Scurt istoric
În secolele XII-XVII, marile oraşe-state Genova şi Pisa, urmate de Suedia, Danemarca, Spania şi Portugalia promovau şi practicau ideea unui drept de proprietate asupra unor zone întinse ale mărilor la care erau riverane. În secolul XVI, Anglia, Franţa şi Olanda erau exponentele libertăţii de navigaţie, comerţ şi pescuit.
1609, Hugo Grotius afirma că mările şi oceanele trebuie să fie deschise tuturor statelor pentru navigaţie, comerţ şi pescuit (Mare liberum).
1949, Comisia de Drept Internaţional a ONU înscrie problematica codificării dreptului mării pe agenda sa.
1958, are loc prima Conferinţă asupra dreptului mării sub egida ONU; sunt adoptate patru convenţii: asupra mării libere, a mării teritoriale, a platoului continental şi a pescuitului şi conservării resurselor biologice.
1960, a doua Conferinţă asupra dreptului mării sub egida ONU nu reuşeşte să concilieze poziţia statelor cu privire la lăţimea mării teritoriale şi protecţia zonelor de pescuit.
1973, a treia Conferinţă asupra dreptului mării sub egida ONU are mandatul de a elabora o convenţie unică. Textul final al convenţiei a fost adoptat la Conferinţa de la 30.04.1982, şi a fost deschis spre semnare în cadrul unei sesiuni speciale în decembrie 1982 la Montego Bay, în Jamaica.
Spaţiile maritime şi regimul lor juridic
- a) Apele maritime interioare
Definiţie: apele porturilor şi radelor, ale golfurilor şi ale fiordurilor, situate între litoral şi linia de bază a mării teritoriale.
Regim juridic: deplina suveranitate a statului riveran, consacrată atât pe cale cutumiară, cât şi în Convenţia şi statutul de la Geneva din 1923 privind regimul internaţional al porturilor și în Convenţia din 1982 de la Montego Bay privind dreptul mării.
- b) Marea teritorială
Definiţie: fâșia de mare de o anumită lățime care se întinde de-a lungul țărmului sau a apelor maritime interioare ale unui stat, și asupra căreia respectivul stat își exercită deplina suveranitate.
Fiecare stat are dreptul să stabilească lăţimea mării sale teritoriale până la o limită care să nu depăşească 12 mile marine, măsurate de la liniile de bază.
Precizări referitoare la limita de 12 mile:
- reprezintă un maximum pe care statele sunt libere să nu-l atingă, dar pe care nu trebuie să-l depăşească;
- dacă statele au ţărmuri faţă în faţă, delimitarea se realizează prin acordul statelor implicate; dacă nu există acord, delimitarea va urma linia mediană;
- pentru ţărmurile line, liniile de bază coincid cu linia ţărmului sau cu linia celui mai mare reflux; la ţărmurile adânc crestate, liniile de bază se obţin prin unirea punctelor celor mai avansate în larg.
Regim juridic: asupra mării teritoriale statul exercită toate drepturile ce decurg din suveranitatea sa, în ce priveşte apele, solul, subsolul, coloana de aer.
Dreptul de trecere inofensivă este recunoscut tuturor statelor. Trecerea trebuie să fie neîntreruptă şi rapidă. Trecerea navelor militare străine prin marea teritorială este controversată. Convenţiile din 1958 şi din 1982 nu consacră un astfel de drept, dar acesta este recunoscut în mod indirect.
Jurisdicţia penală a statului riveran se exercită asupra navelor comerciale când consecinţele infracţiunii se extind asupra statului riveran, a fost încălcată liniştea publică sau ordinea statului riveran, exercitarea jurisdicţiei este cerută de căpitanul navei, pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante.
Jurisdicţia civilă a statului riveran nu se exercită asupra unei persoane aflată la bordul unei nave în trecere. Statul riveran poate dispune reţinerea sau sechestrarea ori executarea silită, dar numai în legătură cu obligaţiile contractuale asumate de navă în timpul pasajului.
