Controlul ulterior este privit ca una din cele mai eficiente forme de control vamal, deoarece poate acoperi toate regimurile vamale (mai ales acele cu caracter suspensiv, care sunt destul de dificil de verificat la frontieră) sau regimurile ce presupun utilizarea unor preferințe tarifare. Conceptul dat presupune două forme distincte de control și anume: „auditul postvămuire” și „reverificarea declarațiilor vamale”. Controlul ulterior reprezintă o metodă de control vamal care este utilizată de toate țările membre ale Organizației Mondiale a Vămilor, inclusiv în Uniunea Europeană.
Aplicarea controlului ulterior face parte din strategia de gestionare a analizei riscurilor. Managementul riscurilor este cheia armonizării globale a cerințelor în materie de asigurare a respectării aplicării legislației, a securității și facilitării.
Controlul ulterior este o formă specifică de control vamal, deoarece are ca efect eliberarea imediată a mărfurilor, acordând posibilitate declarantului să dispună de bunuri imediat la sosirea lor pe teritoriul vamal. Serviciul Vamal al Republicii Moldova întreprinde măsuri pentru a se alătura la cele mai bune practici ale Uniunii Europene și, în același timp, pentru a reduce timpul de procesare a operațiunilor vamale la punctele de trecere a frontierei vamale și la birourile și posturile vamale interne, iar controlul ulterior este unul din modurile în care se poate realiza acest lucru.
În Republica Moldova controlul ulterior este realizat prin audit postvămuire sau reverificarea declarațiilor vamale și se efectuează de organul vamal prin Direcţia Control Ulterior din cadrul Aparatului Central al Serviciului Vamal şi prin secţiile Control Ulterior din cadrul birourilor vamale, precum şi la necesitate în comun cu alte subdiviziuni şi/ sau organe de control.
Activitatea de audit postvămuire se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale şi trimestriale de activitate, realizate în urma aplicării studiilor de analiză de risc şi aprobate de conducerea Serviciului Vamal. Activitatea de analiză a riscurilor utilizează metode informaţionale de prelucrare a datelor şi de elaborare a măsurilor de identificare a riscurilor, folosind anumite criterii stabilite de organele vamale sau la nivel internaţional. Pentru a pune în aplicare gestionarea riscurilor, organele vamale pot utiliza sisteme electronice adecvate. În aplicarea tehnicilor de gestionare a riscurilor și de control bazate pe audit ulterior vămuirii, autoritatea vamală este capabilă să elibereze marea majoritate a transporturilor (până la 80-90% din totalul importurilor) și să rețină doar loturile de mărfuri potrivite profilurilor de risc identificate. Restul mărfurilor sunt eliberate imediat, dar în orice moment pot fi supuse controlului vamal ulterior.
Activitatea de control ulterior prin audit postvămuire este exercitată de echipa de control, care este formată din cel puţin două persoane cu desemnarea şefului grupului. Componenţa echipei de control este propusă de şeful subdiviziunii şi aprobată prin ordin de Directorul General al Serviciului Vamal, şeful biroului vamal, după caz, sau de persoanele împuternicite de aceştia. Pentru a efectua un control eficient, membrii echipei trebuie să dispună de cunoștințe aprofundate în următoarele domenii: drept, tehnici și principii contabile, proceduri și norme în materie de audit, tehnici de comerț exterior, tehnici și proceduri vamale, cunoștințe informatice. Auditele postvămuire programate sau inopinate se efectuează în baza unui ordin de control. Înainte de începerea controlului, membrii echipei de control analizează datele şi informaţiile existente în bazele de date naţionale, respectiv locale, şi le compară cu celelalte informaţii disponibile referitoare la activitatea persoanei ce urmează a fi controlată.
Efectuarea auditului postvămuire se aduce la cunoştinţă persoanei auditate cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de iniţierea controlului, cu excepţia controlului inopinat. Înştiinţarea se realizează prin comunicarea în scris, printr-un aviz de audit postvămuire/reverificare, care va cuprinde în mod obligatoriu datele de identificare a membrilor echipei de control şi a persoanei controlate, temeiul juridic al controlului, data începerii acestuia, perioada ce urmează a fi supusă controlului şi posibilitatea de a solicita suspendarea temporară a efectuării auditului postvămuire. Înştiinţarea prealabilă a persoanei stabilite în ţară, se face cu scopul de a nu-i perturba activitatea curentă şi pentru ca aceasta să fie în măsură să pună la dispoziţia membrilor echipei de audit postvămuire un spaţiu de lucru adecvat, registrele şi evidenţele financiar-contabile sau înscrisurile, inclusiv cele pe suport informatic, care au legătură directă ori indirectă cu mărfurile şi cu bunurile ce fac obiectul comerţului extern, să permită accesul la spaţiile de depozitare a mărfurilor şi bunurilor, asigurând prezenţa persoanelor competente, să pună la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin referitor la acele mărfuri şi bunuri.
