Aplicarea tarifului vamal, eficienţa măsurilor tarifare de reglementare a activităţii comerciale externe, armonizarea lor şi corespunderea regulilor şi normelor internaţionale sunt determinate de regulile ce stabilesc ordinea de determinare a bazei de calcul a plăţilor vamale, adică depind de valoarea mărfii utilizată în calitate de bază impozabilă, respectiv valoarea mărfii în vamă. Este importantă determinarea valorii mărfurilor în vamă din motiv că taxa vamală se calculează și se percepe în baza valorii mărfurilor determinate în vamă.
Valoarea mărfii în vamă este valoarea care se folosește ca punct de plecare (bază) pentru calcularea taxelor vamale ad valorem și altor plăți (TVA, accizele, taxa pentru procedurile vamale).
Definiţia legală a valorii în vamă a mărfii este dată de Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, care în art. 2 stipulează că: „valoarea în vamă a mărfii - valoarea mărfii introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal, stabilită în scopul perceperii drepturilor de import”.
În doctrină este întâlnită următoarea definiţie a valorii în vamă: „expresia prin care se desemnează valoarea ce serveşte ca bază pentru calcularea taxelor vamale, principalul element ce se ia în considerare la efectuarea unor asemenea calcule este preţul mărfii”.
O altă definiţie o întâlnim la autorul Draganov V.G. și anume: „valoarea în vamă este acea valoare a mărfii care se foloseşte în scopul impunerii vamale, adică în calitate de bază pentru calculul taxelor vamale ad valorem, accizelor, TVA şi a taxelor pentru procedurile vamale.
Din analiza acestor definiţii apare logic întrebarea: care anume este valoarea mărfii ce poate fi luată ca bază de calcul pentru plăţile vamale? După cum ştim, referitor la valoarea mărfii sunt întâlnite mai multe categorii de definire, începând de la valoarea de producţie (înțelegându-se cheltuielile necesare pentru producerea mărfii date) şi terminând cu valoarea ei pe piaţă (preţul cu care se vinde cumpărătorului). Astfel, este evident faptul că la anumite etape de mişcare a mărfii de la producător la cumpărător valoarea sa va fi diferită, adică vor fi adăugate anumite componente.
Valoarea în vamă a mărfii care se foloseşte pentru calcularea drepturilor de import (export) la trecerea lor peste frontiera vamală se formează la o anumită etapă de circulaţie a mărfii şi include ajustările (cheltuielile) specifice acestei etape (cheltuieli de transport, de asigurare, costul conteinerelor, ambalajului etc.). Așadar, valoarea în vamă este alcătuită din valoarea mărfii (valoarea de producţie) plus cheltuielile suportate de cumpărător în cadrul operaţiunilor comerciale externe.
Potrivit articolului 5 din Legea cu privire la tariful vamal a Republicii Moldova, sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se aplică pentru toate mărfurile introduse pe sau scoase de pe teritoriul vamal. Modul de aplicare a sistemului de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se stabileşte de către Guvern în baza prevederilor Legii cu privire la tariful vamal şi ale acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
Funcţiile valorii în vamă sunt:
- Baza de calcul pentru taxele vamale şi pentru alte taxe cu caracter fiscal. Această funcţie este expres stabilită în Codul Vamal al Republicii Moldova. Astfel, în conformitate cu art. 122 din Codul Vamal al Republicii Moldova, valoarea în vamă a mărfurilor constituie baza de calcul a taxei vamale, a taxei pe valoare adăugată, a accizului şi a taxei pentru proceduri vamale.
Reprezentând baza de calcul a taxelor vamale, valoarea în vamă este compusă din următoarele elemente:
- Preţul mărfii efectiv plătit sau de plătit.
- Cheltuieli de transport.
- Costul ambalajelor. Dacă cumpărătorul trebuie să plătească pentru ca marfa să fie ambalată într-un mod special şi dacă vânzătorul nu a inclus această cheltuială în preţul său de vânzare, iar acest cost este facturat separat de cumpărător sau este plătit unei alte persoane sau este efectuat chiar de cumpărător, acest element trebuie semnalat vămii pentru determinarea valorii în vamă.
