Drept

Subiect de drept în orice ramură de drept este purtătorul anumitor drepturi şi obligaţii, cu care este împuternicit pentru realizarea intereselor sale, sau pentru îndeplinirea atribuţiilor care sunt puse pe seama sa într-o anumită sferă a relaţiilor sociale. Astfel subiect a dreptului vamal poate fi considerată persoana abilitată cu drepturi şi obligaţii în sfera activităţii vamale.

Noţiunea de „subiect de drept” este strâns legată de noţiunea capacităţii juridice, care include atât capacitatea de folosinţă cât şi cea de exerciţiu. Totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ca subiecte a dreptului vamal depinde de statutul juridic al acestor persoane.

Reieșind din faptul că capacitatea juridică este posibilitatea subiectului de a fi purtător de anumite drepturi şi obligaţii, subiecţii dreptului vamal pot fi împărţiţi în două grupe:

• subiecţi generali, prin care înţelegem persoanele fizice şi juridice care nu deţin capacitate juridică specială în sfera activităţii vamale;
• subiecţi speciali, la care se atribuie organele vamale, reprezentate de colaboratorii vamali, care deţin capacitate juridică specială în sfera activităţii vamale.

Atât legislaţia Republicii Moldova, cât şi doctrina operează cu mai mulţi termeni atunci când se referă la organele vamale, şi anume cel de organ executiv, de organ al administraţiei publice, autoritate publică, organ public etc.

Pentru a înţelege esenţa organelor vamale, ca structuri instituţionalizate ale sistemului vamal şi mecanismul de activitate, mai întâi este necesară definirea acestora. Astfel, referitor la noţiunea organelor vamale, în literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiţii şi dacă doctrina rusă şi legislaţia Republicii Moldova folosesc noţiunea de „organe vamale”, atunci cercetătorii români, cât şi reglementările UE folosesc noţiunea de „autoritate vamală” sau de „administraţie vamală”, în toate cazurile având acelaşi sens.

Una din cea mai simplă noţiune a organelor vamale este următoarea: „organe de drept, care exercită nemijlocit activitatea vamală”.

Autorul rus Timoşenko I.V. defineşte organele vamale ca „organe de stat, care reglementează raporturile juridice ce apar, se modifică şi se sting în cadrul activităţii vamale”.

Conform părerii autorului rus Borisov C.G.: „organele vamale, sunt organe statale responsabile de protecţia suveranităţii economice, inclusiv a celei vamale şi respectarea reglementărilor vamale, atât a celor naţionale, cât şi internaţionale în cadrul relaţiilor vamale dintre state”.

Autorul Cosarenco N. defineşte organele vamale ca fiind:„organele de stat ale puterii executive, care efectuează nemijlocit activitatea vamală pe calea protecţiei regimului vamal şi aplicării măsurilor de influență juridică în privinţa persoanelor care încalcă acest regim”.

Sidorov V.N., la rândul său, defineşte organele vamale ca:„organe ale puterii executive, fiind după caracterul său organe de drept înzestrate cu împuterniciri cu caracter autoritar pentru îndeplinirea sarcinilor şi funcţiilor în sfera activităţii vamale cu ajutorul formelor şi metodelor specifice de activitate”.

După părerea cercetătorului rus Prusacova N.V.: „Organele vamale pot fi determinate ca organe de stat, care efectuează activitatea executivă de dispoziţie în sfera specială a reglementării de stat, legată de trecerea peste frontiera vamală a diferitor mărfuri, inclusiv a bagajului şi trimiterilor poştale, valutei şi valorilor valutare, precum şi a mijloacelor de transport folosite pentru transportarea persoanelor şi mărfurilor”.

O definiţie mai complexă este dată de autorii Gabricidze B.N. şi Cerneavski A.G., care definesc organele vamale ca: „organe ale puterii executive, care după caracterul său sunt organe de drept, ce activează din numele statului şi sunt înzestrate cu atribuţii de conducere, îndeplinind sarcinile şi funcţiile sale în cadrul activităţii vamale şi în alte domenii legate de activitatea dată cu ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice.

Autorul Caraiani Gh. defineşte „autoritatea vamală”, ca fiind acea „instituţie guvernamentală constituită, organizată şi investită în vederea aplicării regulamentelor vamale, a politicii vamale”.

Caracteristic pentru toate definiţiile date îl constituie faptul că, autorii menţionaţi definesc organele vamale, în primul rând, ca organe de executare a reglementărilor legale, iar alţii indică expres, că acestea sunt organe de drept, dorind să accentueze statutul acestora ca organe de ocrotire a normelor de drept.

