportului juridic obligațional: creanța și datoria.
Să presupunem că un creditor are o creanță care trebuie să fie onorată la un anumit termen, între timp, el dorește să-și valorifice această creanță și găsește o altă persoană care este în măsură să aștepte împlinirea termenului. Creditorul vinde creanța sa acestei persoane. El a făcut o transmisiune de creanță.
La rândul lui, și debitorul ar putea fi interesat să transmită datoria sa către o altă persoană.
Am putea defini transmisiunea obligației prin acte între vii ,ca fiind acea operație juridică în temeiul căreia, prin voința părților sau în puterea legii, latura activă sau latura pasivă a raportului juridic obligațional trece de la părți la o altă persoană.
În dreptul civil al Republicii Moldova transmiterea obligațiilor se realizează prin intermediul cesiunii de creanță (art.209-212 Cod civil) și a cesiunii de datorie (art.213 Cod civil).
Cesiunea de creanță este o convenție prin care un creditor transmite o creanță așa unei alte persoane.
Creditorul care transmite creanța se numește cedent; persoana către care se transmite creanța, care o dobândește prin cesiune se numește cesionar; debitorul creanței transmise (cedate) se numește debitor cedat. Așadar, părțile convenției care are ca obiect cesiunea unei creanțe sunt cedentul și cesionarul. Prin această convenție se transmite creanța pe care cedentul o are față de debitorul cedat. Prin efectul cesiunii, noul creditor al debitorului cedat va fi cesionarul.
Cesiunea de creanță fiind o convenție, un contract, ea trebuie să îndeplinească toate condițiile de validitate ale contractului.
în principiu, orice creanță poate forma obiectul unei cesiuni, nu numai aceea care are drept obiect o sumă de bani. Există însă și categorii de creanțe incesibile.