- c) Zona contiguă
Definiţie: reprezintă fâşia de mare adiacentă mării teritoriale, care se întinde dincolo de limita exterioară a acesteia până la o distanţă de maxim 24 de mile în larg, măsurată de la liniile de bază ale mării teritoriale.
Regim juridic: în această zonă statul nu exercită decât anumite prerogative funcţionale, cum ar fi prevenirea încălcării legilor şi regulamentelor sale vamale, fiscale, sanitare şi a celor privind regimul de trecere a frontierei; reprimarea încălcării acestor reglementări comise pe teritoriul său sau în marea sa teritorială.
- d) Zona economică exclusivă
Definiţie: se întinde spre largul mării pe o distanţă de 200 mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lăţimea mării teritoriale. Ea include și zona contiguă.
Regim juridic: Consacrată pentru prima dată în Convenţia din 1982, în acest spaţiu marin, statul riveran are drepturi suverane numai în ceea ce priveşte explorarea şi exploatarea, conservarea şi gestionarea resurselor naturale, biologice şi nebiologice. Statul riveran mai are dreptul să instaleze şi să utilizeze în acest spaţiu insule artificiale, instalaţii şi utilaje pentru cercetarea ştiinţifică, să protejeze şi să conserve mediul marin.
Toate statele au dreptul de navigaţie şi survol, libertatea de a instala cabluri şi conducte submarine în această zonă.
- e) Platoul continental
Definiţie: reprezintă, din punct de vedere geologic, prelungirea naturală a ţărmului care coboară în pantă uşoară sub apele mării până la marginea continentală, unde marea nu atinge de regulă adâncimi mai mari de 150-200 metri, după care începe taluzul continental abrupt. Regula generală pentru delimitarea platoului o reprezintă distanţa de 200 de mile.
Regimul juridic: statul riveran exercită asupra acestui spaţiu drepturi suverane de explorare şi exploatare a resurselor sale naturale.
- f) Marea liberă
Definiţie: toate spaţiile marine care nu fac parte din zona economică exclusivă, marea teritorială sau apele interioare ale unui stat.
Regim juridic: este guvernat de principiul libertăţii mării, potrivit căruia aceasta este deschisă tuturor statelor, indiferent că sunt state riverane sau state fără litoral. Libertăţi concrete: de navigaţie, de survol, de pescuit, de a instala cabluri, de a construi insule artificiale, libertatea cercetării ştiinţifice. Se interzice blocada porturilor, atacul armat, experienţele nucleare.
Obligaţii ale statelor:
- prevenirea şi pedepsirea transportului de sclavi;
- cooperarea pentru reprimarea pirateriei;
- cooperarea pentru reprimarea traficului ilicit de stupefiante;
- cooperarea pentru reprimarea emisiunilor neautorizate de radio şi televiziune.
Statul riveran poate exercita un drept de urmărire asupra unui vas străin dacă există motive serioase să se creadă că vasul a încălcat legile sale. Urmărirea trebuie să fi început în spaţiile maritime ale statului riveran şi să fi fost neîntreruptă.
- Regimul insulelor
Definiţie: întinderi naturale de pământ, înconjurate de apă, care rămân descoperite în timpul fluxului.
Potrivit art. 121 al Convenţiei din 1982, stâncile şi insulele mici care nu au o viaţă economic proprie, nu au zonă economică exclusivă şi nici platou continental (Insula Şerpilor).
- h) Zona internaţională a spațiilor submarine
Definiţie: fundul mărilor şi oceanelor şi subsolul acestora situat dincolo de limita exterioară a platoului continental.
Spațiile submarine sunt catalogate drept patrimoniu comun al omenirii. Resursele zonei sunt inalienabile, drepturile asupra acestora aparţinând întregii omeniri.