Subiecte ale raporturilor juridice familiale sînt persoanele fizice participante la aceste relații. Organele de stat nu pot participa la raporturile juridice familiale în calitate de subiecte. Persoanele fizice participante la raporturile juridice familiale au calități deosebite, reglementate de lege în fiecare caz concret ca soți, părinți, copii, adoptatori, tutori, curatori. Una și aceeași persoană poate avea calitatea de subiect în diferite raporturi juridice: soț - în raportul de căsătorie, părinte - în raportul dintre părinți și copii, frate sau soră - în raportul de rudenie etc.
Premisa necesară pentru ca o persoană să participe la raporturile juridice familiale este ca ea să posede capacitatea juridică familială. Capacitatea juridică familială, ca și capacitatea juridică civilă, este alcătuită din capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu a persoanei.
Capacitatea de folosință în dreptul familiei este capacitatea de a avea drepturi și obligații familiale. Conținutul capacității de folosință în dreptul familiei se exprimă prin:
- capacitatea de a încheia o căsătorie - ceea ce este un drept subiectiv pe care orice persoană îl are atunci cînd întrunește condițiile de fond pentru încheierea ei;
- capacitatea de a avea drepturi personale și patrimoniale de soți - o posibilitate egală pentru toate persoanele care au încheiat o căsătorie;
- capacitatea de a avea dreptul la desfacerea căsătoriei pentru fiecare dintre soți în cazul cînd viața de familie a devenit pentru el imposibilă;
- capacitatea de a avea drepturi și obligații în privința atestării provenienței copilului;
- capacitatea de a avea dreptul pentru înfăptuirea actului juridic de adopție și a dobîndi drepturile și obligațiile ce reies din acest act juridic;
- capacitatea de a avea drepturi și obligații ce reies din instituția tutelei și curatelei.
Capacitatea de exercițiu - aceasta fiind determinată ca aptitudinea persoanei de a dobîndi prin fapta proprie și de a exercita drepturi subiective concrete, de a-și asuma personal obligații familiale și de a le executa. În unele cazuri este posibilă apariția concomitentă a capacității de folosință și a capacității de exercițiu. De exemplu, dreptul de a încheia o căsătorie apare la împlinirea vîrstei de 18 ani și capacitatea de exercițiu deplină începe, conform art. 20 Codul Civil, tot la aceeași vîrstă. Capacitatea de exercițiu în dreptul familiei se manifestă ca aptitudinea de a încheia acte juridice familiale, cu scopul de a crea sau înceta raporturi juridice familiale (încheierea căsătoriei, încuviințarea adopției), a realiza drepturile personale și patrimoniale și îndeplini obligațiile familiale.
Particularitatea capacității de exercițiu în dreptul familiei este că ea apare concomitent cu elementele capacității de folosință și există concomitent cu aceasta, ceea ce prezintă capacitatea juridică familială.
Actele juridice familiale, avînd un caracter personal, de regulă, nu pot fi efectuate prin reprezentare. în realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor familiale cu conținut patrimonial, nu întotdeauna este necesară capacitatea de exercițiu, deoarece aici poate fi folosită reprezentarea.
Astfel, drepturile și obligațiile familiale pot fi împărțite în două categorii:
- care pot lua naștere, înceta și pot fi realizate doar prin acțiune personală a celora cărora le aparțin aceste drepturi și unde este imposibilă completarea capacității de exercițiu care lipsește (aceste cazuri sînt expres prevăzute de lege, de exemplu, încheierea căsătoriei, actul juridic de încuviințare a adopției, stabilirea tutelei, curatelei etc);
- care pot fi exercitate personal de cel căruia îi aparțin drepturile sau cu ajutorul altor persoane care îl reprezintă (reprezentarea copilului minor de către părinți, adoptatori, tutori).
Legislația familială admite, uneori, și limitarea capacității juridice familiale. Astfel de cazuri sînt expres prevăzute de legislație, cum ar fi: persoana decăzută din drepturile părintești nu poate fi adoptator (art. 121 Codul Familiei), tutore, curator (art. 143 Codul Familiei), părinte- educator în casele de copii tip familial (art. 150 Codul Familiei). La fel nu pot fi adoptatori, tutori, curatori, părinți-educatori persoanele care anterior au avut această calitate dar au fost eliberați din funcție din culpa lor.
Raporturile juridice familiale pot avea două sau mai multe subiecte, de exemplu: părinte - copil; părinți și copii; adoptatori - copil -părinți. Totodată fiecare raport juridic familial cu mai multe subiecte poate fi privit ca mai multe raporturi juridice cu două subiecte: copilul în raport cu fiecare părinte în parte; părintele și copilul propus spre adopție; adoptatorul și adoptatul.
Obiect al raportului juridic familial pot fi: acțiunile și bunurile.
Acțiunile sînt obiect în toate relațiile nepatrimoniale care apar între soți, părinți și copii, adoptat și adoptatori, tutore și copil, educatori și copiii educați de ei. Acțiunile pot fi efectuate din partea unui subiect (plata pensiei de întreținere în mod benevol) sau din partea ambelor subiecte (depunerea cererii de desfacere a căsătoriei de către ambii soți).
Bunurile sînt obiect al raporturilor juridice familiale ce apar între soți în legătură cu proprietatea care le aparține.
Conținutul raporturilor juridice familiale îl constituie totalitatea drepturilor și obligațiilor pe care le pot avea cetățenii în domeniul relațiilor de familie. Majoritatea acestor drepturi sînt expres prevăzute de Codul Familiei: dreptul de a încheia o căsătorie și dreptul de a o desface; dreptul la educația copilului; dreptul copilului de a fi crescut și educat în familie; dreptul de a comunica cu părinții și alte rude etc. Ca și în dreptul civil, în dreptul familiei cetățenii pot dobîndi și alte drepturi care nu sînt stipulate direct în legislație, dar nu contravin acesteia, după formula "tot ceea ce nu este interzis, se permite".
Drepturile și obligațiile subiectelor raporturilor juridice familiale, spre deosebire de raporturile juridice civile, au un șir de particularitați. în primul rînd, multe drepturi ale participanților la raporturile juridice familiale sînt în același timp și obligații (dreptul părinților de a educa copiii este în același timp și obligația lor de a avea grijă de copii, de a-i crește, educa și a le apăra interesele).
În al doilea rînd, pentru raporturile juridice familiale este caracteristică legătura indisolubilă a drepturilor și obligațiilor cu persoana titularului, adică au un caracter personal și nu pot fi transmise și nici cedate.
În al treilea rînd, drepturile și obligațiile familiale nu încetează o dată cu exercitarea lor, avînd un caracter îndelungat etc.
Particularitățile drepturilor și obligațiilor familiale se evedențiază și la exercitarea lor.