Noțiunea de infracțiune unică și modalitățile sale. Noțiunea infracțiunii unice simple. Noțiunea infracțiunii unice complexe și varietățile sale: compusă, cu acțiuni repetate, cu acțiuni sistematice, cu acțiuni sub formă de îndeletnicire, cu acțiuni alternative, continuă, prelungită și cu consecințe suplimentare.
Noțiunea pluralității de infracțiuni. Caracteristica socială și juridică a pluralității de infracțiunii. Modalitățile pluralității de infracțiuni.
Concursul de infracțiuni și modalitățile sale. Delimitarea concursului de infracțiuni de concurența normelor penale. Noțiunea concursului de infracțiuni ideale și reale. Calificarea infracțiunilor cu concurs ideal și real.
Recidiva de infracțiuni. Noțiunea recidivei. Modalitățile recidivei: generală, specială, simplă, complexă, penitenciară. Modalitățile recidivei care influențează aplicarea pedepsei penale: recidiva simplă, recidiva periculoasă și recidiva deosebit de periculoasă.
Noțiunea de infracțiune unică și modalitățile sale
Unitatea de infracțiuni rezultă întotdeauna din unitatea acțiunii ori inacțiunii, sau din voința legiuitorului, când o pluralitate de acțiuni (inacțiuni) infracționale sunt incriminate ca o singură infracțiune. (M.Basarab, Drept penal general Cluj-Napoca,1996, pag. 83). Majoritatea infracțiunilor care constituie unități „naturale”, indiferent de sediul lor legal sunt infracțiuni simple, care se pot realiza printr-o singură acțiune (inacțiune). Astfel, pentru comiterea omorului, infractorul a tras un singur foc de armă, săvârșirea furtului a avut loc printr-un act unic și s-a luat un singur obiect. Este posibil însă ca acțiunea să fie formată din mai multe acte totuși ea să nu-și piardă caracterul unitar. Așa este în cazul furtului dintr-un apartament vecin a unor bunuri care neputând fi transportate toate odată, infractorul a efectuat mai multe transporturi. Toate aceste acte materiale nu au autonomie juridică, ci sunt părți componente ale acțiunii unice incriminate, formând o unitate naturala de infracțiune.
Infracțiunea unică simplă constă dintr-o singură faptă (acțiune, inacțiune), care provoacă o singură daună.
Infracțiunea unică complexă se caracterizează printr-o complexitate ale subelementelor laturii obiective, adică în conținutul său intră fie ca element fie ca o circumstanță agravantă o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Astfel avem trei varietăți ale infracțiunii unice comlexe: compuse; continue; continuate.
- Infracțiunile compuse se împart în:
- Infracțiuni cu acțiuni (inacțiuni) alternative, cum ar fi de exemplu infracțiunea.
- Infracțiuni compuse din mai multe fapte infracționale care, dacă le-am analiza separat ar constitui componență de infracțiune unică simplă. Un exemplu de astfel de infracțiune complexă este tâlhăria (art. 188 CP) formată din furt și violența sau amenințarea exercitate asupra persoanei victimei, pentru a-i învinge rezistența, împotrivirea efectivă sau posibilă cu ocazia încercării de a i se lua bunul mobil aflat în posesia sau detenția sa. S-a susținut că violențele se pot exercita și asupra bunului. Or, în acest caz prin exercitarea acestora trebuie să se fi urmărit stârnirea temerii sau să fi dus la constrângerea psihică a victimei (ruperea firului telefonului, uciderea câinelui de pază, stropirea bunurilor cu benzină pentru a le da foc etc. în prezența victimei).
- Infracțiuni cu consecințe grave alternative cum ar fi de exemplu vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății care a avut ca rezultat decesul victimei. (I. Macari, Drept penal general, Ch.1999)
Legiuitorul înțelege, și în acest caz, prin acțiune sau inacțiune o infracțiune cu cele patru elemente ale sale, iar nu doar ca subelement al laturii obiective a infracțiunii, în sens strict. De aceea, infracțiunea complexă trebuie să prezinte acest caracter sub aspectul obiectului, laturii obiective și a celei subiective, iar în unele cazuri, latura obiectivă poate fi realizată prin acte distincte, de persoane diferite.
- Infracțiunea este continuă când acțiunea (inacțiunea) infracțională si urmarea durează până când infractorul o curmă de bună voie sau datorită intervenției altei persoane, moment în care se epuizează, art 29 CP. De exemplu furtul de energie, art. 194 CP, portul ilegal de arme, art.293 CP. În asemenea cazuri există o infracțiune unică deoarece suntem în prezența unei singure hotărâri infracționale, a unei singure acțiuni (inacțiuni), a unui singur obiect lezat a unei singure urmări și a aceluiași făptuitor.