- Aporturile. Prin această categorie de cheltuieli se înţeleg toate elementele care sunt furnizate la un preţ redus sau fără plată vânzătorul sau fabricantului în măsura în care preţul efectiv plătit nu include aceste cheltuieli. Spre exemplu: materii prime, etichete, utilaje, matriţe, forme, piese de schimb. Aceste cheltuieli fac parte din valoarea în vamă şi trebuie declarate în momentul importului mărfurilor.
- Redevenţele şi drepturile de licenţă. Adică plățile de orice fel primite pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice drept de autor pentru lucrări literale, de artă sau științifice, inclusiv filme cinematografice, pentru orice brevet, marcă, desen sau model, pentru orice plan, formulă sau procedee secrete, precum și pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza echipamente industriale, comerciale sau științifice sau pentru informații privind experiența industrială, comercială sau științifică.
- Alte plăţi. Există situaţii când dispoziţiile speciale sunt prezente într-o vânzare. Aceste dispoziţii pot influenţa preţul de vânzare şi implicit valoarea în vamă.
- Măsura de control pentru comerţul exterior. În funcţie de interesele de control la import sau la export, aceste măsuri se referă la contingenţe sau la plafoane valorice. Această funcție are o răspândire mai largă pe plan internațional, deoarece la realizarea controlului pentru comerțul exterior statele utilizează alte măsuri, de exemplu măsuri netarifare ca licențierea și cotarea. Pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este necesar să existe un element de cuantificare unanim acceptat.
- Instrument de negociere în acordurile internaţionale. Utilizarea unui sistem de evaluare comun între statele participante la acorduri internaţionale face ca reducerile de taxe (concesiile tarifare) să producă aceleaşi efecte în ambele părţi. Utilizarea unor sisteme diferite de evaluare poate duce la anularea efectelor urmărite iniţial la încheierea acordurilor economice.
- Instrument prin care se realizează statistica de comerţ exterior. Conform articolului 322 din Codul Vamal al Republicii Moldova, sursele de date pentru statistica vamală sunt documentaţia şi informaţia prezentate pentru vămuire şi efectuarea controlului vamal. Organele vamale adună, în baza declaraţiilor vamale, şi prelucrează date despre trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, prezintă informaţii autorităţilor publice centrale, conform legislaţiei (articolul 321, alin. 1 Cod Vamal). Pentru a realiza comparabilitatea datelor statistice este necesar ca statistica de comerţ exterior să fie realizată pe baza aceloraşi principii de evaluare.
- Determinarea originii mărfurilor. Acordarea concesiilor tarifare se realizează în conformitate cu reguli de origine bine determinate. Unele dintre aceste reguli se referă la noţiunea de valoare în vamă.
- Efectuarea calculelor de eficienţă în cadrul schimburilor internaţionale. Utilizarea aceloraşi reguli pentru evaluarea mărfurilor permite importatorilor şi exportatorilor să cunoască înaintea efectuării operaţiunilor de import sau export cuantumul taxelor vamale şi a altor taxe la care vor fi supuse mărfurile lor atât în țara de import cât și în țara în care acestea vor fi exportate. Această funcție este binevenită în etapa actuală de dezvoltare a relațiilor economice externe, pentru că facilitează și permite agenților economici să facă unele calcule concrete, ceea ce ar favoriza o dezvoltare stabilă atât a agenților economici, cât și a statului în general.
Atunci când întocmește declarația vamală importatorul trebuie, de regulă, să justifice valoarea în vamă prin prezentarea facturii comerciale însoțită cel mai adesea de toate documentele confirmative. Valoarea în vamă este declarată prin intermediul unui formular special numit „Declarația valorii în vamă”, depus cu declarația vamală în detaliu la momentul vămuirii mărfurilor. Declarația de valoare în vamă constituie un document în care declarantul oferă informațiile necesare pentru stabilirea valorii în vamă a mărfurilor importate.
