Conform art. 9 alin. 2 Codul Familiei, drepturile și obligațiile juridice ale soților iau naștere din ziua înregistrării căsătoriei la organele de stare civilă.
Nu toate relațiile de familie sînt reglementate de normele dreptului familiei. Așa raporturi ca dragostea, prietenia, stima etc. sînt reglementate de normele etice și morala societății.
Reglementarea juridică poate fi aplicată numai în relațiile nepatrimoniale asupra cărora statul poate influența, cum ar fi educația copiilor, egalitatea în drepturi a bărbatului cu femeia, libertatea credinței corespondenței personale etc.
Personale sînt drepturile și obligațiile soților care nu au un conținut economic. Ele sînt reglementate de capitolul IV Codul Familiei care cuprinde trei articole - 16; 17; 18.
Drepturile și obligațiile personale ale soților sînt inseparabile de persoanele soților și nu pot fi înstrăinate. Ele nu pot fi obiect al contractului matrimonial și nici al oricăror altor contracte. Acest fapt asigură un principiu esențial al dreptului familiei - egalitatea soților în familie - și exclude orice încercare de încălcare a lui prin încheierea de acte juridice.
Egalitatea soților în drepturi reiese din totalitatea relațiilor sociale, fiind bazate pe Declarația universală a drepturilor omului, Convenția asupra drepturilor politice ale femeii, adoptată de către ONU la 20 decembrie 1952, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată la 18 decembrie 1979, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 87-XIII la 28 aprilie 1994, Constituția Republicii Moldova și Codul Familiei.
Nu se admite nici o limitare directă sau indirectă a drepturilor, stabilirea unor avantaje directe sau indirecte la încheierea căsătoriei și în raporturile de familie în funcție de origine, sex, rasă, naționalitate, limbă, religie, opinie, apartenență politică, avere, caracterul ocupației, domiciliu și alte împrejurări.
Relațiile personale dintre soți care apar în urma încheierii căsătoriei și care sînt reglementate de legislație sînt cele care privesc:
- numele soților;
- domiciliul soților;
- alegerea profesiei și îndeletnicirii;
- cetățenia;
- capacitatea de exercițiu a minorului care se căsătorește;
- corespondența și relațiile sociale;
- obligația de sprijin moral reciproc;
- obligația de fidelitate.
Alegerea numelui de familie se face pînă la înregistrarea căsătoriei. Dacă pînă la momentul înregistrării căsătoriei soții nu au decis în privința numelui, schimbarea numelui poate fi făcută numai printr-o cerere separată în conformitate cu regulile generale prevăzute de secțiunea a cincea a Legii privind actele de stare civilă (art. 49-53).
Artucolul 17 alin. 3 Codul Familiei stipulează că schimbarea numelui de familie al unuia dintre soți nu implică schimbarea numelui de familie al celuilalt soț.
Codul Familiei (art. 16 alin. 3) prevede că soții își determină domiciliul în mod liber și independent. Dreptul oricărui cetățean al Republicii Moldova de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țară, dreptul de a ieși, de a imigra și de a reveni în țară este garantat de art. 27 al Constituției Republicii Moldova.
Domiciliul soțului, conform art. 30 Codul Civil, este locul unde acesta își are locuința statornică sau principală. De exemplu, la transferarea salariatului, în baza unei înțelegeri prealabile cu angajatorul, la muncă într-o altă localitate angajatorul este obligat să-i compenseze cheltuielile legate de mutarea într-o altă localitate a salariatului și a membrilor familiei sale (art. 177 alin. 1 Codul Muncii).
Fiecare dintre soți este în drept să-și continue ori să-și aleagă de sine stătător îndeletnicirea și profesia (art. 16 alin. 2 Codul Familiei). Desigur, această prevedere trebuie interpretată de soți reieșind din stima reciprocă, înțelegerea în familie, răspunderea față de membrii familiei.
Soții își datorează reciproc sprijin moral (art. 18 alin. 2 Codul Familiei). Aceasta este o consecință a prieteniei și a afecțiunii pe care se întemeiază raporturile de căsătorie. Obiectul obligației este sprijinul moral reciproc, ceea ce, de fapt, este scopul unei căsătorii reușite.
Soții își datorează fidelitate conjugală (art. 18 alin. 2 Codul Familiei), încălcarea acestei obligații de către unul dintre soți constituie adulterul, care este un motiv grav pentru desfacerea căsătoriei. Pe obligația de fidelitate a soției se întemeiază prezumția de paternitate prevăzută de art. 47 alin. 3 Codul Familiei: "copilul născut din părinți căsătoriți are ca tată pe soțul mamei". Dacă această obligație există pentru femeie, ea există, în virtutea principiului egalității dintre sexe, și pentru bărbat.
Fiecare dintre soți are cetățenia sa. După regula generală, căsătoria nu are nici un efect în ceea ce privește cetățenia soților. Femeia sau bărbatul care s-au căsătorit cu un cetățean al altei țări nu pierd cetățenia Republicii Moldova, în cazul cînd cetățeanul Republicii Moldova s-a căsătorit cu un apatrid, acestuia din urmă i se poate acorda cetățenia Republicii Moldova dacă căsătoria a durat cel puțin trei ani, regula generală fiind zece ani (art. 17 Legea cetățeniei Republicii Moldova).
Capacitatea de exercițiu. Conform art. 14 Codul Familiei, vîrsta de căsătorie este de 18 ani, iar în anumite condiții vîrsta matrimonială poate fi micșorată pînă la 16 ani. Conform art. 20 alin. 2 Codul Civil, minorul dobîndește prin căsătorie capacitatea deplină de exercițiu. Desfacerea căsătoriei nu afectează capacitatea deplină de exercițiu a minorului.
Corespondența și relațiile sociale. În relațiile sociale și corespondența proprie soții sînt liberi. Această prevedere este bazată pe art. 30 din Constituția Republicii Moldova, care stipulează că statul asigură fiecărei persoane secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare. Așadar, nici unul dintre soți nu este îndreptățit să exercite controlul asupra corespondenței sau a relațiilor sociale a celuilalt soț. încălcarea acestui drept poate servi ca motiv de divorț.
Articolele 16-18 ale Codului Familiei, care reglementează relațiile personale ale soților, sînt niște norme declarative ce nu conțin sancțiuni pentru încălcarea prevederilor stipulate în ele. Totuși ele au o importanță deosebită, deoarece subliniază cele mai principale momente, care au o însemnătate deosebită în asigurarea egalității soților în familie, ocrotirea intereselor fiecăruia dintre ei și asigură scopul educării eficiente a copiilor în familie. Faptul se lămurește prin aceea că relațiile de familie au un caracter strict personal, sînt bazate pe încredere reciprocă și reies din principiul inadmisibilității amestecului în relațiile de familie al oricăror persoane sau organe de stat.