Pin It

Prin metode netarifare înţelegem totalitatea mijloacelor de politică economică externă, care nu intră în grupa reglementărilor vamale tarifare, dar sunt realizate în cadrul organizării administrative, îndeplinind rolul de regulator al circuitului de mărfuri internaţional.

Aplicarea metodelor netarifare este condiţionată de faptul că pe teritoriul naţional, statul poate stabili anumite reguli de introducere a mărfurilor şi serviciilor pe teritoriul vamal, precum şi crearea unui climat favorabil pentru producătorii interni, inclusiv pentru acei ce produc mărfuri destinate exportului.

Metodele netarifare se prezintă ca unul dintre cele mai efective elemente în realizarea politicii economice externe (politicii vamale): din următoarele considerente:

  • • metodele netarifare, de regulă, nu sunt condiţionate de angajamente internaţionale. Din considerentul dat volumul şi metodologia aplicării acestora integral este reglementată de organele statale şi sunt condiţionate de reglementările naţionale;
  • • metodele netarifare permit aprecierea conjuncturii create în economia mondială şi reacţionarea adecvată prin adoptarea măsurilor necesare în vederea protejării pieţii autohtone;
  • • metodele netarifare nu constituie o barieră impozabilă suplimentară pentru consumătorul intern.

Reglementarea netarifară a operaţiunilor de import-export se realizează prin: 1) licenţiere şi 2) cotare.

Licenţierea constituie totalitatea procedurilor de reglementare a activităţii de întreprinzător legate de eliberarea, prelungirea, reperfectarea, suspendarea, reluarea valabilităţii şi retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor acestora, ţinerea dosarelor de licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.

       Prin licenţă înţelegem acel act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere. Solicitant şi titular de licenţă poate fi persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de activitate supuse licenţierii.

       La moment, în Republica Moldova în baza Legii nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător sunt indicate 50 de genuri de activitate supuse reglementării prin licenţiere, dintre care 12 domenii sunt legate de activitatea vamală, şi anume:  

  • importul şi păstrarea alcoolului etilic; importul, păstrarea şi comercializarea angro a producţiei alcoolice şi/sau a berii importate;
  • importul articolelor de tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului; fabricarea articolelor din tutun şi/sau comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului fermentat;
  • importul şi/sau depozitarea, comercializarea produselor de uz fitosanitar şi/sau  a fertilizanţilor;
  • importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor chimice toxice, a articolelor şi produselor chimice de menaj;
  • producerea, asamblarea, importul şi/sau exportul, reexportul, comercializarea armelor şi muniţiilor cu destinaţie civilă şi repararea armelor cu destinaţie civilă
  • producerea, importul, exportul, reexportul, comercializarea, depozitarea materialelor explozive şi/sau efectuarea lucrărilor cu explozibil de uz civil;
  • producerea, asamblarea, importul, exportul, reexportul, depozitarea, comercializarea articolelor pirotehnice şi/sau prestarea serviciului „Spectacole pirotehnice şi focuri de artificii” cu articole pirotehnice de divertisment de destinaţie profesională
  • importul, exportul, proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi tehnice de protecţie a informaţiei, mijloacelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a informaţiei; prestarea serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege)
  • importul, fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică şi/sau reparaţia dispozitivelor medicale şi/sau a opticii
  • activitatea magazinelor duty-free, inclusiv pentru deservirea corpului diplomatic
  • activitatea de broker vamal
  • importul şi comercializarea cu ridicata şi/sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat la staţiile de alimentar.

Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana împuternicită de acesta sau persoana fizică depune la autoritatea de licenţiere respectivă personal, prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică (sub formă de document electronic cu semnătură digitală, sau prin intermediul serviciului e-licenţiere) o declaraţie de modelul stabilit de această autoritate, semnată olograf sau digital de persoana care depune declaraţia, ce conţine:

  1. a) denumirea, forma juridică de organizare, sediul, IDNO al întreprinderii sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi IDNP al persoanei fizice;
  2. b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă intenţionează să obţină licenţă sau să o prelungească;
  3. c) asumarea pe propria răspundere de către solicitantul de licenţă a responsabilităţii pentru respectarea condiţiilor de licenţiere la desfăşurarea genului de activitate pentru care se solicită licenţă şi pentru autenticitatea documentelor prezentate.

La declaraţia pentru eliberarea licenţei se anexează:

  1. a) copia de pe decizia de înregistrare a întreprinderii sau organizaţiei ori de pe buletinul de identitate al persoanei fizice;
  2. b) documentele suplimentare în conformitate cu prevederile actelor legislative ce reglementează activitatea licenţiată pentru care se solicită licenţa. Documentele se depun în original (cu excepţia cazului în care se utilizează serviciul e-licenţiere) sau în copii, inclusiv pe suport electronic, cu prezentarea originalelor pentru verificare, cu excepţia celor stabilite spre verificare prin procedura ghişeului unic.

Există următoarele tipuri de licenţă:

  • licenţă generală, prin care se permite efectuarea de către titularul ei a operaţiunilor de export-import cu o ţară (sau un grup de ţări)  în volumul stabilit;
  • licenţă ordinară,  ce  constituie o autorizaţie nominală, eliberată unui  agent economic pentru efectuarea unei anumite tranzacţii economice externe.

Cotarea – poate fi definită ca o restricţie cantitativă, ce stabileşte volumul maxim şi preţul la mărfurile admise spre import. În Republica Moldova exportul şi importul se efectuează fără restricţii cantitative. Restricţii cantitative la export şi import pot fi stabilite de Guvern numai în cazuri excepţionale. Astfel, cotarea de cele mai multe ori se face pentru mărfurile strategice sau strict necesar local. Procedura cotării se stabileşte de Guvern în fiecare an. 

       Cotarea reprezintă limitarea de către organele statale a exportului sau importului de mărfuri într-o anumită cantitate, volum sau valoare pentru o anumită perioadă de timp.

În practica internaţională sunt cunoscute următoarele forme de cote:

- cota generală, care determină mărimea importului/exportului în unităţi cantitative sau valorice pentru o anumită perioadă indiferent de faptul din ce ţară provine marfă sau unde acesta urmează a fi exportată;

- cota individuală, care reprezintă acea cotă stabilită pentru fiecare stat în parte de unde marfa este importată sau unde urmează a fi exportată;

- cotele tarifare, care la importul mărfurilor până la un anumit volum se aplică un regim fiscal facilitar. Ceea ce depăşeşte limitele acestui volum este impozitat, aplicându-se un regim fiscal mai puţin favorabil, care duce uneori chiar la nerentabilitatea operaţiunilor de import;

- cotele sezoniere sunt aplicate pe o anumită perioadă de timp (de obicei, când volumul de producţie a unei mărfi pe piaţa internă atinge nivelul maxim). De cele mai multe ori cota dată se aplică în privinţa producției agricole;

 - cotele procentuale sunt aplicate în unele cazuri, când cotele la import sunt stabilite în procente faţă de volumul exportului.

În dependenţă de direcţia de aplicare distingem cote la import şi cote la export.