Noul Cod al Familiei a înlocuit nonnele imperative care reglementau proprietatea comună a soților cu norme dispozitive ce prevăd că regimul legal al bunurilor soților acționează în măsura în care nu este modificat de contractul matrimonial.
Prin introducerea în legislație a contractului matrimonial, soților li s-a acordat o libertate în reglementarea relațiilor patrimoniale dintre ei, bazate pe principiul egalității în drepturi și obligații a soților, sprijin și ajutor reciproc moral și material și în dependență de starea lor materială de pînă la căsătorie și în timpul acesteia.
- Noțiunea, forma și conținutul contractului matrimonial
Conform art. 27 Codul Familiei, contractul matrimonial este convenția încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soți, în care se determină drepturile și obligațiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei și/sau în caz de divorț.
Contractul matrimonial este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros. El intră în vigoare din momentul cînd părțile s-au înțeles în privința tuturor clauzelor și această înțelegere a fost semnată în forma cerută de lege.
Scopul încheierii contractului matrimonial este de a modifica regimul patrimonial al soților, pentru ca el să satisfacă necesitățile lor.
Subiecte ale contractului matrimonial pot fi persoanele care doresc să se căsătorească sau soții.
Nu pot încheia contractul matrimonial persoanele majore incapabile, precum și minorii care încă nu au calitatea de soți.
O altă condiție pentru încheierea contractului matrimonial este consimțămîntul, adică exteriorizarea voinței juridice. Validitatea convenției presupune coincidența voinței lăuntrice cu cea externă.
Pentru a fi valabil, consimțămîntul trebuie să provină de la persoana cu discernămînt; să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; să fie exteriorizat; să nu fie viciat.
Conform prevederilor art. 28 alin. 3 Codul Familiei, contractul matrimonial se încheie în formă scrisă și se autentifică notarial. Nerespectarea acestor prevederi atrage nulitatea contractului.
Obiectul contractului matrimonial îl constituie drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților, în mod prioritar, partea ce reglementează regimul juridic al bunurilor soților.
Conținutul contractului matrimonial reprezintă prin sine alegerea și constatarea regimului juridic matrimonial dintre soți sau viitorii soți.
Conform art. 29 alin. 4 Codul Familiei, în contractul matrimonial soții au dreptul să stipuleze obligația de întreținere reciprocă. În cazul soțului inapt de muncă, care are dreptul la întreținere conform legislației în vigoare, condițiile acestei întrețineri pot fi numai îmbunătățite și în nici un caz defavorizate. În contract poate fi stabilit și dreptul la întreținere a unuia dintre soți care după lege nu beneficiază de acest drept. Toate prevederile ce se referă la întreținere nu pot fi inferioare celor prevăzute de lege.
Legislația enumără și clauzele care nu pot fi prevăzute în contractul matrimonial (art. 29 alin. 6 Codul Familiei).
În primul rind, contractul matrimonial nu poate afecta capacitatea juridică a soților. Astfel, în contract nu poate fi prevăzută interdicția unui soț de a se ocupa de o anumită activitate sau interdicția de a încheia un anumit tip de convenție, de exemplu, contract de donație. După cum vedem, contractul matrimonial nu poate conține lezări totale sau parțiale ale capacității de exercițiu și folosință.
În al doilea rînd, în baza contractului matrimonial nu poate fi lezat dreptul soților de a se adresa în judecată, deoarece acest drept este expres prevăzut de art. 26 al Constituției Republicii Moldova și este un principiu al dreptului familiei.
În al treilea rînd, contractul matrimonial nu poate reglementa relațiile personale nepatrimoniale dintre soți.
În al patrulea rînd, drepturile și obligațiile dintre soți și copiii lor nu pot forma conținutul contractului matrimonial, deoarece relațiile dintre părinți și copii formează o altă instituție a dreptului familiei.
În al cincilea rînd, contractul matrimonial nu poate limita dreptul soțului inapt de muncă la întreținere (art. 82-83 Codul Familiei). În fine, contractul matrimonial nu poate prevedea condiții care ar leza drepturile și interesele legitime ale soților sau contravin principiilor și naturii relațiilor familiale (art. 29 alin. 6 Codul Familiei).
Modificarea și rezilierea contractului matrimonial
În conformitate cu legislația familială, contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat în orice moment, în baza acordului dintre soți. Acordul privind modificarea sau rezilierea contractului matrimonial se întocmește în scris și se autentifică notarial (art. 30 Codul Familiei). La modificarea contractului drepturile și obligațiile patrimoniale ale soților se mențin, însă în formă schimbată, iar la reziliere încetează din momentul autentificării notariale pentru viitor. In lipsa contractului matrimonial, raporturile patrimoniale dintre soți vor fi reglementate de normele regimului legal al bunurilor soților și obligația de întreținere dintre soți și foștii soți.
Atunci cînd unul dintre soți refuză să modifice sau să rezilieze contractul matrimonial, celălalt se poate adresa în instanța de judecată cu o cerere pentru a-și apăra dreptul pe care el îl consideră lezat.
Modificarea și rezilierea contractului matrimonial poate fi efectuată de către instanța judecătorească în modul și temeiurile prevăzute de legislația civilă.
Temei pentru modificarea contractului matrimonial poate servi și faptul că unul dintre soți refuză să-și execute obligațiile ce îi revin. In acest caz instanța de judecată trebuie să stabilească că neexecutarea este intenționată sau din culpă gravă și că neexecutarea dă temei soțului cointeresat să presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.
Contractul matrimonial poate fi modificat sau reziliat și în baza altor clauze prevăzute de soți la încheierea contractului (boala unuia dintre soți, invaliditatea, pierderea venitului etc).
- Încetarea și declararea nulității contractului matrimonial
Conform art. 31 Codul Familiei, clauzele contractului matrimonial se sting din momentul încetării căsătoriei, cu excepția celor care au fost stipulate pentru perioada de după încetarea căsătoriei. După cum este prevăzut în art. 31 alin. 2 Codul Familiei, contractul matrimonial poate fi declarat nul total sau parțial de către instanța judecătorească în baza temeiurilor prevăzute de Codul Civil.
Conform art. 31 alin. 3 Codul Familiei, contractul matrimonial poate fi declarat nul la cererea unuia dintre soți sau a procurorului în cazul cînd el conține clauze care lezează drepturile și interesele unuia dintre soți, ale copiilor minori ori ale altor persoane ocrotite prin lege. Este de menționat faptul că în acest caz contractul poate fi declarat nul total sau parțial, adică nulitatea se aplică numai în privința clauzelor care contravin legislației.
Nulitatea căsătoriei declarată de către instanța judecătorească în temeiul art. 41 Codul Familiei duce la nulitatea contractului matrimonial. Excepție poate exista în cazul cînd unul dintre soți a fost de bună credință (art. 44 alin. 3 Codul Familiei), adică nu a știut și nici nu putea să știe despre existența impedimentelor la căsătorie.
Contractul matrimonial poate fi declarat nul de către instanța judecătorească la cererea soțului a cărui interese au fost încălcate prin încheierea acestui contract, sau la cererea tutorelui soțului incapabil, sau la cererea procurorului.
Contractul matrimonial declarat de instanța judecătorească nul este nul din momentul încheierii lui și nu produce efectele juridice care au fost stipulate în conținutul lui.