Drept

În literatura de specialitate sunt întâlnite mai multe definiții ale taxei vamale.

În opinia autorului Moldovan A.T., taxele vamale reprezintă impozitul indirect pe care statul îl percepe asupra mărfurilor în momentul când acestea trec granițele vamale ale unei țări, în vederea importului, exportului sau tranzitului.

La rândul său, Mladen C. menționează că taxele vamale fac parte din cea mai răspândită și cunoscută categorie de venituri bugetare, ele reprezentând un impozit indirect perceput de către stat asupra mărfurilor în momentul trecerii granițelor vamale ale țării respective.

În doctrina rusă se întâlnesc două definiții relevante. Mai des, este utilizată cea propusă  de autorul Timoșenko I.V.: „taxa vamală este o plată obligatorie, încasată de organele vamale în momentul importului de mărfuri pe teritoriul vamal sau al exportului lor de pe acest teritoriu și este o condiție esențială pentru astfel de import sau export”.

În unele lucrări, de exemplu, în lucrarea autorilor Bakaeva O.I. și Matvienko G.V. – „taxa vamală este o plată obligatorie nefiscală, achitată organelor vamale sau percepută de ele în legătură cu realizarea dreptului persoanelor fizice și juridice de a trece mărfuri peste frontiera vamală a statului”.

Prin urmare, în baza definiţiilor enunţate mai sus, observăm că există anumite caracteristici comune:

- taxa vamală reprezintă o plată obligatorie, care, în caz că nu se execută, se sancţionează conform legislaţiei;

- taxa vamală este percepută numai de către autoritatea vamală în modul şi în mărimea stabilită de actele normative;

- taxa vamală este percepută în cazul introducerii sau scoaterii mărfurilor de pe teritoriul vamal.

În art. 1 p.27. a Codului Vamal al Republicii Moldova, taxa vamală este definită ca impozitul încasat de organul vamal conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor.

Taxa vamală se determină ținându-se cont de poziția tarifară, originea mărfii și valoarea în vamă. De regulă, taxele vamale sunt calculate ad valorem, adică un procent aplicat la valoarea în vamă a mărfurilor.

Taxele vamale constituie un impozit întrunind elementele specifice ale acestuia: respectiv forma bănească, natura de plată generală, caracterul definitiv, elementele de stabilire identificate într-o procedură specială denumită procedura vamală și, mai ales, caracterul unilateral al obligației.

Cotele taxelor vamale sunt unice pentru toate persoanele care trec mărfuri peste frontiera de stat, pentru toate tipurile de contracte și alți factori cu excepția cazurilor prevăzute de legislație.

În condiţiile economiei actuale a Republicii Moldova, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a exportului, de stabilire a relaţiilor economice reciproce între state. Scopul încasării taxelor vamale este, în primul rând, protejarea producătorilor autohtoni și a pieței interne. În al doilea rând, taxele vamale sunt încasate în scopuri fiscale, aducând venituri în bugetul de stat.

Taxele vamale produc următoarele efecte:

- efect asupra venitului bugetar al statului (rolul fiscal al taxei vamale);

- efect de protecție a economiei naționale, a producătorului autohton și a producției interne;

- efect asupra consumului intern;

- efect asupra concurenței dintre marfa autohtonă și cea străină;

- efect asupra raportului de schimb al țării;

- efect asupra balanței de plăți;

- efect de redistribuire a veniturilor între diferite categorii de participanți la activitatea economică (producători, consumatori ș.a.);

- efect aspra costurilor.

Natura juridică a taxei vamale.

Se consideră că stabilirea naturii juridice a taxei vamale presupune determinarea acesteia ca impozit sau taxă. În legătură cu aceasta menționăm că în literatura științifică a dreptului financiar și a dreptului vamal există opinii diferite asupra acestui subiect.

Unii autori consideră că taxa vamală este un tip de taxă pentru efectuarea din partea organelor vamale a anumitor acțiuni juridice, negând în acest fel natura impozitului taxei vamale. Alți autori, ca de exemplu, Cozîrin A.N., interpretează taxa vamală ca varietate a impozitelor indirecte ce se aplică în cazul comerțului extern, în momentul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală.