Cât priveşte noţiunea legală aceasta este dată de Codul Vamal, care în art. 9 indică că: „Organele vamale sunt organe de drept care constituie un sistem unic, format din Serviciul Vamal, birouri vamale şi posturi vamale”. Definiţia dată este criticabilă din mai multe considerente. În primul rând, din analiza acesteia nu este clar statutul juridic al organelor vamale, legiuitorul limitându-se doar la o caracteristică structurală a acestora. În al doilea rând, considerăm necesară definirea organelor vamale sub aspect conceptual, care ar reflecta în esenţă rolul organelor vamale, dar şi statutul special pe care îl deţin întru realizarea politicii vamale a statului.

Din considerentele date propunem următoarea definiţie a organelor vamale – organ al puterii executive, care are caracter de organ de drept, activează din numele statului, este împuternicit cu atribuţii, îşi îndeplineşte funcţiile şi sarcinile în sfera activităţii vamale şi în alte domenii cu ajutorul formelor şi metodelor de activitate specifice şi este responsabil de aplicarea reglementărilor vamale şi altor reglementări conexe.

Dacă mai sus, ne-am referit la noţiunea de „organe vamale”, atunci în afară de aceasta atât în literatura de specialitate, cât şi în legislaţie este întâlnită şi noţiunea de „instituţii vamale”. Putem defini „instituţiile vamale” ca acele subdiviziuni structurale ale organelor vamale, care nu aplică nemijlocit reglementările vamale, dar acordă asistenţă şi suport necesar în vederea aplicării acestora de către alte subdiviziuni.

De cele mai multe ori prin noţiunea dată înţelegem laboratoarele vamale, instituţiile de învățământ, întreprinderile subordonate Serviciului Vamal. În acest sens, art. 10 al Codului Vamal prevede că: „Laboratoarele vamale sunt create de Serviciul Vamal pentru expertiza şi examinarea în scopuri vamale a mărfurilor”, la fel „în sistemul Serviciului Vamal sunt create instituţii de învățământ pentru pregătirea cadrelor vamale şi perfecţionarea profesionalistă a efectivului vamal”, de asemenea „Serviciul Vamal înfiinţează centre de calcul, întreprinderi de poligrafie, de construcţii şi exploatare, a căror activitate contribuie la îndeplinirea funcţiilor organelor vamale”.

De cele mai dese ori, organele vamale se identifică prin noţiunea de „vămi”, care în literatura de specialitate, cât şi în practică se împart după următoarele criterii:

după poziţia faţă de frontieră:

• vămi de frontieră;
• vămi de interior;
• vămi mixte, care realizează operaţiuni specifice ambelor tipuri de vămi.

după specificul căilor de transport, al mărfurilor sau persoanelor:

• vămi rutiere;
• vămi feroviare;
• vămi fluviale;
• vămi maritime;
• vămi pentru transporturi poştale;
• vămi pentru micul trafic;
• vămi complexe, care reunesc două sau mai multe tipuri de căi de transport.

după mărimea şi complexitatea mărfurilor transportate:

• vămi mari;
• vămi medii;
• vămi mici.

La moment, organele vamale ale Republicii Moldova sunt organizate în cadrul Serviciului Vamal, care este alcătuit din nivelul central şi nivelul teritorial, lipsind nivelul regional.

Organele vamale ale Republicii Moldova activează ca un sistem unic care poate fi definit ca o totalitate de unităţi funcţionale independente, caracterizate prin scopuri şi obiective comune, precum şi prin subordonarea pe verticală a subdiviziunilor inferioare faţă de cele superioare. Cu toate acestea fiecare verigă în dependenţă de locul şi poziţia sa în sistemul general joacă un anumit rol, îndeplinind un volum mai mare sau mai mic de funcţii, conferite de către stat autorităţilor vamale ca unui sistem integru.

Acest sistem are trei verigi:

1. Aparatul Central al Serviciului Vamal;
2. Birourile vamale;
3. Posturile vamale.

Totodată, fiecare organ vamal este alcătuit dintr-un şir de subdiviziuni structurale: direcţii, secţii, servicii. Aceste subdiviziuni structurale alcătuiesc totalitatea componentelor necesare organelor vamale ca sistem unic.

Atunci când ne referim la noţiunea „Serviciul Vamal” aceasta este tratată, atât în sens larg, cât şi în sens îngust. Astfel, în sens larg, prin noţiunea dată înţelegem totalitatea organelor vamale ale Republicii Moldova ca un sistem unic şi complex. În sens îngust, atunci când vorbim despre „Serviciul Vamal” avem în vedere subdiviziunea centrală a organelor vamale, şi anume Aparatul Central al acestora.

