Starea civilă reprezintă un ansamblu de calități personale de care legea leagă anumite consecințe juridice cu ajutorul cărora persoana fizică se individualizează.
Elemente ale stării civile sînt naționalitatea, cetățenia, vîrsta, sexul, capacitatea, căsătoria, rudenia, alianța, filiația. Cu ajutorul acestor elemente se produce o reală individualizare a persoanei fizice ca subiect de drept, a identității sale juridice, apartenenței la o anumită uniune familială sau conjugală.
Starea civilă este determinată de lege și are drept izvoare actele și faptele de stare civilă. Ea se dobîndește: ca urmare a producerii unor fapte juridice (nașterea, moartea); ca urmare a încheierii unor acte juridice (căsătoria, adopția, recunoașterea filiației); sau ca urmare a pronunțării și rămînerii definitive a unor hotărîri judecătorești cu efecte asupra stării civile (hotărîrea de divorț, de stabilire sau contestare a paternității sau maternității, de declarare a căsătoriei nule, de desfacere a adopției sau declararea nulității ei, de declarare a morții).
Starea civilă ca un ansamblu de drepturi subiective nepatrimoniale prezintă unele caractere juridice ale acestora, cum ar fi: indivizibilitatea, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea.
Indivizibilitatea stării civile înseamnă că persoana fizică are una și aceeași stare civilă, la un moment dat, față de toate celelalte subiecte de drept, adică ea nu poate fi separată.
Inalienabilitatea stării civile înseamnă că nimeni nu poate renunța, nici în întregime, nici parțial la starea sa civilă.
Imprescriptibilitatea stării civile înseamnă că asupra ei nu se extind termenele de prescripție.
Personalitatea (caracterul personal) stării civile înseamnă că numai titularul stării civile ori reprezentantul său legal este în drept să exercite acțiuni în domeniu.
Actele de stare civilă sînt înscrisuri autentice de stat prin care se confirmă faptele și evenimentele ce influențează apariția, modificarea sau încetarea drepturilor și obligațiilor persoanelor și se caracterizează statutul de drept al acestora (art. 3 Legea privind actele de stare civilă).
Actele de stare civilă servesc ca mijloc de identificare a persoanei fizice și, totodată, pot fi folosite ca mijloc de probă privind înregistrările de stare civilă. Fiind înscrisuri autentice, actele de stare civilă au puterea doveditoare a oricărui înscris autentic prevăzut de lege pînă la proba contrară.
înregistrările de stare civilă sînt operații juridice, constînd în consemnarea în registrele de stare civilă a actelor și faptelor de stare civilă și a altor elemente prevăzute de lege.
în art. 4 din Legea privind actele de stare civilă se prevede că înregistrarea actelor de stare civilă este stabilită în scopul protecției drepturilor patrimoniale și personale nepatrimoniale ale persoanelor, precum și în interesul statului.