Problema se agravează și prin faptul că legislația Republicii Moldova nu face o deosebire clară între noțiunile de impozit și taxă. Astfel, Codul Fiscal, în art. 6 „Impozite şi taxe şi tipurile lor”, definește impozitul ca plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată, iar taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.

Impozitele reprezintă o plată obligatorie datorată bugetului, fără vreun echivalent în serviciu sau prestaţie directă din partea statului. Din punctul de vedere al echivalentului, impozitele se deosebesc de taxe, care reprezintă o altă categorie de venituri bugetare, ce se realizează ca plăţi datorate de persoanele care beneficiază de anumite servicii sau activităţi ale unor organe de stat.

Taxele vamale fac parte din cea mai răspândită formă a veniturilor bugetare și dispun de principalele caracteristici fiscale:

- plata taxei vamale poartă un caracter obligatoriu și este asigurată de forța de constrângere a statului;

- taxa vamală nu se percepe pentru acordarea unor servicii;

- perceperea taxei vamale poartă un caracter unilateral și exclude posibilitatea negocierii ei din partea subiecților activității economice externe cu privire la mărimea, baza de calcul sau timpul de achitare;

- taxa vamală nu este destinată pentru finanțarea unor organe concrete de stat, dar se varsă în bugetul de stat.

 Natura fiscală a taxelor vamale se evidențiază și mai mult în momentul comparării ei cu taxa pentru procedurile vamale, care este o taxă pentru serviciile acordate de organul vamal. Deci, prin caracteristicile sale taxa vamală reprezintă un impozit indirect, perceput de stat prin intermediul administrațiilor vamale, în momentul trecerii mărfurilor și mijloacelor de transport peste frontiera vamală.

Obligația de a plăti taxele vamale este una juridică, care apare în cadrul raporturilor juridico-financiare de venituri bugetare, iar neîndeplinirea ei atrage răspunderea, dar și posibilitatea executării silite. Beneficiar al acestei obligațiuni este exclusiv statul, reprezentat prin organe cărora li s-a atribuit competența de a încasa taxele vamale. Forma de individualizare a obligației de plată a taxelor vamale este cea bănească și se individualizează printr-un titlu de creanță, act juridic prin care se constată și individualizează obligația bănească a fiecărui subiect taxabil.

La fel ca şi orice alt venit indirect, taxele vamale în definitiv sunt suportate de către consumatori prin majorarea preţurilor la mărfurile importate. Anume prin mărirea preţurilor importatorul urmăreşte scopul de a-şi compensa cheltuielile suportate în cadrul procedurii de import. Astfel, taxa vamală îl afectează, în primul rând, pe importator, care trebuie să verse autorităţilor fiscale o sumă de bani corespunzătoare nivelului taxei vamale specificate în tariful vamal.

Atragem atenția că taxa vamală în vigoare într-o ţară nu este, în toate cazurile, trecută pe deplin asupra produsului de import. Este posibil ca în practică impunerea fiscală să o suporte parţial importatorul sau aceasta să fie pe deplin suportată de exportator, în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţă.

Funcțiile taxei vamale.

Taxele vamale ca instrument de realizare a politicii vamale au anumite scopuri, pentru a căror realizare ele îndeplinesc următoarele funcții de bază:

- Funcția fiscală, presupune acumularea de venituri în bugetul de stat.

- Funcția regulatoare, constă în sistematizarea structurii mărfurilor de import; menținerea coraportului rațional a importului și exportului de mărfuri, veniturilor și cheltuielilor valutare; crearea condițiilor pentru schimbări progresive în structura producerii și consumului de mărfuri; crearea de condiții pentru integrarea în economia mondială.

- Funcția de stabilizare, are drept scop echilibrarea condițiilor de concurență ce apar între mărfurile naționale și cele de import, neacordând privilegii nici pentru unele din ele;

- Funcția de protejare, are drept scop protecția producătorului autohton și a mărfurilor interne de importul mărfurilor din alte state.

