Proprietatea comună în devălmășie a soților poate fi împărțită:
- în timpul căsătoriei;
- după desfacerea căsătoriei la cererea oricăruia dintre soți;
- la cererea creditorilor soților.
Împărțirea bunurilor comune se poate face pe cale convențională prin încheierea unui acord între soți sau prin hotărîrea instanței judecătorești. Se pot împărți în întregime sau parțial bunurile existente la momentul în care se face partajul.
În cazul împărțirii bunurilor comune în timpul căsătoriei, dobîndirea proprietății comune în devălmășie nu încetează și după împărțeală. Bunurile dobîndite de fiecare dintre soți din mijloacele indicate în art. 20 Codul Familiei sînt comune. Excepție este cazul cînd soții încheie un contract matrimonial imediat după împărțirea bunurilor proprietate comună în devălmășie.
Atît în timpul căsătoriei, cît și după desfacerea ei patrimoniul soților se poate împărți în baza unui acord. Legislația în vigoare nu prevede expres forma acordului încheiat de soți în vederea împărțirii bunurilor comune. Deci, el poate fi încheiat verbal, în formă scrisă sau în formă scrisă și autentificată notarial. Dacă se împart bunuri imobile, atunci acordul trebuie să fie încheiat în formă scrisă și autentificat notarial.
La împărțirea proprietății comune în devălmășie a soților și determinarea cotelor-părți din aceasta, instanța judecătorească reiese din principiul egalității dintre bărbat și femeie și consideră că părțile soților sînt egale (art. 26 Codul Familiei).
Conform alineatului doi al aceluiași articol, instanța judecătorească este în drept să diferențieze cotele-părți în proprietatea devălmașă a soților, ținînd cont de interesele unuia dintre soți și de interesele copiilor minori; ori numai de interesele unuia dintre soți; ori numai de interesele copiilor minori. Majorarea cotei-părți a unuia dintre soți poate avea loc în cazul cînd prin împărțirea patrimoniului în părți egale interesele copiilor minori pot fi lezate. Articolul 57 alin. 3 Codul Familiei prevede că copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor părinților, adică la partajarea bunurilor comune copiii minori nu participă.
Temei pentru majorarea sau micșorarea cotei-părți a unuia dintre soți pot servi interesele unuia dintre soți care merită atenție. Astfel de interese pot fi: incapacitatea de muncă a unuia dintre soți și reducerea veniturilor curente; unul dintre soți se eschiva de la munca social utilă sau cheltuia bunuri comune în dauna intereselor familiei (băuturi alcoolice, droguri, jocuri de hazard). Motivele care stau la baza majorării sau micșorării cotei-părți a unuia dintre soți trebuie să fie indicate în hotărîrea instanței judecătorești.
După determinarea cotelor-părți a fiecăruia dintre soți, bunurile soților se impart la concret.
Obiectul de împărțire al patrimoniului soților îl constituie bunurile existente la momentul partajului.