Valoarea în vamă se stabilește pe baza declarației de valoare în vamă depusă de titularul regimului sau reprezentantul său, fie că declarația se face în scris, fie prin utilizarea unui procedeu informatic aprobat de autoritatea vamală. În cazul în care este necesar a confirma valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul, la cererea autorităţii vamale, este obligat să prezinte datele respective.
Dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin alte metode prevăzute. În cazul în care apare necesitatea de a preciza valoarea în vamă a mărfii anunţată, declarantul este în drept să ceară autorităţii vamale să i se elibereze marfa declarată, cu gajarea anumitor bunuri ori cu garanţia unei bănci, sau să plătească taxa vamală stabilită de către autoritatea vamală.
Organele vamale sunt cele care apreciază just valoarea mărfurilor, indiferent de documentele prezentate de către declarant, deoarece în cele mai dese cazuri declarantul încearcă să diminueze sau să ascundă anumite criterii de evaluare a mărfii, pentru a beneficia de taxe mai mici, prin anumite falsuri înscrise în documentele de proveniență. Totodată, subevaluarea bunurilor importate de către orice țară este un fenomen observat zi de zi de cei implicați în comerțul internațional. Cu toate acestea, motivele din care mărfurile exportate din anumite țări sunt însoțite de facturi care indică o valoare scăzută, nu sunt încă pe deplin înțelese. A fost presupusă o legătură cu scăderea nivelului taxelor și impozitelor în țările de import.
Informaţia prezentată de declarant la anunţarea valorii în vamă a mărfii constituie un secret comercial și poate fi utilizată de autoritatea vamală exclusiv în scopuri vamale şi nu poate fi transmisă terţelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie. Pentru divulgarea informaţiei ce constituie un secret comercial, autoritatea vamală poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Legislaţia Republicii Moldova referitoare la sistemul de determinare a valorii în vamă a mărfurilor se bazează pe principiile internaţionale de evaluare cuprinse în Acordul cu privire la aplicarea art. VII al GATT. Obiectivele strategice ale Acordului sunt: punerea în aplicare a dispozițiilor de drept intern întemeiate pe valoarea tranzacțiilor; dezvoltarea de proceduri clare pentru a face stabilirea valorii în vamă transparentă și dezvoltarea unei structuri capabile de a aplica regulile de determinare a valorii în vamă pe baza OMC.
Metodica evaluării vamale este cuprinsă în capitolul IV al Legii cu privire la tariful vamal, art.10 al Legii date prevede că valoarea în vamă a mărfii introduse pe teritoriul vamal se determină prin următoarele metode:
- a) în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau de plătit;
- b) în baza valorii tranzacţiei cu marfă identică;
- c) în baza valorii tranzacţiei cu marfă similară;
- d) în baza costului unitar al mărfii;
- e) în baza valorii calculate a mărfii;
- f) prin metoda de rezervă.
Atragem atenția că prima şi principala metodă de determinare a valorii în vamă este valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă. În cazul în care metoda principală nu poate fi aplicată, se folosesc alte metode. Fiecare din metodele succesive se aplică doar în cazul în care valoarea în vamă a mărfii nu poate fi determinată prin metoda precedentă. Totuși de la regula dată există o excepție, și anume, metodele prevăzute la lit. d) şi e) pot fi aplicate în orice consecutivitate, la dorinţa declarantului.
Legislația vamală permite și procedura de amânare a determinării definitive a valorii în vamă, care se dispune în următoarele situații:
- a) în cazul în care este necesară ajustarea preţului efectiv plătit sau de plătit în conformitate, iar declarantul nu poate prezenta la vămuire documentele confirmative pentru determinarea cu exactitate a sumei de ajustat;
- b) în cazul în care preţul efectiv plătit sau de plătit nu include ori este susceptibil de a nu include toate plăţile efectuate sau care urmează a fi efectuate la momentul vămuirii, direct sau indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor importate;
- c) în situaţia în care pentru determinarea valorii în vamă pe baza valorii de tranzacţie este necesară prezentarea unor documente sau justificări suplimentare referitoare la exactitatea şi veridicitatea valorii declarate şi declarantul nu le poate prezenta la momentul efectuării formalităţilor vamale.
