Articolul 48 din Constituția Republicii Moldova stipulează că familia constituie elementul natural și fundamental al societății, fiind întemeiată pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea lor în drepturi și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. Fiind obiect de cercetare a mai multor științe, noțiunea de familie poate avea multiple diversități. În jurisprudență ea este definită sub două aspecte: din punct de vedere sociologic și din punct de vedere juridic.
In sens sociologic, familia — ca formă specifică de comunitate umană - desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiație sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viață, interese și întrajutorare.
Familia este o realitate biologică prin uniunea ce se realizează între un bărbat și o femeie și prin procreare; o realitate socială prin comunitatea de viață între soți, dintre părinți și copii și alte rude. Uniunea familială este o relație specifică, complexă, care îmbină diferite aspecte ce nu pot fi găsite la alte categorii sociale. Ea este o uniune deosebită a societății în baza căreia au apărut mai multe formațiuni obștești, inclusiv statul și dreptul. Luînd naștere prin căsătorie, familia poate fi formată din soți, ulterior, după nașterea copiilor - din soți și copii. Aceasta este familia nucleară, dar ea poate fi o familie extinsă atunci cînd este formată din soți, copii, alte rude, cum ar fi părinții soților, fratele sau sora unuia dintre ei. Conținutul social al familiei constă din următoarele raporturi:
- de căsătorie, care constituie baza familiei;
- cele dintre soți, care constituie efectele căsătoriei;
- cele dintre părinți și copii, care sînt rezultatul raporturilor dintre soți. în unele cazuri mai pot exista și alte raporturi, cum ar fi raportul dintre mama necăsătorită și copilul ei, dintre adoptat și adoptator etc.
- în sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi și obligații care izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopție, precum și din alte raporturi asimilate raporturilor de familie.
Aceste două noțiuni ale familiei - cea sociologică și cea juridică - în mod obișnuit se suprapun, însă sînt situații cînd această coincidență nu există. Spre exemplu, în cazul desfacerii căsătoriei prin divorț relațiile în sens sociologic încetează, deoarece între soți nu mai există o comunitate de viață și de interese, însă între copil și părinte se păstrează relația juridică, care se manifestă prin dreptul copilului de a primi întreținerea și educația de la părintele care locuiește separat de el, de a-i purta numele de familie primit prin stabilirea filiației etc.
Legislația în vigoare nu dă o definiție unică a familiei și nici nu indică cine ar putea fi considerat ca membru al familiei, definiție ce ar putea fi folosită oricînd. Poate asta e și rațional, deoarece familia formează obiect de reglementare în domeniul de aplicare a unor legi speciale și de aici și sensurile speciale ale familiei. Mai mulți autori sînt de părerea că în existența ei familia are trei funcții principale:
- biologică;
- economică;
- educativă.
Funcția biologică a familiei, care determină creșterea numărului populației și a situației demografice în orice țară, este dictată de însăși natura existenței omului. Atracția către sexul opus, precum și necesitatea de a naște și crește copii este inerentă naturii umane. Desigur, această necesitate este influențată de societate, fiind în strînsă legătură cu dezvoltarea mijloacelor de producție în societatea concretă. în diferite perioade istorice statul poate să încurajeze natalitatea prin diferite măsuri economice (ca exemplu anii'80 ai secolului XX pe teritoriul fostei URSS) sau să frîneze (ca exemplu China în aceeași perioadă) procesul de creștere a populației. Întreaga dezvoltare a umanității este evoluția formelor de colectivitate, printre care familia este una dintre cele mai vechi și mai specifice pentru afirmarea deplină a ființei umane. Deși relativ independentă față de societate, familia, tipul ei de organizare, este determinată și condiționată, în ultimă instanță, de modul de organizare a societății pe care o reflectă.
Funcția economică a familiei se manifestă prin comunitatea de bunuri a soților, prin faptul că familia poate fi o unitate de producție prin care se asigură o bunăstare a soților și a copiilor lor, prin susținerea materială reciprocă între membrii familiei și, îndeosebi, a membrilor inapți de muncă și care necesită ajutor material. Funcția economică a familiei, fiind un element nu mai puțin important ca funcția biologică, permite aplicarea, în anumite limite, a normelor juridice pentru reglementarea relațiilor ce apar între membrii familiei.
Funcția educativă. Educația în familie este unul dintre aspectele socializării individului, apropierea lui de viața obștească și de cea culturală. Datorită intensității emoționale a relațiilor familiale, educația din familie acționează într-o măsură mai mare decît cea obștească asupra emoțiilor și calităților sufletești ale omului.