În doctrină se evidențiază următoarele forme de control ulterior: control general - care reprezintă activitatea de verificare a tuturor operaţiunilor vamale pentru o perioadă determinată; control parţial, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor operaţiuni vamale pentru o perioadă determinată; control repetat, care reprezintă activitatea de verificare în cazul în care rezultatele controlului ulterior exercitat anterior sunt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare, ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa unor semne de încălcare vamală/fiscală şi prin urmare, se impune un nou control ulterior. Controlul poate fi efectuat la sediul şi în încăperile titularului mărfurilor sau ale reprezentantului său, ale oricărei persoane legate direct sau indirect, cu titlu profesional, de aceste operaţiuni ori ale oricărei persoane care dispune de documentele respective, cu excepţia încăperilor utilizate exclusiv în scop de domiciliu şi reşedinţă, sau la sediul organelor vamale.
În cazul în care persoana controlată nu dispune de sediu sau de încăpere, ce poate fi utilizată pentru efectuarea auditului postvămuire ori sediul se află la adresa de domiciliu sau în alte cazuri în care nu există condiţii optime de lucru, această activitate se poate desfăşura la sediile autorităţii vamale din care fac parte membrii echipei de control.
Auditul postvămuire se efectuează în orele de lucru ale organului vamal şi ale persoanei juridice sau fizice controlate. Drept principii de desfășurare a controlului ulterior sunt următoarele: alegerea unui comportament ferm, dar politicos față de persoanele intervievate, tenacitate pentru a ajunge la concluzii pertinente, instaurarea unui climat de cooperare, clarificarea tuturor neconcordanțelor, formularea unor întrebări clare într-o ordine logică și inițiativă în analiza documentelor.
Perioada de desfăşurare a auditului postvămuire nu trebuie să depăşească 2 luni de la data iniţierii acestuia. În cazuri întemeiate şi justificate documentar, termenul auditului postvămuire poate fi prelungit cu cel mult 4 luni sau sistarea auditului postvămuire.
În situaţiile în care există indicii că, în spaţiile de producţie, depozitare, comercializare sau în mijloacele de transport se găsesc mărfuri pentru care nu s-au respectat reglementările vamale ori alte dispoziţii aplicabile, iar acţiunea de control nu poate fi finalizată, urmând a fi continuată în următoarea zi lucrătoare, spaţiile în cauză trebuie sigilate cu întocmirea, procesului-verbal de sigilare/desigilare. Totodată, echipa de control are dreptul să ridice în scopul protejării ori evitării distrugerii documente, acte, înscrisuri, inclusiv electronice pe suport informatic, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii obligaţiilor vamale rezultate din raporturile juridice cu autoritatea vamală.
La finalizarea controlului, persoana fizică sau reprezentantul persoanei juridice are obligaţia să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie membrilor echipei de control toate documentele şi informaţiile solicitate, care au legătură cu obiectul controlului. În declaraţie se va menţiona şi faptul că, au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de persoana fizică sau reprezentantul persoanei juridice.
O altă formă a controlului ulterior, după cum am menționat este activitatea de reverificare a declarațiilor vamale care se realizează de către Direcţia control ulterior şi secţiile control ulterior în mod selectiv.
Pentru realizarea reverificării declaraţiilor vamale, subdiviziunile birourilor vamale emitente vor asigura transmiterea acestora în adresa subdiviziunilor, după validare, împreună cu setul de documente anexat la ele (numerotate, cusute şi sigilate în modul corespunzător). Restituirea declaraţiilor vamale se va efectua după reverificarea selectivă a acestora în termen de 30 de zile de la data recepţionării. Termenul reverificării declaraţiilor vamale poate fi prelungit în cazuri justificate, de către şeful organului de control ulterior cu cel mult 30 de zile.
La depistarea neregulilor sau încălcărilor legislaţiei vamale/fiscale, la finalizarea reverificării uneia sau mai multor declaraţii vamale, personalul desemnat cu atribuţii de efectuare a reverificării, va întreprinde acţiuni de regularizare a situaţiei prin întocmirea unui proces-verbal de reverificare a declaraţiilor vamale şi, după caz, a deciziei de regularizare.
Procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale reprezintă un document de forma stabilită de Serviciul Vamal, întocmit de colaboratorul vamal al organului care a exercitat reverificarea declaraţiei vamale, în care se consemnează rezultatele controlului. În procesul-verbal de reverificare a declaraţiei vamale se vor descrie obiectiv, clar şi exact încălcările legislaţiei şi măsurile de politică economică cu referire la informaţiile, datele, documentele probatorii, fiind indicate actele normative încălcate.
În rezultatul auditului ulterior vămuirii autoritățile vamale pot beneficia de o imagine mai amplă cu privire la tranzacții pe o perioadă mai lungă de timp.