Unităţile subordonate Serviciului Vamal (birourile vamale şi posturile vamale) sunt create, reorganizate şi lichidate de către acesta.

Nici o autoritate publică, cu excepţia Parlamentului şi a Guvernului, nu este în drept să emită decizii cu privire la competenţa organelor vamale, să le modifice atribuţiile, să le impună alte funcţii sau să intervină în activitatea lor.

Serviciul Vamal este un organ de drept, cu statut de persoană juridică, dispune de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, activează conform principiului de instituţie bugetară, finanţată de la buget, dispune de mijloace (fonduri) speciale, precum şi de resurse obţinute de la activitatea unităţilor din subordine aflate la autogestiune.

Nivelul central este alcătuit din Aparatului central al Serviciului Vamal. Cât priveşte structura organizaţională a Aparatului Central al Serviciului Vamal aceasta este determinată de funcţiile atribuite şi este alcătuită din conducere (directorul general) şi subdiviziunile interne.

Nivelul teritorial, la moment este alcătuit din 7 birouri vamale (Biroul vamal Briceni, Biroul vamal Bălţi, Biroul vamal Ungheni, Biroul vamal Chişinău, Biroul vamal Leuşeni, Biroul vamal Bender, Biroul vamal Cahul), care includ în componenţa sa posturile vamale subordonate.

Biroul vamal îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Aparatului Central al Serviciului Vamal şi este cel care decide nemijlocit asupra unei părţi mari din sarcinile puse în faţa organelor vamale.

Birourile vamale sunt organizate, de regulă, după principiul teritorial şi îşi desfăşoară activitatea în zona de competenţă, prin care înţelegem teritoriul în cadrul căruia toţi operatorii economici înregistraţi aici sunt obligaţi să îndeplinească formalităţile de vămuire a mărfurilor la biroul vamal respectiv.

Teritoriul de activitate al biroului vamal este determinat de către Aparatul Central al Serviciului Vamal şi poate să coincidă sau nu cu teritoriul unităţii administrativ-teritoriale în care este organizat. De cele mai multe ori, activitatea unui birou vamal se răsfrânge asupra teritoriului mai multor unităţi administrativ-teritoriale.

Postul vamal este elementul iniţial al sistemului unitar al organelor vamale ale Republicii Moldova, fiind în conducerea nemijlocită a biroului vamal. Astfel, fiecare vamă este alcătuită dintr-un sistem de posturi vamale ca structuri relativ independente în contextul structurării interne, care îndeplinesc anumite funcţii concrete.

Amplasarea posturilor vamale, la fel, se bazează pe principiul teritorial: amenajarea posturilor vamale în apropierea nemijlocită de punctele de trecere peste frontiera vamală este combinată cu plasarea acestora în interiorul ţării în locurile de concentrare a subiecţilor activităţii economice externe. Astfel, în vederea facilitării operaţiunilor de import-export a agenţilor economici în fiecare centru raional activează un post vamal care deserveşte agenţii economici înregistraţi în unitatea administrativ-teritorială respectivă.

După locul de amplasare a posturilor vamale la frontieră în punctele de trecere a frontierei de stat, acestea se împart în cele ce se află la frontiera moldo-română şi cele de la frontiera moldo-ucraineană. Astfel, la frontiera moldo-română se află 9 puncte de trecere internaţională a frontierei, iar la frontiera moldo-ucraineană sunt amplasate 26 puncte de trecere internaţională.

Sarcinile birourilor şi posturilor vamale sunt în mare parte similare, având ca obiectiv de bază aplicarea nemijlocită a reglementărilor vamale şi promovarea activităţii vamale pe teritoriul aflat în jurisdicţia sa. Astfel, birourile vamale pun în aplicare, iar posturile vamale asigură nemijlocit punerea în aplicare a mecanismelor juridice, economice şi instituţionale privind politica vamală în teritoriul gestionat.

Biroul vamal deţine personalitate juridică, cu toate consecinţele ce decurg din statutul dat, este finanţat de la bugetul de stat şi din alte surse prevăzute de legislaţie şi are dreptul de gestionare operaţională în ce priveşte proprietatea şi mijloacele care îi sunt atribuite.

Postul vamal nu este o entitate juridică de sine stătătoare şi este în controlul operaţional al biroului vamal, de care aparţine. Structura şi statele de personal ale biroului şi postului vamal sunt aprobate de către Aparatul Central al Serviciului Vamal. La fel, crearea, reorganizarea şi lichidarea birourilor şi posturilor vamale se efectuează tot de către Aparatul Central al Serviciului Vamal. Mărimea şi statele de personal al posturilor vamale se determină pe baza volumului de mărfuri şi pasageri care trec prin acesta şi pot varia de la câteva persoane până la o sută sau chiar mai mult.