Pentru determinarea cu titlu provizoriu a valorii în vamă se iau în considerare următoarele elemente:
a) valoarea de tranzacţie care rezultă din documentele prezentate de declarant;
- b) valoarea cheltuielilor care se includ în valoarea în vamă, estimată de declarant pe bază de documente justificative şi acceptată de organul vamal şi/sau stabilită pe baza informaţiilor de care dispune organul vamal;
- c) orice sumă care poate fi considerată parte a plăţii totale efectuate sau de efectuat, direct sau indirect, ca o condiţie a vânzării mărfurilor de evaluat;
- d) informaţiile conţinute în Sistemul informaţional integrat vamal.
În cazul în care determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectua imediat, importatorul are dreptul să ridice mărfurile din vamă, cu condiţia să constituie o garanţie suficientă, care să acopere încasarea drepturilor de import corespunzătoare mărfii în cauză.
Termenul de valabilitate al garanţiei bancare sau al garanţiei brokerului vamal trebuie să fie de cel puţin 65 de zile calendaristice. În situaţia în care s-a procedat la amânarea determinării definitive a valorii în vamă a mărfii, drepturile de import calculate pe baza valorii anunţate de declarant se transferă în bugetul de stat, garanţia suficientă oferită printr-un depozit bănesc se transferă în contul trezorerial de garanţii, iar garanţia bancară sau garanţia brokerului vamal se perfectează în biroul vamal în care se efectuează formalităţile vamale de import înainte de acordarea liberului de vamă.
În cazul în care, în termen de 30 de zile calendaristice de la ridicarea mărfii, declarantul nu prezintă documente concludente privind confirmarea valorii în vamă a acesteia, autoritatea vamală procedează la executarea garanţiei, iar operaţiunea de plasare a mărfurilor sub regim vamal se consideră a fi încheiată. Reglementarea juridică a declarării valorii mărfii în vamă este realizată și prin Regulamentul cu privire la modul de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, executoriu pentru toate persoanele care declară mărfurile introduse în teritoriul naţional, cu excepţia mărfurilor şi obiectelor de uz personal (conform listei legal stabilite) deplasate o singură dată pe teritoriul vamal naţional de către persoanele fizice fără achitarea drepturilor de import. Acest regulament este destinat spre aplicare de către: a) declaranţi – la determinarea şi declararea valorii în vamă a mărfurilor introduse, și b) organele vamale – la verificarea valorii în vamă a mărfurilor introduse anunţate de către declaranţi. Conform metodelor la evaluare stabilite de art. 10 al Legii cu privire la tariful vamal, declarantul determină valoarea în vamă a mărfurilor introduse. Organul vamal doar verifică corectitudinea determinării de către declarant a valorii în vamă, inclusiv corectitudinea metodei alese de către acesta.
Declarantul declară organului vamal valoarea în vamă a mărfurilor introduse în teritoriul Republicii Moldova completând tipizatele stabilite DVV-1 şi DVV-2, cu excepţia cazurilor:
- în care valoarea în vamă a mărfurilor importate în cadrul unei tranzacţii nu depăşeşte echivalentul sumei de 300 euro;
- în cazul introducerii mărfurilor de către persoanele fizice;
- în cazul plasării mărfurilor sub anumite destinaţii vamale exonerate de plata drepturilor de import, cu excepţia taxei pentru proceduri vamale;
- în cazul utilizării procedurii simplificate de vămuire la domiciliu.
Tipizata DVV-1 se utilizează pentru anunţarea valorii mărfurilor în vamă, determinată prin metoda 1 „Metoda de evaluare în baza valorii tranzacţiei cu marfa respectivă ori în baza preţului efectiv plătit sau care urmează să fie plătit". Tipizata DVV-2 este recomandată spre utilizare pentru anunţarea valorii în vamă conform uneia dintre metodele 2-6 (metoda 2 „Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă identică", metoda 3 „Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii tranzacţiei cu o marfă similară", metoda 4 „Metoda determinării valorii în vamă în baza costului unitar al mărfii", metoda 5 „Metoda determinării valorii în vamă în baza valorii calculate a mărfii", metoda 6 „Metoda de rezervă").