- Funcția de stimulare, are ca scop stimularea importului unor anumitor categorii de mărfuri, care, de obicei, nu se produc pe teritoriul național sau se produc în cantități mici ce nu pot asigura cerințele pieței interne. În acest caz, cota taxei vamale este mai mică decât diferența de prețuri la nivel mondial și comunitar.

Prin urmare, rolul taxei vamale în contextul economic este:

- crearea unei bariere de cost, care crește prețul mărfurilor, indiferent de utilizarea taxelor de export, import sau de tranzit;

- apariția noilor locuri de muncă. Cheltuielile totale într-o economie deschisă sunt formate din cheltuielile de consum, de investiții, cheltuielile guvernamentale, exporturile nete. Creșterea costurilor totale, ca urmare a reducerii importurilor, stimulează dezvoltarea economică internă, deoarece cresc veniturile și apar locuri de muncă;

- promovarea dezvoltării anumitor sectoare individuale ale economiei sau întreprinderi. În primul rând, este vorba de protejarea industriilor incipiente. Protecția temporară a firmelor tinere pe piața internă de concurența aspră a societăților străine permite ramurilor care se formează să devină mai puternice și mai eficiente;

- acumularea de venituri în bugetul de stat;

- protecția împotriva practicilor de dumping. Taxele vamale sunt necesare pentru a proteja companiile locale de concurenții străini care își vând produsele la prețuri mai mici decât sinecostul lor.

În același timp, taxa vamală are un rol comercial-politic:

- pentru a proteja anumite domenii de concurența străină (nu este obligatoriu ca acestea să fie slabe din punct de vedere economic, de cele mai dese ori, de protecție se bucură cele mai dezvoltate și monopoliste domenii. Scopul acestui tip de politică este crearea de condiții pentru producătorii interni ca să obțină venituri monopoliste, ca o pârghie pentru a putea ieși pe piața externă);

- necesitatea de a asigura apărarea țării (aspect militar-politic). Taxele de protecție sunt necesare pentru a păstra și consolida rolul industriei specializate în producția de bunuri strategice și materiale necesare pentru prelucrarea lor;

- diversificarea de dragul stabilității. Veniturile în economie sunt direct dependente de piețele internaționale. Protecția prin taxe vamale are obligația de a stimula diversificarea industrială și reducerea dependenței de procese internaționale;

- să fie un instrument de presiune asupra concurenților pentru a obține anumite concesii.

Pe parcursul evoluţiei sale, taxa vamală devine dintr-un instrument fiscal un mijloc complex de politică comercială, unul din cele mai utilizate mijloace pentru protejarea economiei naţionale. În ciuda faptului că taxa după natura acțiunii sale este o categorie economică, aplicarea sa poate avea atât caracter economic, cât și politic. Introducerea de taxe ar putea fi un mijloc de presiune economică asupra unor state sau poate crea anumite clauze favorabile pentru altele din motive politice.

Anume prin intermediul realizării funcţiilor taxelor vamale are loc şi realizarea politicii vamale la rang de stat. Astfel, prin intermediul funcţiilor taxelor vamale se produce reglarea relaţiilor economice stabilite între agenţii economici ai diferitor ţări, în cazul existenţei relaţiilor contractuale.

Clasificarea taxelor vamale.

În practica comercială, impozitele se clasifică în directe şi indirecte. Din categoria impozitelor indirecte fac parte și taxele vamale care, la rândul lor, se clasifică după mai multe criterii. Diversitatea taxelor vamale este condiţionată de faptul că ele sunt „cele mai răspândite impozite”.

