Deci, dreptul familiei este în strînsă legătură cu dreptul civil și norme de dreptul familiei se completează cu norme ale dreptului civil, pe de o parte, și pe de altă parte, reglementările Codului Civil se completează cu unele dispoziții ale Codului Familiei. Astfel, art. 8, 30, 44, 94 ale Codului Familiei sînt completate cu dispozițiile Codului Civil. Codul Civil, la rîndul său, la instituția tutela și curatela, contractul de donație, succesiunea legală ține seama de instituția căsătoriei și a rudeniei definită de Codul Familiei.
Legătura dreptului familiei cu dreptul constituțional se manifestă prin faptul că drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor sînt consacrate ca principii de bază ale dreptului familiei. În ceea ce privește legătura dreptului familiei cu dreptul procesual civil, putem menționa că circa treizeci la sută din pricinile civile care se judecă în instanțele judecătorești sînt pricinile care rezultă din raporturile juridice familiale. Dreptul familiei prezintă legături și cu dreptul administrativ. Astfel, litigiile apărute între membrii familiei privind educarea copiilor minori sînt soluționate de autoritatea tutelară, care este administrația publică locală. Dreptul familiei este în corelație și cu dreptul muncii, care reglementează raporturile ce se nasc din contractul de muncă, precum și alte raporturi sociale legate de raporturile de muncă. Corelația dintre dreptul familiei și dreptul internațional privat este și mai evidentă, deoarece acesta din urmă are ca obiect de reglementare aceleași raporturi ca și dreptul familiei și dreptul civil, cu deosebirea că dreptul internațional privat le privește sub aspectul lor internațional. Ocrotirea relațiilor de familie se realizează și prin normele dreptului penal. Codul Penal cuprinde un capitol întreg (capitolul VII) care reglementează răspunderea pentru infracțiunile săvîrșite contra familiei și minorilor.