Prin realizarea drepturilor se înțelege îndeplinirea de către subiectele raporturilor juridice familiale a posibilităților ce reies din drepturile subiective familiale care le aparțin. Drepturile familiale se realizează de către participanții la raporturile juridice familiale în conformitate cu principiul că cetățenii dispun de drepturile ce le aparțin după cum doresc, adică aleg forma, metoda, locul și timpul realizării lor.
De exemplu, soțul care are dreptul la întreținere de la celălalt soț, în condițiile prevăzute la art. 82 Codul Familiei, nu cere plata întreținerii, deci nu-și realizează dreptul stipulat în lege.
La realizarea drepturilor familiale, participanții la raporturile juridice familiale trebuie să țină cont de conținutul drepturilor și să nu facă abuz de ele. Conform art. 62 și art. 146 Codul Familiei părinții, tutorii, curatorii nu pot să-și exercite drepturile contrar intereselor copilului. Deseori legea, acordînd unele drepturi subiectelor raporturilor juridice familiale, totodată indică și limitele realizării acestor drepturi. De exemplu, conform art. 27 Codul Familiei soții pot încheia un contract matrimonial în care își stabilesc drepturile și obligațiile patrimoniale, iar conform art. 29 alin. 6 Codul Familiei ei nu sînt în drept să includă în contract clauze care contravin principiilor și naturii relațiilor familiale. De asemenea, părinții au dreptul să încheie un contract privind plata pensiei de întreținere pentru copiii minori în temeiul art. 92 Codul Familiei, dar mărimea acesteia nu trebuie să fie mai mică decît cea stabilită de legislație (art. 95 Codul Familiei).
Atunci cînd drepturile subiective ale participanților la raporturile juridice familiale sînt încălcate, ei dobîndesc dreptul la ocrotirea lor (art. 7 alin. 1 Codul Familiei).
Prin ocrotirea drepturilor familiale se înțeleg măsurile prevăzute de legislație în scopul recunoașterii, restabilirii și reprimării încălcărilor legii, aplicarea față de persoanele vinovate a sancțiunilor familiale, cît și mecanismul realizării practice a acestor măsuri.
Subiecte a raporturilor de ocrotire sînt persoanele cărora le aparțin drepturile. In cazul minorilor și a persoanelor incapabile, dreptul la ocrotire îl au reprezentanții legali ai acestora.
Drepturile familiale sînt ocrotite de autoritățile abilitate ale administrației publice, iar în anumite cazuri și de instanțele judecătorești (art. 7 alin. 2 Codul Familiei). Ocrotirea drepturilor familiale se efectuează și de către autoritatea tutelară în cazurile expres prevăzute de legislație. Astfel, art. 60 alin. 4 Codul Familiei indică că litigiile dintre părinți privind educarea și instruirea copiilor se soluționează de către autoritatea tutelară, iar decizia acesteia poate fi atacată pe cale judecătorească. Drepturile și interesele familiale sînt ocrotite și de organele de înregistrare a actelor de stare civilă care înregistrează încheierea căsătoriei, desfacerea ei, stabilirea paternității în mod benevol etc. Ocrotirea drepturilor și intereselor familiale se asigură prin diferite mijloace prevăzute de legislația familială și alte acte normative (art. 7 alin. 3 Codul Familiei).
Mijloacele de ocrotire în dreptul familiei sînt acțiunile juridice care pot fi aplicate atît cînd este o încălcare a legislației, cît și în lipsa acesteia în scopul preîntîmpinării încălcărilor drepturilor subiectelor raporturilor juridice familiale.
Mijloacele de ocrotire a drepturilor familiale prevăzute de legislația în vigoare ar putea fi clasificate în felul următor:
- lipsirea permanentă sau temporară de dreptul subiectiv familial. De exemplu, art.
67 Codul Familiei prevede că părinții care se eschivează de la îndeplinirea obligațiilor părintești sau fac abuz de drepturile părintești pot fi lipsiți de aceste drepturi printr-o hotărîre a instanței judecătorești; art. 85 Codul Familiei reglementează cazurile de scutire a soțului (fostului soț) de obligația de întreținere sau limitarea în termen a acestei obligații atunci cînd soțul care cere întreținerea nu și-a îndeplinit obligațiile familiale sau și le-a îndeplinit într-un mod necorespunzător cerințelor morale și legale;
- refuzul de a apăra dreptul prin intermediul organelor de stat. Astfel, legislația familială prevede că bunicii, frații și surorile copilului au dreptul să comunice cu el. Dacă acest drept le este refuzat de către părinții copilului, ei se pot adresa la autoritatea tutelară, apoi în instanța judecătorească pentru a-și apăra dreptul.
- încetarea raporturilor juridice familiale și restabilirea situației existente pînă la încălcarea dreptului. Aici putem menționa desfacerea adopției din cauza că încuviințarea ei s-a făcut fără acordul părinților copilului (art. 136 Codul Familiei), declararea nulității adopției (art. 139 Codul Familiei), declararea căsătoriei nule (art. 41 Codul Familiei).
- executarea silită a obligației este un mijloc de ocrotire a drepturilor membrilor minori sau inapți de muncă și care au nevoie de ajutor ai unei familii cărora alți membri ai familiei le datorează întreținerea.
- repararea prejudiciului moral și material cauzat soțului de bună credință în cazul unei căsătorii nule (art. 44 alin. 3 Codul Familiei) și penalități pentru întîrzierea executării obligației de întreținere (art. 106 Codul Familiei).