În funcţie de obiectul impunerii, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:

1. Taxele vamale de import sunt acele impozite percepute de stat asupra mărfurilor de origine străină care sunt solicitate să treacă frontiera vamală, pentru a fi puse în circulaţie liberă. Acest tip de taxe vamale sunt cele mai răspândite și reprezintă principalul mijloc de protecţie vamală într-un stat. Nivelul taxelor de import este determinat de raportul cerere și ofertă din țara importatoare, dar și de coordonatele politicii economice și fiscale pe care această țară o promovează. Tot din această categorie de taxe fac parte şi suprataxele vamale. Acestea, la rândul lor, pot fi introduse în cazuri bine justificate, ca, de exemplu, în situaţia de dezechilibru în balanţa de plăţi. Aceste taxe se introduc pe o perioadă determinată şi trebuie eliminate imediat ce dispar cauzele introducerii lor. Suprataxele trebuie introduse asupra produselor importate din toate ţările și nu trebuie să aibă un caracter discriminatoriu.

Acest tip de taxe au o aplicare foarte largă în Republica Moldova. Aplicarea taxelor de import în Republica Moldova este influențată de utilizarea lor în diferite scopuri, printre care putem evidenția formarea veniturilor în stat și protecția producătorului autohton. Aplicarea pe larg a taxelor de import în țara noastă denotă faptul că statul se bazează, în mare parte, pe produsele străine. Acest lucru nu este deloc benefic și este o dovadă că statul nu are producție internă care ar acoperi o mare parte din cererea pe piața internă.

2. Taxele vamale de export sunt acele taxe care se percep asupra mărfurilor exportate din teritoriul statului. Una din metodele de limitare a exportului este utilizarea taxei de export asupra bunurilor naționale. Există mai multe motive pentru aplicarea taxei de export întru a proteja piața națională. În unele țări, taxa de export este stabilită pentru o perioadă determinată de timp, de obicei, în cazul unui deficit de materii prime în țară. Acest lucru creează un obstacol în calea exportului de materii prime pe piața externă, pentru că la export, prețul ridicat al materiilor prime afectează competitivitatea lor pe piața internațională.

Taxa de export are o mai mare aplicabilitate în țările în care o mare parte din produsul intern brut este vândut pe piața mondială. În cazul în care țara care exportă mărfurile pe piața mondială deține un monopol de stabilire a prețului pentru un produs, ea poate folosi taxa de export în avantajul său. În acest caz, dimensiunea optimă a taxei de export va fi direct proporțională cu numărul de țări importatoare, care depind de importurile de acest produs pe piața națională. Aici putem aduce exemplul aplicării taxelor vamale de export la gazele naturale din Federația Rusă.

3. Taxele vamale de tranzit se percep de către stat asupra mărfurilor străine, care tranzitează teritoriul vamal al ţării respective. Nici această categorie de taxe nu are o răspândire prea mare, iar dacă se încasează, nu sunt mari, întrucât, în general, tranzitul aduce venituri însemnate ţărilor prin care trec mărfurile străine spre ţările importatoare, ca urmare a folosirii căilor ferate sau a altor mijloace de transport, a porturilor ţării prin care tranzitează.

După scopul lor, taxele vamale se împart în:

1. Taxe vamale generale, sunt stabilite în tariful vamal și au scopuri generale ale reglementării tarifar-vamale. De regulă, stabilirea acestor taxe se face în mod individual de fiecare stat.
2. Taxa vamală sezonieră, constă în practicarea unor taxe vamale mari la început, pentru a proteja producţia internă, iar în perioada de vârf aceste taxe sunt mici şi favorizează importul. Aceste taxe se stabilesc pentru anumite bunuri pe o perioadă de cel mult șase luni de la data aplicării acesteia și, de regulă, sunt practicate de țările europene în cadrul politicii agrare. În general, utilizarea taxei sezoniere are un caracter operativ, adică rezolvă probleme tactice specifice. Taxa sezonieră este considerată o excepție de la regimul preferențial sau privilegiat, inclusiv și alte acorduri de liber schimb, uniuni vamale, cooperării industriale, alte acorduri internaționale similare, în cazul în care este prevăzută în astfel de acorduri.
3. Taxele vamale excepționale, o condiție obligatorie de aplicare a acestora este prezența unei daune considerabile unor ramuri ale economiei naționale sau ale producătorilor autohtoni, ca o consecință a introducerii mărfurilor de origine străină.
4. Taxe vamale fiscale se percep cu singurul scop de a alimenta bugetul statului cu sume pe care organele vamale le încasează. Taxele vamale fiscale nu constituie o trăsătură caracteristică a politicii comerciale contemporane, deşi orice taxă vamală are, în acelaşi timp, și o însemnătate fiscală, fiind o sursă de venituri.
5. Taxe vamale protecţioniste au ca principal scop crearea unei bariere pentru mărfurile străine, prin care se urmăreşte eliminarea concurenţei străine pe piaţa ţării respective şi înfăptuirea expansiunii pe pieţele externe.
6. Taxele vamale de retorsiune (de răspuns), reprezintă răspunsul dat unui alt stat care impune restricţii la importul de mărfuri din alt stat. Sunt aplicate ca represalii și ca răspuns la politica neloială a altor state. Taxele vamale de retorsiune se percep ca taxe vamale suplimentare, peste taxele vamale în vigoare.
7. Taxe vamale de egalizare sunt taxele care au scopul de a egala prețul mărfurilor străine cu prețul mărfii interne. Sunt puțin răspândite pe plan internațional.
8. Taxe vamale de contingent se aplică asupra anumitor contingente de marfă și presupun încasarea taxei vamale până se epuizează lotul de marfă contingentat.

