Dreptul penal, ca ramură a sistemului de drept din R.Moldova, este format din totalitatea normelor juridice, legiferate de puterea legislativă, care stabilesc ce fapte constituie infracțiuni, condițiile de tragere la răspundere penală, sancțiunile și alte măsuri ce urmează a fi aplicate sau luate de către instanțele judecătorești persoanelor fizice sau juridice, care au săvârșit infracțiuni, în scopul apărării celor mai importante valori sociale ale statului de drept, democratic și social.
Din definiția de mai sus desprindem elementele definitorii ale acestei ramuri de drept și anume:
- termenul de “dreptpenal” cunoaște două accepțiuni:
> ramură a sistemului de drept, ce cuprinde o totalitate de norme juridice cu același obiect de reglementare;
> știința dreptului penal, ce cuprinde totalitatea ideilor și concepțiilor despre dreptul penal ca disciplină de studiu;
- dreptul penal este o ramură de drept distinctă, alături de alte ramuri de drept;
- dreptul penal are autonomie în raport cu celelalte ramuri de drept; această autonomie îmbracă trei aspecte:
- autonomie normativă, în sensul că dreptul penal își creează singur normele de conduită. Totuși, dreptul penal nu poate incrimina o faptă care potrivit unei alte ramuri de drept reprezintă exercitarea legală a unui drept;
- autonomie conceptuală, dreptul penal folosind termeni specifici altor ramuri de drept, dar dându-le noi sensuri;
- autonomie procedurală, în sensul că procesul penal se bucură de o independență completă în raport cu procedurile nepenale;
- dreptul penal are o structură unitară;
- dreptul penal este format dintr-o totalitate de norme juridice cu același obiect de reglementare;
- normele dreptului penal stabilesc expres faptele ce constituie infracțiuni, condițiile de tragere la răspundere penală a persoanelor care le săvârșesc, precum și sancțiunile aplicabile;
- dreptul penal are un scop specific și anume apărarea valorilor sociale;
- are instituții specifice, acestea fiind:
- infracțiunea,
- răspunderea penală,
- sancțiunile;
- dreptul penal este o ramură de drept public, deoarece întotdeauna unul dintre subiectele raportului juridic de drept penal este statul, aflat pe o poziție dominantă, fiind cel care realizează tragerea la răspundere penală a infractorilor și aplicarea sancțiunilor. În același timp, valorile sociale apărate de dreptul penal sunt de interes public;
- dreptul penal are un caracter subsidiar, în sensul că intervine atunci când protecția valorii sociale apărate nu poate fi realizată prin intermediul altor norme, astfel că recurgerea la mecanismul penal de protecție este inevitabilă, constituind unicul mijloc de protecție când alte ramuri se dovedesc ineficiente;
- dreptul penal are un caracter selectiv, astfel încât sub protecția acestuia cad doar anumite categorii de valori și relații sociale, iar celelalte cad sub protecția normelor morale, religioase sau sub protecția normelor altor ramuri de drept. În același timp, dreptul penal nu incriminează toate acțiunile sau inacțiunile oamenilor, ci doar pe acelea care ar periclita existența unei valori protejate.