Noțiunea de obiect al infracțiunii. Relațiile sociale ca obiect al infracțiunii. Importanța obiectului infracțiunii pentru aprecierea mărimii gradului prejudiciabil al infracțiunii.
Categorii de obiecte ale infracțiunii. Obiectul juridic și obiectul material al infracțiunii. Condiții privitoare la existența obiectului infracțiunii.
Obiectul juridic al infracțiunii. Noțiunea obiectului juridic al infracțiunii. Obiectul juridic general (comun) al infracțiunii. Obiectul juridic generic (de grup). Obiectul juridic nemijlocit (specific, individual) de bază și obiectul juridic nemijlocit suplimentar al infracțiunii. Infracțiuni cu două obiecte juridice nemijlocite de bază ale infracțiunii.
Obiectul material al infracțiunii. Obiect material ca o entitate materială (un obiect, un animal, corpul persoanei). Deosebirea dintre obiectul material și mijloacele comiterii infracțiunii.
Noțiunea de obiect al infracțiunii
În fiecare societate există diverse relații între stat și cetățeni, între diferite instituții, organizații și întreprinderi. Toate aceste relații sunt ocrotite de legea penală.
Relațiile sociale reprezintă raporturile dintre membrii societății, atitudinea lor față de anumite valori sociale. Aceste relații cuprind următoarele elemente: subiecții relațiilor sociale (participanții), drepturile și obligațiunile lor, evenimentele sau circumstanțele care generează aceste relații.
Infractorul, prin fapta sa (acțiune sau inacțiune) socialmente periculoasă, pricinuiește o daună concretă societății și, în același timp, relațiilor sociale ocrotite de legea penală. Toate relațiile sociale ocrotite de legea penală la care atentează subiectul constituie, în teoria și practica dreptului penal, obiectul infracțiunii.
Acțiunea (inacțiunea) infracțională poate fi exprimată prin cauzarea unei daune considerabile subiecților relațiilor sociale, din care fac parte statul, organele lui (instituții, organizații, întreprinderi), organizații obștești, societăți pe acțiuni, cetățenii etc. Însă infracțiunea mai poate prejudicia și asemenea elemente ale relațiilor sociale cum sunt oamenii, bunurile materiale, adică acele valori sociale care formează relațiile sociale ca atare. Prin urmare, obiecte ale infracțiunii pot fi numai acele relații sociale, asupra cărora este orientată forța infracțională, în rezultatul căreia, acestea sunt prejudiciate sau sunt puse în pericol.
Astfel, studierea obiectului infracțiunii permite cunoașterea sistemului de valori ocrotite de ramura respectivă a dreptului și relevă opțiunea politică cu privire la apărarea juridico- penală a anumitor valori sociale considerate drept valori fundamentale ale orânduirii de stat și sociale în care funcționează dreptul penal al R. Moldova.
Legea penală ocrotește cele mai importante relații sociale cum ar fi viața, sănătatea, drepturile și interesele persoanei, orânduirea de stat și socială a R. Moldova.
Categorii de obiecte ale infracțiunii
În teoria dreptului penal al Republicii Moldova, obiectul infracțiunii este clasificat în trei categorii: obiectul general (comun) al infracțiunii, obiectul generic (de grup) și obiectul nemijlocit.
- Obiectul general (comun) al infracțiunii este constituit de totalitatea valorilor ocrotite de normele legii penale. În ultimă instanță oricare acțiune (inacțiune) periculoasă, prevăzută de legea penală, lezează societatea „și întreaga ordine de drept” (art. 2 C.P.), indiferent dacă este vorba de trădare de patrie, furt în dauna patrimoniului public sau particular, lovire etc. Astfel obiectul general este unic pentru toate infracțiunile.
În același timp determinarea lui oferă posibilitatea de a descoperi conținutul social-politic al dreptului penal, de-a stabili caracterul social periculos al unei fapte concrete, ne permite într- un șir de cazuri să deosebim infracțiunea de alte delicte.
