Condițiile și ordinea răspunderii soților pentru datoriile (obligațiile) lor sînt determinate de regimul juridic al bunurilor soților și de felul obligației. Datoriile soților pot fi personale sau comune. Ele pot apărea din cauzarea de daune de către soți sau copiii lor minori, restanța la pensia de întreținere, obligațiile născute din raporturile de muncă, raporturile civile (împrumut bancar, gaj) etc.
Datorii personale sînt considerate acele datorii care au apărut pînă la căsătorie sau în timpul căsătoriei, dar în legătură cu proprietatea personală a unuia dintre soți și nu sînt presupuse pentru a fi folosite în interesul celuilalt soț sau al întregii familii. Conform art. 24 Codul Familiei, fiecare soț răspunde pentru datoriile proprii cu bunurile proprietate personală a lui, în cazul că bunurile personale ale soțului debitor nu sînt suficiente pentru acoperirea integrală a creanțelor, creditorii lui pot cere împărțirea bunurilor comune și satisfacerea creanțelor din contul cotei-părți care i-a fost determinată soțului debitor de către instanța judecătorească.
Pentru datoriile comune soții răspund cu bunurile care constituie proprietate comună în devălmășie a lor, iar dacă acestea nu acoperă creanțele, soții răspund în mod solidar cu bunurile care le aparțin cu drept de proprietate personală fiecăruia dintre ei.
Conform art. 24 alin. 2 Codul Familiei, soții răspund cu întreg patrimoniul lor pentru obligațiile care au fost asumate în interesul familiei, fie și numai de unul dintre ei, precum și pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a săvîrșirii de către ei a unei infracțiuni, dacă prin aceasta au sporit bunurile comune ale soților.
Principiile răspunderii obligaționale a soților prevăzute de legislație în cazul existenței regimului leglal al bunurilor soților se aplică și în cazul încheierii de către soți a unui contract matrimonial. Pentru datoriile personale soții răspund cu proprietatea personală, iar pentru datoriile comune - cu proprietatea comună în devălmășie sau pe cote-părți (reieșind din regimul juridic al bunurilor stabilit de contractul matrimonial), dacă prevederile contractului matrimonial nu stabilesc o altă modalitate.