În cazul metodelor precedente, baza de determinare a valorii în vamă o constituie preţul tranzacţiei şi anume: valoarea tranzacţiei cu marfa respectivă (metoda 1), valoarea tranzacţiei cu marfa identică (metoda 2), valoarea tranzacţiei cu marfa similară (metoda 3). Însă se pot ivi astfel de situaţii când este imposibil a folosi valoarea tranzacţiei sau, în general, o astfel de valoare lipseşte. În asemenea cazuri, pentru determinarea valorii în vamă, se aplică alte metode prevăzute de Legea cu privire la tariful vamal şi anume metoda 4 sau 5. Aplicarea acestor metode poate fi efectuată în orice consecutivitate la dorinţa declarantului.
Legea cu privire la tariful vamal prevede că „dacă marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat) este vândută în ţara de import în starea în care a fost importată, valoarea în vamă a acestei mărfi, se va baza pe preţul unitar corespunzător vânzării acestei mărfi ori vânzării mărfii identice sau similare acesteia în cele mai mari partide, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul şi cu condiţia deducerii:
- comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obişnuit, beneficiilor şi cheltuielilor generale aferente vânzărilor de mărfuri de aceiaşi clasă sau de acelaşi tip;
- cheltuielilor obişnuite de transport şi de asigurare, precum şi cheltuielile conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;
- impozitelor şi taxelor posibile de plată în legătură cu importul sau vânzarea mărfurilor”.
Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vândută la momentul sau aproape la momentul introducerii mărfii de evaluat, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care aceste mărfuri se vând în starea în care au fost introduse pe teritoriul vamal la data ulterioară cea mai apropiată momentului introducerii mărfii de evaluat, însă nu mai târziu de 90 de zile de la această dată.
Dacă nici marfa introdusă pe teritoriul vamal (marfa de evaluat), nici marfa identică sau similară nu este vândută în starea în care au fost importate, la solicitarea declarantului, valoarea în vamă se va baza pe preţul unitar la care cea mai mare partidă de mărfuri introduse, după prelucrarea ulterioară, a fost vândută către persoane care nu sunt în relaţii de interdependenţă cu vânzătorul.
Următoarea metodă de stabilire a valorii mărfii este prevăzută în art.16 al Legii cu privire la tariful vamal, și se va baza pe valoarea calculată a acesteia, incluzând:
- valoarea sau preţul materialelor şi operaţiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;
- volumul beneficiilor şi cheltuielilor generale, egal celui inclus de obicei în cuantumul vânzărilor de mărfuri de aceeaşi clasă sau de acelaşi tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători cu destinaţia ţării de import;
- orice cheltuieli pentru transportul mărfii la aeroport sau în alt loc de introducere a mărfii pe teritoriul vamal. Pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor conform acestei metode, este necesară informaţia referitoare la cheltuielile de producţie, care poate fi găsită numai în afara ţării de import.
Autoritatea vamală nu este în drept să ceară sau să oblige o persoană nerezidentă să prezinte spre verificare documentele de evidenţă sau să permită accesul la ele în scopul de a determina valoarea calculată a mărfii. Totodată, informaţia comunicată de producătorul mărfii în scopul determinării valorii în vamă a acesteia, poate fi verificată în altă ţară de autoritatea vamală, cu acordul producătorului şi cu condiţia preavizării guvernului ţării în cauză şi neopunerii acestuia cercetărilor.