Un alt criteriu de clasificare a taxelor vamale este în funcție de metoda de calculare:

1. Taxe vamale ad valorem se stabilesc sub forma unui procent din valoarea mărfii. Aceste taxe vamale „au avantajul că nu necesită un tarif vamal prea detaliat”, iar din punctul de vedere al veniturilor bugetare, se aliniază în mod automat asupra preţurilor. Avantajul unei taxe ad valorem este că datorită ei se menține un nivel fix de protecție a pieței interne, indiferent de fluctuațiile prețurilor la mărfuri, în acest caz se schimbă doar veniturile bugetare. Neajunsul taxei ad valorem constă în aceea că este precedată de stabilirea valorii în vamă a mărfurilor.
2. Taxe vamale specifice sunt acele taxe care constau dintr-o sumă specifică de bani, raportată la o unitate de măsură, de volum. Taxa specifică se plătește în sumă fixă de bani pe o unitate cantitativă a mărfurilor și a altor obiecte impozabile; volum, masă, metri, unitate etc.
3. Taxă combinată (alternativă), combină ambele tipuri anterioare de taxe vamale, dar se plătește conform celei mai mari sume indicate. Deci ea este mai curând una alternativă decât combinată, din cauza mecanismului specific de calculare. Procedura achitării taxelor pentru bunurile care sunt impozitate cu o taxă combinată se efectuează în trei etape. Primul pas este calcularea după schema taxei ad valorem. În a doua etapă se calculează valoarea impozitului după sistemul taxei specifice. Trebuie remarcat faptul că secvența poate fi diferită, adică prima poate fi taxa specifică, iar apoi ad valorem. În acest caz, secvența nu contează. În a treia etapă se compară rezultatele taxelor ad valorem și specifice și cea mai mare din ele trebuie plătită.
4. Taxele vamale mixte sunt o combinaţie între o taxă ad valorem şi una specifică şi se aplică prin însumare. Taxele mixte se folosesc foarte rar. De regulă, numai în scopuri protecționiste, chiar mai mult discriminatorii, adică de a bloca importul de bunuri dintr-un anumit grup de produse sau bunuri dintr-o anumită țară.

În funcţie de modul de stabilire, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:

1. Taxele vamale autonome sunt stabilite de stat în mod independent, fără o înţelegere prealabilă cu alte state, percepându-se, de regulă, asupra mărfurilor provenire din ţările cu care statul importator nu are încheiate convenţii şi nu se aplică clauza naţiunii celei mai favorizate.
2. Taxele vamale convenţionale sunt taxele al căror nivel a fost convenit de stat prin înţelegere cu alte state. Aceste taxe se percep, de regulă, asupra mărfurilor ce provin din ţările ce beneficiază de clauza naţiunii celei mai favorizate. Aceste taxe sunt din ce în ce mai răspândite pe plan internațional, din considerentul dezvoltării relațiilor comerciale externe și acordării facilităților în relațiile între state. Republica Moldova nu este o excepție în acest caz, având un șir de acorduri ce prevăd stabilirea facilităților vamale în baza acordurilor bi și multilaterale.

