Societățile comerciale au origini străvechi, trăgându-și geneza din antichitate. Ca și toate celelalte instituții ale dreptului, ele își datorează apariția unor cauze economice și sociale. Pe măsură ce societatea umană s-a dezvoltat, iar nevoile economice și sociale au crescut, oamenii și-au dat tot m/mult seama că energiile umane individuale oricât de mari nu ar fi nu mai erau îndestulătoare pentru satisfacerea acestor cerințe. O acțiune individuală, indiferent de mărimea resurselor de muncă și financiare ale întreprinzătorilor, nu mai puteau face față realizării unor activități economice de amploare. În aceste condiții s-a născut ideea cooperării m/multor întreprinzători care să realizeze împreună acele activități care se bazau pe asocierea liberă. Această idee și-a găsit expresia în domeniul dreptului în conceptul de societate comercială care implică asocierea a două sau m/multor persoane cu punerea în comun a unor resurse în vederea desfășurării unei activități economice și împărțirii beneficiilor rezultate. Pentru activitatea eficientă este necesară și o bază legislativă care să reglementeze acest gen de activitate.
Dacă ne reamintim sistemul de drept se divizează în două ramuri mari de drept: drept public - care cuprinde totalitatea normelor dreptului care au ca obiect de reglementare raporturile apărute între stat și cetățeni (constituțional, administrativ, penal); dreptul privat - cuprinde ansamblul de norme juridice care sunt purtători de drepturi și obligații subiective, iar subiectele se situează pe o poziție de egalitate juridică, chiar și în cazurile în care unul dintre ei este din categoria organelor publice (civil, comercial, familiei, muncii, dpc). Din cele menționate rezultă că dreptul comercial este o subramură a dreptului privat, de sine stătătoare care cuprinde ansamblul de norme juridice aplicabile raporturilor generate de actele juridice, faptele și operațiunile considerate de lege ca fapte de comerț, precum și acele raporturi la care participă persoanele care au calitate de comerciant.
Dreptul comercial este format dintr-un complex de norme juridice de natură variată ce cuprinde norme juridice administrative, civile care în ansamblul reprezintă un tot unitar ce conferă calitatea de drept special. Specificul dr.com. este: 1) în sens general - ca o totalitate de norme juridice; ca știința ce reglementează istoricul, etapa actuală de dezvoltare și evoluția de norme juridice și ca obiect de studiu ce reglementează implementarea normelor juridice în practică. 2) în sens economic - comerțul este activitatea care constă în promovarea bunurilor și trecerea acestor bunuri altora, care au nevoie pentru a le revinde. 3) juridic - este totalitatea actelor și faptelor juridice stabilite de lege ca comerciale.
Dreptul comercial este ramura de drept privat care cuprinde ansamblul de drepturi juridice ce reglementează relațiile sociale patrimoniale și personal-nepatrimoniale din sfera activității de comerț, care se nasc între persoanele care au calitatea de comerciant și se află pe poziția de egalitate juridică.
Obiectul dreptului comercial sunt raporturile juridice care apar în domeniul comercial pe teritoriul unui stat. În sens larg obiectul este activitatea comercială a antreprenorilor. Calitatea de comerciant o au toate persoanele care exercită permanent o activitate de antreprenoriat cu titlul de profesie sau care au numele sau firma înmatriculată în registrul de stat al întreprinzătorilor.
Normele juridice de drept comercial au ca obiect de reglementare în principal a relațiilor sociale patrimoniale cu caracter comercial și în secundar relațiile personal nepatrimoniale.
Scopul principal al dreptului comercial este reglementarea raporturilor juridice care apar în urma efectuării faptelor de comerț cu participarea persoanelor juridice și fizice numite antreprenori. Unul din momentele de bază al obiectului de reglementare a dreptului comercial este determinarea caracteristicile activității de antreprenoriat. La noi termenul de comerciant este înlocuit cu termenul de antreprenor.
Prin calitatea subiecților, obiectul de reglementare, capacitatea subiectelor. Se aseamănă că sunt ramuri ale dreptului privat, principii, bunurile folosite, scopul.
Este totalitatea normelor juridice reglemente de către părți întru dirijarea anumitor raporturi de drept comercial. Ele sunt: codul civil (izvor de bază); legile speciale, legile organice, hotărâri, regulamente comerciale, tratate internaționale cu caracter comercial, convenții (de la Paris cu privire la apărarea proprietății industriale ratificată cu R.M. în 1993.
Principii sunt acele idei călăuzitoare pe care se bazează dreptul. Ele se divizează în principii fundamentale (constituționale) și speciale. Din cele speciale fac parte: 1) libertatea comerțului; 2) concurența liberă; 3) circulația liberă a mărfurilor și libertatea prestării serviciilor; 4) libertatea prețurilor.
Art.1 al legii cu privire la antreprenoriat conține definiția legală a antreprenoriatului.
Trăsăturile de bază a întreprinzătorului sunt: este o activitate social utilă și legală; este o activitate desfășurată în mod independent și din proprie inițiativă; este o activitate desfășurată în nume propriu, sub o anumită denumire de firmă.