Una dintre caracteristicele sistemului vamal îl constituie prezenţa subdiviziunilor specializate. La moment, în Republica Moldova nu avem birouri vamale specializate, cum sunt în alte state (de exemplu, în Federaţia Rusă unde sunt organizate birouri vamale pentru mărfurile accizate, pentru resursele energetice, etc.). Specificul birourilor vamale specializate îl constituie faptul că, acestea sunt create pentru organizarea şi îndeplinirea anumitor direcţii de activitate din cadrul activităţii vamale. La fel, birourile vamale specializate îşi exercită competenţa pe întreg teritoriul vamal al ţării şi nu numai pe o anumită regiune după modelul birourilor vamale nespecializate.

Totalitatea organelor vamale, instituţiilor şi subdiviziunilor subordonate constituie un mecanism complicat şi diversificat, care are menirea soluţionării multitudinii problemelor ce apar în cadrul activităţii vamale. În acest sens, rolul organelor vamale este în permanentă dezvoltare, în mare parte fiind influențat şi dependent de locul organelor vamale în cadrul organelor de stat. Locul dat, la moment, este determinat de Hotărârea Guvernului Nr. 4 din 02.01.2007 „Cu privire la aprobarea structurii, efectivului – limită şi a Regulamentului Serviciului Vamal„ care prevede ca acesta este organul administraţiei publice, subordonat Ministerului Finanţelor, care asigură securitatea economică a statului, implementează politica vamală şi conduce nemijlocit activitatea vamală în Republica Moldova.

Astăzi asistăm la o reconfigurare a rolului organelor vamale. În acest sens, Organizaţia Mondială a Vămilor specificat că: „În timp ce rolurile şi responsabilităţile de bază a Vămilor au rămas în esenţă acelaşi de mai mulţi ani, modul în care administraţiile vamale gestionează aceste roluri şi responsabilităţi s-au schimbat în mod semnificativ. Totodată, analizând rolul organelor vamale, la nivel global, am ajuns la concluzia că, acesta este în permanentă schimbare, iar activitatea prioritară de colectare a taxelor vamale (aplicarea prevederilor tarifare), care a scăzut esenţial în ultimii 20 de ani, este de acum depăşită faţă de aplicarea măsurile netarifare, în special, cele legate de securitate şi siguranţă, exprimate prin lupta împotriva bunurilor contrafăcute, spălare de bani şi trafic cu droguri, precum şi punerea în aplicare a normelor sanitare, de sănătate, de mediu şi măsurilor de protecţie a consumatorilor.

Din studiul activităţii administraţiilor vamale ale mai multor state (Germania, Franţa, România, Lituania, Polonia etc.) putem evidenţia principalele roluri pe care urmează să le deţină o administraţie vamală modernă, şi anume:

• de reprezentare – reprezintă ţara în cadrul organizaţiilor internaţionale de profil, participând activ în diferite proiecte şi programe mondiale, colaborează cu organele vamale ale altor state, precum şi face schimb de experienţă cu acestea în vederea realizării principalelor scopuri ale politicii comerciale;
• rolul de purtător de cuvânt – asigură publicarea programelor, concepţiilor şi strategiilor de dezvoltare (documentelor de politici), argumentează şi explică legislaţia vamală, garantează accesul la informaţia necesară publicului, informează societatea cu privire la rezultatele atinse, evidenţiind atât aspectele pozitive cât şi cele negative din activitatea sa;
• rolul de reglementare – participă la elaborarea proiectelor de legi şi acte normative, activează în limitele legale stabilite, permanent se ocupă de claritatea şi simplitatea formelor de realizare a legislaţiei vamale
• rolul de strateg – efectuează activitatea sa în baza unui program strategic elaborat din timp, care urmează să aibă o aplicabilitate cât mai îndelungată;
• rolul de analitic – studiază în continuu condiţiile de activitate ale subdiviziunilor sale. La fel, prelucrează toată informaţia disponibilă referitoare la circuitul comercial extern. De asemenea, petrece controlul juridic şi economic al instrumentelor de politică vamală în vederea corespunderii acestora tratatelor şi convenţiilor internaţionale în domeniul vamal;
• rolul de accelerator – contribuie la realizarea procesului de transformare şi dezvoltare a economiei naţionale;
• rolul de executoriu –se ocupă de protecţia pieţei interne şi a producătorului naţional, a mediului înconjurător, a intereselor consumatorilor, respectării diferitor reglementări etc.