- Obiectul generic (de grup) al infracțiunii este constituit de un anumit grup de valori sociale de aceeași natură, care sunt ocrotite de legea penală de orice atentat infracțional. Așa sunt de exemplu infracțiunile ca: furtul, jaful, tâlhăria, escrocheria, însușirea sau delapidarea, distrugerea sau deteriorarea avutului proprietarului, adică infracțiunile care atentează la unul și același obiect generic - relațiile sociale de proprietate. Așadar, obiectul generic este comun pentru o anumită grupă de infracțiuni, constituind în același timp o parte a obiectului general, deci aflându-se într-un raport al părții față de întreg.
Sub aspectul sistematizării legislative (tehnico-juridice), grupelor de infracțiuni le corespund titlurile din C.P. În art. 7 C.P. sunt enumerate principalele obiecte generice, cum ar fi: viața și sănătatea omului, ordinea socială și de stat, proprietatea, drepturile politice, drepturile de muncă și alte drepturi ale cetățenilor. După același principiu sunt aranjate și capitolele în Partea specială a C.P. al R.M. capitolul I „Infracțiuni contra statului”; capitolul II „Infracțiuni contra vieții, sănătății, libertății și demnității persoanei”; capitolul III „Infracțiuni contra proprietății” etc.
Obiectul nemijlocit al infracțiunii e constituit de valoarea împotriva căreia se îndreaptă nemijlocit acțiunea (inacțiunea) prevăzută de legea penală, valoare caracterizată prin anumite trăsături proprii, speciale, care servesc la individualizarea unei infracțiuni din codul aceleiași grupe sau subgrupe. De exemplu, în componențele de infracțiuni expuse în capitolul II al Părții speciale a Codului penal sunt incluse infracțiunile care atentează la persoană ca la un obiect generic, dar fiecare componență în parte include atentatele la obiecte de sine stătătoare cum ar fi: viața - în caz de omor, sănătatea - la provocarea leziunilor corporale etc.
Este necesar să menționăm că relațiile sociale sunt strâns legate între ele; de aceea fiecare infracțiune dintr-o anumită grupă lezează toate valorile din grupa respectivă și, în același timp, doar un aspect anumit al acestei valori, deși poate avea loc și pricinuirea de daune, în mod obiectiv, mai multor relații sociale concomitent. De exemplu, huliganismul este un act ce încalcă grosolan ordinea publică. Totodată, acest act deseori pricinuiește daune și sănătății cetățenilor, cinstei și demnității personale, avutului proprietarului. În acest caz nu toate valorile sociale vătămate sunt incluse în componența obiectului nemijlocit, ci numai acelea care sunt principale și care predomină. De aceea obiectul nemijlocit al huliganismului este ordinea publică.
Obiectul material al infracțiunii
Obiectul material al infracțiunii este lucrul sau ființa care încorporează unele valori ocrotite prin legea penală, asupra căruia se îndreaptă acțiunea (inacțiunea) prevăzută de această lege. El este prezent numai în cazul infracțiunilor materiale (ca rezultat, daună). De exemplu, în cazul furtului, delapidării, obiectul material îl constituie bunurile sustrase; în cazul omorului - corpul persoanei, etc. Însă obiectul material nu există în procesul oricărei infracțiuni, ci numai al acelor care atentează la o valoare socială ocrotită juridic, ce constă sau se exprimă într-o entitate materială. Așadar, obiecte materiale ale infracțiunii sunt obiectele lumii materiale, asupra cărora atentează nemijlocit făptuitorul. Obiectul material nu este o relație socială, ci elementul constitutiv al acestei relații.
Pentru multe infracțiuni obiectul material este un element strict necesar și obligatoriu. Însă unele infracțiuni nu presupun un obiect material. De exemplu, e imposibil a numi obiectul material al huliganismului, al abuzului de serviciu, al unor infracțiuni contra statului etc.