Una dintre cele mai utilizate măsuri economice de reglementare a relațiilor economice internaționale este tariful vamal, ce conține o listă detaliată a mărfurilor supuse taxelor de import, export și tranzit, dar și modul de calculare a acestora, nivelul taxei, precum și coeficienții de prime și reduceri, lista de bunuri interzise la import, export și de tranzit în conformitate cu nomenclatura mărfurilor activității economice externe.
Tariful vamal exista încă din perioada când apăreau primele formațiuni ale statului centralizat. În acel timp, tariful avea cu preponderenţă un caracter fiscal, deoarece scopul principal era acumularea veniturilor în trezoreria de stat. Pe parcursul dezvoltării societății, esența tarifului vamal, ca instrument fiscal, treptat s-a micșorat și a crescut rolul lui ca mijloc eficient de realizare a politicii comerciale.
În literatura de specialitate, în funcție de prioritatea acordată politicii comerciale și de contextul utilizării, noţiunea de „tarif vamal” este tratată atât în sens larg, cât şi în sens îngust. În sens larg, tariful vamal este privit ca un instrument special de realizare a politicii comerciale a statului, având drept scop echilibrarea importului şi exportului de mărfuri, cât şi protejarea pieţei interne prin instituirea şi aplicarea mecanismului de percepere a taxelor vamale. În sens îngust, conceptul de tarif vamal este utilizat drept document, care conține lista sistematizată a taxelor vamale.
Autorului Moldovan A. T., definește tariful vamal ca un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale și taxa vamală percepută asupra fiecărui produs sau grupă în parte, fiind cuprinse uneori în acest catalog și mărfurile scutite de impunerea vamală la importul lor pe teritoriul vamal al țării respective sau exportul lor peste granițele țării.
O noțiune asemănătoare o întâlnim și la savatul Caraiani Gh., care susține că tariful vamal reprezintă o listă a produselor care fac obiectul importurilor, cu indicarea taxelor vamale pe produse. Noțiunea propusă de autoarea Mladen C. se reduce la „ansamblul taxelor de import și export reprezintă tariful vamal al fiecărui sat”.
Codul Vamal al Republicii Moldova, precum și Legea cu privire la tariful vamal definesc tariful vamal ca un catalog care cuprinde nomenclatorul de mărfuri introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri.
Tarifele vamale se construiesc pe baza nomenclatoarelor care conțin lista mărfurilor repartizate conform schemei stabilite. În tariful vamal se stabilește o concordanță între cele două elemente structurale – nomenclatorul marfar și nivelul taxei vamale.
Nomenclatorul de mărfuri reprezintă un set de denumiri de mărfuri pe care în activitățile sale profesionale le utilizează organele vamale și subiecții activității economice externe. Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal definește Nomenclatorul de mărfuri ca o listă care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională.
Constatăm meritul deosebit în dezvoltarea relațiilor economice externe, care mai mult de o jumătate de secol a stat la baza acestora, și anume Acordul General pentru Tarife şi Comerţ (GATT), intrat în vigoare la 01.01.1948 și amendat în 1994 odată cu crearea Organizației Mondiale a Comerțului, un acord principal internațional care reglementează principiile de funcționare a tarifelor vamale.
În Republica Moldova Nomenclatura combinată a mărfurilor a fost elaborată în corespundere cu cerinţele practicilor internaţionale, luându-se în considerare modificările operate în Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, aprobat de Organizaţia Mondială a Vămilor. Nomenclatura combinată a mărfurilor este divizată în 21 de secţiuni şi 97 de capitole, cu note explicative pentru fiecare capitol
În conformitate cu Legea Republicii Moldova nr. 172 din 25.07.2014 privind aprobarea Nomenclaturii combinate a mărfii, prin nomenclatură combinată a mărfurilor se înțelege un catalog care cuprinde codurile, denumirile şi descrierea mărfurilor corespunzătoare sistemelor de clasificare aplicate în practica internaţională, introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, precum şi cuantumul taxei vamale la aceste mărfuri.
Nomenclatura combinată a mărfurilor se aplică pe întreg teritoriul Republicii Moldova în scopul:
- codificării uniforme a mărfurilor introduse pe şi/sau scoase de pe teritoriul ţării, precum şi plasate în anumite regimuri şi destinaţii vamale;
- aplicării taxelor vamale la importul de mărfuri;
- obţinerii unei statistici a comerţului exterior al ţării.
Dacă ne referim la mecanismul de aplicare a tarifului vamal, el este alcătuit din mai multe elemente, și anume: clasificarea de mărfuri a obiectului de impozitare, metode de evaluare a bunurilor impozabile, metodele de determinare a țării de origine a mărfurilor, procedura de aplicare a taxelor vamale.