- Infracțiunea continuată sau prelungită
Infracțiunea este unică și când se comit mai multe acțiuni care fiecare ar putea constitui o infracțiune distinctă.
Conform art. 30, infracțiunea este prelungită sau continuată când o persoană comite la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții (hotărâri), acțiuni (inacțiuni) care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.
- Noțiunea pluralității de infracțiuni
Pluralitatea de infracțiuni există când aceeași persoană săvârșește mai multe asemenea fapte în același timp sau la anumite intervale.
Conform art. 32 CP, se consideră pluralitate de infracțiuni săvârșirea mai multor infracțiuni de o persoană, cu condiția că cel puțin pentru două dintre ele nu există piedici procesuale pentru pornirea unui proces penal și că persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele.
Formele pluralității de infracțiuni conform art. 32 al. 2 CP, sunt concursul și recidiva.
- Concursul de infracțiuni și modalitățile sale
Concursul de infracțiuni se realizează când aceeași persoana a săvârșit mai multe infracțiuni prin acțiuni (inacțiuni) separate, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.
Astfel conform art. 33 CP se consideră concurs de infracțiuni săvârșirea de către o persoană a două sau mai multor infracțiuni, prevăzute la diferite articole sau la diferite alineate ale unui singur articol din Partea specială a prezentului cod, dacă persoana nu a fost condamnată pentru vreuna din ele și dacă nu a expirat termenul de prescripție.
Din prevederile art.33 al.2 CP se desprind modalitățile concursului de infracțiuni, carc sunt denumite în știința dreptului penal: concurs real ( material sau prin mai multc acțiuni sau inacțiuni) și concurs ideal (formal sau printr-o singură acțiune sau inacțiune).
- Concursul real
Există concurs real sau prin mai multe acțiuni (inacțiuni) când aceeași persoană, prin diferite acțiuni (inacțiuni) de sine stătătoare, săvârșește două sau mai multe infracțiuni prevăzute la diferite articole sau la diferite alineate ale unui articol din prezentul cod.
- Concursul ideal
Aceasta forma a concursului există când aceeași persoană savârșește o acțiune (inacțiune). care datorită împrejurărilor în care a avut loc și urmarilor carce le-a produs întrunește conținutul mai multor infracțiuni. Astfel art.33 al.3 CP prevede că concursul ideal există atunci când, printr-o singură acțiune (inacțiune), săvârșește două sau mai multe infracțiuni prevăzute la diferite articole sau la diferite alineate ale unui articol din prezentul cod.
De exemplu există concurs ideal în cazul omorului unei persoane prin incendierea casei acesteia.
- Recidiva de infracțiuni
Recidiva există când aceeași persoană a săvârșit una sau mai multe infracțiuni intenționate, după ce a fost condamnată definitiv pentru o altă infracțiune intenționată.
Recidiva însemnă repetarea infracțiunii, persoana care a săvârșit-o având antecedent penal pentru infracțiunea săvârșită anterior.
Pentru existența recidivei sunt necesare cel puțin două infracțiuni sâvârșite de aceeași persoana, din care a doua se comite după o condamnare definitivă pentru cea dintâi. Aceste infracțiuni constituie cei doi termeni ai recidivei indiferent că ele au fost consumate sau în formă de tentativă, săvârșite de o singură persoană sau în participație. De exemplu, când o persoană săvârșește un omor după ce a mai săvârșit altul înainte si a fost condamnată definitiv pentru primul.
Ambele fapte să fie comise cu intenție. Prin urmare recidiva are loc numai atunci când persoana comite o nouă infracțiune, când n-a fost încă stins antecedentul penal pentru infracțiunea precedentă (I. Macari, Drept penal, partea generală, p. 193).
Legiuitorul, ținând cont de gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite și numărul de antecedente penale pentru ele, a clasificat recidiva în:
- recidiva periculoasă,
- recidiva deosebit de periculoasă.
Este considerată periculoasă recidiva, când:
- persoana anterior condamnată de două ori la închisoare pentru infracțiuni intenționate a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune,
- persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune gravă sau deosebit de gravă.
Se consideră deosebit de periculoasă, recidiva dacă:
- persoana anterior condamnată de trei sau mai multe ori la închisoare pentru infracțiuni intenționate a săvârșit din nou cu intenție o infracțiune,
- persoana anterior condamnată pentru o infracțiune excepțional de gravă a săvârșit din nou o infracțiune deosebit de gravă sau excepțional de gravă.