Drept

Desfacerea căsătoriei în instanța judecătorească are loc în cazurile prevăzute de art. 37 Codul Familiei:

1. atunci cînd soții au copii minori comuni;
2. unul dintre soți nu este de acord să desfacă căsătoria;
3. există acordul ambilor soți pentru desfacerea căsătoriei însă unul din ei refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluționarea problemei.

Acțiunea de desfacere a căsătoriei se intentează la instanța de judecată de la locul de trai al soților. În cazul cînd soții locuiesc separat acțiunea se intentează la locul de trai al soțului pîrît, iar în cazul în care cu reclamantul se află copiii minori sau deplasarea la locul de trai al reclamantului este dificilă pentru el din cauza stării sănătății - la instanța judecătorească a domiciliului reclamantului.

Legislația în vigoare (art. 37 alin. 3 Codul Familiei) prevede că desfacerea căsătoriei poate avea loc dacă se va constata:

1. existența unor motive temeinice;
2. acestea au vătămat grav raporturile dintre soți;
3. conviețuirea soților și păstrarea familiei în continuare sunt imposibile.

Instanța de judecată depune străduință pentru a cunoaște realitatea motivelor de divorț, fără a se limita la ceea ce se invocă în acțiune.

În practica judiciară au fost considerate motive temeinice de divorț:

• infidelitatea unuia dintre soți sub forma adulterului;
• atitudinea necorespunzătoare a unuia dintre soți, care se exprimă în actele de violență și alte asemenea manifestări;
• alcoolismul cronic al unuia dintre soți, care a dus la degradarea personalității lui;
• existența unor nepotriviri de ordin fiziologic, care afectează raporturile conjugale;
• existența unei boli grave, incurabile, de care suferă unul dintre soți și necunoscută de celălalt soț decât ulterior încheierii căsătoriei;
• rele purtări de ordin moral, concretizate în fapte concrete de destrămare a vieții de familie;
• interesele contradictorii ale soților de ordin intelectual, financiar și alte contradicții care fac imposibilă continuare vieții de familie.

Căsătoria se desface, dacă instanța stabilește că viața comună de mai departe a soților și menținerea familiei au devenit imposibile. Codul Familiei nu prevede expres că instanța judecătorească poate refuza desfacerea căsătoriei.

Hotărîrea Plenului CSJ nr. 10 din 15.11.1993 cu modificările introduse prin hotărîrile Plenului din 20.12.1999 și nr. 16.09.2002 cu privire la practica aplicării de către instanțele judecătorești a legislației în cauzele de desfacere a căsătoriei în p. 13 prevede că, în cazul lipsei temeiurilor pentru desfacerea căsătoriei instanța judecătorească nu admite acțiunea, neamînînd judecarea pricinii și nefixînd soților un termen pentru împăcare.

Credem că această practică a aplicării legislației familiale este depășită, deoarece libertatea încheierii căsătoriei prevede și libertatea desfacerii ei, atunci cînd pentru ambii sau pentru unul dintre soți viața de familie a devenit imposibilă.