Drept

Dreptul familiei este totalitatea normelor juridice care reglementează raporturile personale nepatrimoniale și patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, rudenie, adopție și raporturile asimilate de lege, sub anumite aspecte cu raporturile de familie în scopul ocrotirii și întăririi acesteia.

• Raporturile de căsătorie. Codul Familiei (art. 3) stabilește condițiile și modalitatea de încheiere, încetare și declarare a nulității căsătoriei, reglementează relațiile personale nepatrimoniale și patrimoniale născute din căsătorie.
• Raporturile care rezultă din rudenie. Acestea sînt raporturile personale și patrimoniale care apar între părinți și copii în urma atestării provenienței acestora, cît și a raporturilor dintre frați și surori, bunici și nepoți și obligația de întreținere dintre aceste persoane.
• Raporturile ce rezultă din adopție și alte forme de ocrotire a copiilor orfani și a celor lipsiți de grija părintească. Legislația regelementează detaliat condițiile, modalitatea și efectele adopției, alte forme de ocrotire a copiilor cum este tutela, curatela, casele de copii de tip familial, drepturile și obligațiile adoptatorilor, tutorilor, curatorilor și a copiilor educați de acestea.
• Modul de înregistrare a actelor de stare civilă. Raporturile de familie reglementate de legislația familială au unele particularități pe care nu le întîlnim la alte categorii sociale și anume:

1. ele apar din fapte juridice deosebite, precum căsătoria, rudenia, maternitatea, paternitatea, adopția, plasamentul familial al copiilor lipsiți de grija părintească;
2. baza lor o constituie căsătoria și rudenia, acestea avînd un caracter de continuitate;
3. apar între persoane apropiate, cercul lor fiind restrîns - soți, părinți și copii, adoptați și adoptatori, frați, surori, bunici, nepoți au un caracter strict personal;
4. caracterul personal determină o altă particularitate, care este imposibilitatea înstrăinării drepturilor și obligațiilor familiale. Ele nu pot fi transmise prin voința persoanei, nu pot fi cedate și nu pot fi obiect al vreunei convenții cu titlu oneros sau gratuit;
5. relațiile dintre membrii familiei sînt bazate pe emoții, avînd un caracter deosebit ce se exprimă prin încredere și susținere reciprocă, de aceea ele sînt

Aceste particularități ale raporturilor de familie determină și metoda de reglementare a dreptului familiei.

Relațiile patrimoniale, avînd un caracter economic, sînt acelea care apar între soți în urma dobîndirii de către ei a bunurilor și a susținerii materiale reciproce cît și relațiile de întreținere dintre alți membri ai familiei.

Raporturile personale în familie sînt primordiale. Intîietatea lor se caracterizează prin faptul că întemeierea unei familii are drept scop procrearea, prelungirea neamului omenesc, educarea copiilor în conformitate cu cerințele societății și valorile umane, toate acestea avînd ca bază sentimentele de stimă, dragoste, atașare, afecțiune, încredere, răspundere și alte sentimente ce sînt strîns legate de sfera emoțională a omului. Ele ating cele mai intime fibre ale vieții omenești și influențează comportamentul fiecărui membru al familiei. Relațiile personale apar la realizarea de către soți a drepturilor și îndeplinirea obligațiilor ce reies din calitate de soți (stima, grija și sprijinul moral reciproc), a egalității în drepturi în viața de familie, în raporturile dintre părinți și copii privind creșterea și educarea acestora și alte raporturi ce țin de ocrotirea copiilor lipsiți de grija părintească.

Raporturile patrimoniale sînt condiționate de cele personale și au un caracter secundar, deoarece mai întîi au apărut relațiile personale. De exemplu, în baza sentimentelor personale și liberului consimțămînt un bărbat și o femeie încheie o căsătorie și, ulterior, între ei apar relații privind bunurile dobîndite de ambii în timpul căsătoriei și obligația de întreținere reciprocă; sau cînd se naște un copil, mai întîi se stabilește proveniența lui de la anumiți părinți și numai după aceea apare obligația de întreținere dintre părinți și copil sau copil și alte rude.

Așadar, obiectul de reglementare al dreptului familiei îl formează raporturile de familie personale și patrimoniale care apar între membrii unei familii. Acestea sînt: Metoda dreptului familiei constituie totalitatea procedeelor, mijloacelor și formelor de reglementare a relațiilor care formează obiectul dreptului familiei. Cu ajutorul acestor procedee dreptul familiei supune comportamentul membrilor familiei unor limite care asigură întărirea familiei, realizarea drepturilor fiecăruia dintre ei și îndeplinirea obligațiilor care le revin, în așa mod ca să fie respectată balanța dintre interesele persoanei, familiei și societății în întregime.

După conținutul acțiunii asupra relațiilor metoda dreptului familiei este permisiva, iar după forma prevederilor legale - imperativă. Îmbinarea acestor două elemente caracterizează particularitățile metodei care poate fi determinată ca permisiv-imperativă. Codul Familiei, intrat în vigoare la 26 aprilie 2001, a majorat numărul normelor cu caracter dispozitiv. A fost introdusă posibilitatea participanților la raporturile juridice familiale de a-și reglementa drepturile și obligațiile prin încheierea unor convenții.