În literatura de specialitate taxele vamale se mai clasifică şi în funcţie de plătitorii taxelor vamale:

• Taxele vamale percepute de la persoanele fizice.
• Taxele vamale percepute de la persoanele juridice.

În funcție de țara de origine se delimitează:

- Taxe vamale minimale (de bază);

- Taxe vamale maximale (generale);

- Taxe vamale preferențiale (de favoare) sunt taxe foarte reduse (uneori chiar zero) care se aplică tuturor sau numai anumitor mărfuri importate din anumite țări și care nu se extind asupra mărfurilor provenind din celelalte. Aceste taxe pot fi unilaterale sau reciproce.

În funcție de perioada de aplicare a taxelor, se pot distinge următoarele taxe:

1. Taxele anterioare se aplică pe perioada anchetei antidumping. După examinarea prezenței dumpingului, taxa sau este anulată în absența vânzării de bunuri la prețuri reduse sau este baza pentru aplicarea taxelor antidumping.
2. Prin taxe permanente înțelegem acele taxe care nu se schimbă în funcție de timpul de aplicare. Astfel, taxa este unică de-a lungul perioadei stabilite. De regulă, majoritatea taxelor sunt permanente. Acest lucru permite agenților economici să facă prognoze pe termen lung și să planifice activitățile lor.

În funcție de nivelul lor, taxele vamale sunt împărțite în:

1. Taxe vamale fixe, stabilite de către autoritățile publice, nu depind de alte circumstanțe. Cele mai multe țări au tarife vamale cu un nivel constant al taxelor.
2. Taxele vamale variabile pot varia în anumite circumstanțe (în cazul în care se schimbă nivelul prețurilor mondiale și interne sau nivelul de subvenții guvernamentale).

Reflectând cadrul juridic, în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, deosebim următoarele categorii de taxe vamale:

Ad valorem – se calculează în procente faţă de valoarea mărfii în vamă;

Specifică – se calculează în baza tarifului stabilit la o unitate de marfă;

Combinată – îmbină taxele ad valorem şi specifice în una singură;

Excepţională – care se divizează în:

- taxa specială – aplicată în scopul protejării mărfurilor de origine indigenă, la introducerea pe teritoriul vamal a mărfurilor de producţie străină în cantităţi şi în condiţii care cauzează sau pot cauza prejudiciu materiale considerabile producătorilor de mărfuri autohtoni.

- taxa antidumping – percepută în cazul introducerii pe teritoriul vamal a unor mărfuri la preţuri mai mici decât valoarea lor în ţara exportatoare la momentul importului, dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare.

- taxa compensatorie – se aplică în cazul introducerii pe teritoriul vamal a mărfurilor la producerea sau la exportul cărora, direct sau indirect, au fost utilizate subvenţii, dacă sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării prejudiciilor materiale producătorilor autohtoni de mărfuri identice sau similare, ori apar piedici pentru organizarea sau extinderea în ţară a producţiei de mărfuri identice sau similare. Cota taxei compensatorii nu trebuie să depășească mărimea subvențiilor specifice a statului străin, calculate pe unitatea de măsură a produsului de export.

Cu referire la taxele excepționale, putem concluziona că toate au rolul protejării producătorilor autohtoni de invazia mărfurilor străine, atunci când sunt lezate interesele sau apare pericolul cauzării unui prejudiciu material considerabil. Aplicarea acestor taxe vamale, în calitate se suprataxe, este benefică pentru economia internă a Republicii Moldova, deoarece permite dezvoltarea agenților economici autohtoni. 

Datorită unei varietăți mari de taxe vamale este posibilă realizarea măsurilor stabilite de reglementarea tarifară a operațiunilor de import-export. Numai prin aplicarea anumitor taxe în diferite situații concrete se pot atinge obiectivele înaintate de politica vamală și comercială a statului.