Ținem să menționăm că în diverse țări, în funcție de sarcinile propuse, sistemul de clasificare a mărfurilor în tarifele vamale poate fi grupat după mai multe criterii, cum ar fi: clasificarea alfabetică, după originea mărfurilor (din regnul vegetal, animal, mineral sau mixt) sau în funcție de gradul lor de prelucrare (materii prime, materiale, producție nedeterminată, produse finite), însă de cele mai multe ori se ține seama de toate criteriile menționate și se face o clasificare combinată.
Tarifele vamale moderne includ zeci de mii de mărfuri. Numărul total de poziții ajunge la cinci mii. În plus, fiecare poziție cuprinde un număr de subpoziții, care este o consecință a tendinței de a crește numărul de bunuri ce fac obiectul tarifului vamal. Clasificând mărfurile în poziții diferite, autoritățile vamale pot crea bariere protecționiste suplimentare la import sau pot stimula fluxul de mărfuri în țară.
Tariful vamal, de regulă, îndeplinește următoarele funcții: funcția fiscală, funcția de protecție, funcția regulatoare și funcția comercial-politică.
Funcția fiscală – asigură acumulările necesare în bugetul de stat. Modelele folosirii tarifului vamal în scopul de a îndeplini funcțiile fiscale pot fi foarte diverse. Astfel, una dintre ele se bazează pe introducerea de taxe pentru bunurile de larg consum, unde rata taxei se menține la un nivel scăzut pentru a maximiza veniturile vamale la bugetul de stat. Este, de asemenea, posibilă utilizarea opțiunii, prin care se pune în aplicare o rată a taxei scăzute pentru toate bunurile care trec frontiera vamală a țării, indiferent de direcția de mișcare - export, import, tranzit, dar aceasta poate avea doar un efect fiscal temporar, deoarece reacția din partea partenerilor comerciali va fi una adecvată, reducerea volumului comerțului exterior.
Funcția de protecție – se manifestă prin creșterea prețurilor la produsele de import și apărarea producției interne de concurența străină, care poate cauza un prejudiciu considerabil producătorilor autohtoni de aceleași mărfuri sau mărfuri similare. Tariful vamal de import are efect de protecție, deoarece taxa vamală scade competitivitatea mărfurilor asupra cărora se aplică. Evidențiem faptul că acest lucru este și mai important atunci când importul semnificativ limitează posibilitățile de realizare a producției naționale de către producătorii autohtoni în așa măsură încât le amenință cu falimentul și pierderea de locuri de muncă în țară.
Funcția regulatoare – are o anumită influență la formarea structurii de producere, la mecanismul de formare a prețurilor, facilitează dezvoltarea anumitor ramuri și stopează dezvoltarea altora. Funcția dată a tarifului vamal în protecția pieței naționale se poate realiza și prin escaladarea taxelor, și anume creșterea ratelor taxelor vamale în funcție de gradul de prelucrare a mărfurilor.
Funcția comercial-politică (care poate fi privită ca și funcția regulatoare) este un instrument de influență indirectă asupra politicii economice a altor state, joacă un rol aparte în atingerea balanței intereselor economice între anumite state Datorită tarifului vamal, ca instrument de politică comercială externă, se produce raționalizarea structurii de mărfuri, se menține un raport optim de venituri valutare și cheltuieli în stat. Prin folosirea acestui instrument, guvernul poate controla volumul și natura traficului de mărfuri, adică poate stimula circulația mărfurilor sau, dimpotrivă, poate bloca circulația lor.
Pentru o aplicare mai eficientă a tarifului vamal, în funcție de diferite situații apărute în practică, tariful vamal se clasifică după mai multe criterii în literatura de specialitate.
Astfel, în funcţie de obiectul de impozitare, tariful vamal se împarte în:
- Tariful vamal de import – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri şi cota taxelor vamale aplicate la introducerea mărfurilor pe teritoriul vamal. Tariful vamal de import este definit ca cel mai tradițional instrument utilizat în vederea realizării politicii economice a oricărui stat, deoarece implementarea lui presupune nu numai determinarea poziției tarifare și a taxei vamale ce trebuie să fie percepută, dar și stabilirea valorii în vamă și a țării de origine a mărfii.
- Tariful vamal de export – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cota taxelor vamale aplicate la scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal. Acest tarif vamal este folosit de un număr restrâns de state, preponderent aflate în curs de dezvoltare, ce dispun de resurse naturale, fiind totodată un instrument de exercitare a controlului asupra exportului.
- Tarif vamal mixt – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cotele taxelor vamale aplicate la introducerea și scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.
- Tarif vamal de tranzit – catalog ce cuprinde nomenclatorul de mărfuri și cotele taxelor vamale aplicate la tranzitarea mărfurilor peste teritoriul vamal. Menționăm că, în prezent, taxele vamale de tranzit sunt anulate, iar în statele unde se încasează diverse taxe vamale pentru tranzitul de mărfuri, tariful vamal de tranzit este înlocuit cu o listă de taxe vamale de tranzit.
După structura sa (sau după metoda de aplicare a plăților vamale), tariful vamal este de două tipuri: tarif vamal cu o coloană (numit și simplu) și tarif vamal cu mai multe coloane (numit și compus).
Tariful vamal cu o coloană (simplu) se bazează pe o singură rată de impozit vamal, adică o singură listă de taxe vamale care se aplică mărfurilor indiferent de țara de origine. Acest tarif este universal, dar nu oferă o manevrabilitate suficientă în politica vamală, nu prevede preferințe sau discriminări și este puțin utilizat. Tariful vamal simplu după modul de stabilire este întotdeauna autonom, adică este stabilit de țara gazdă fără acorduri cu alte state în domeniul reglementărilor tarifare.
Tariful vamal cu mai multe coloane (compus) se bazează pe două, trei sau mai multe categorii de taxe vamale pentru un anumit produs, care se aplică diferit față de țara de unde provine marfa. Fiecare taxă se aplică față de anumite țări sau grupuri de țări. Constatăm că astfel de tarife cu niveluri diferite ale taxelor vamale permit statelor să pună în aplicare o politică vamală diferită în raport cu diferite țări.
Tariful vamal cu mai multe coloane (compus), conține următoarele coloane de taxe vamale:
Prima coloană, ca regulă, este coloana taxelor generale (mai sunt numite și maximale, autonome sau de bază). Coloana taxelor respective sunt aplicate asupra mărfurilor din țări cu care nu sunt încheiate acorduri comerciale și cărora nu li se acordă clauza națiunii celei mai favorizate.
Următoarea coloană este coloana taxelor convenționale, care se aplică asupra mărfurilor din țările cu care sunt încheiate acorduri și cărora li se acordă clauza națiunii celei mai favorizate. Aceste taxe sunt mult mai mici decât cele maximale. În tariful vamal al UE, de exemplu, diferența dintre ele sunt de 1.5-2.0 ori. În SUA și Japonia, această diferență este și mai mare. Constatăm că tariful vamal complex după natura sa întotdeauna este convențional, și anume se formează pe baza unor acorduri cu alte țări.
Totodată, observăm că tarifele vamale compuse oferă, de asemenea, taxe preferențiale deosebit de scăzute. Acestea se utilizează de țările care creează grupuri economice închise, precum și în relațiile cu țările care sunt în curs de dezvoltare.
O altă clasificare a tarifelor vamale este în funcție de modul de stabilire a taxelor vamale, conform căreia tarifele vamale pot fi împărțite în: tarif vamal general (autonom); tarif vamal diferențiat; tarif vamal convențional; tarif vamal preferențial.
Tariful vamal general constă în ansamblul taxelor vamale aplicabile mărfurilor importate sau exportate, indiferent de statul din care provin sau către care se importă.
Tariful vamal diferențiat este practicat din interese protecționiste ale economiei naționale și are un regim superior tarifului vamal general. Acest tarif se stabilește pentru vânzările de mărfuri sau produse numai în relațiile cu anumite state.
Tariful vamal convențional conține taxe vamale stabilite prin convenții între state sau prin clauze ale diverselor acorduri comerciale privind toate operațiunile de import – export de mărfuri sau produse.
Tariful vamal preferențial este tariful vamal care se practică în toate statele contemporane și constă în practicarea de taxe vamale în cuantumuri reduse și în exceptarea de la plata taxelor vamale a unor categorii de mărfuri și produse, eliminându-se obstacolele din comerțul internațional.
Taxele vamale preferențiale se pot baza pe principiul reciprocității sau pe cel al nereciprocității. În favoarea țărilor în curs de dezvoltare, Acordul General pentru Tarife și Comerț a instituit sistemul generalizat de preferințe vamale reciproce și nediscriminatorii SGP, care este un ansamblu de reguli comerciale potrivit cărora țările dezvoltate aplică scutirea integrală sau parțială de taxe vamale asupra importului de produse manufacturate care provin din țările în curs de dezvoltare, beneficiare de preferințe.