- Încheierea și desfacerea căsătoriei cu cetățenii străini și apatrizi
Normele materiale de drept referitor la căsătorie și familie diferă de la stat la stat, ceea ce duce la conflicte de legi în materia raporturilor de familie cu element străin. La aceste conflicte duc particularitățile naționale, religioase, economice precum și tradițiile și obiceiurile fiecărui stat.Țara noastră se caracterizează prin egalitatea soților în drepturile personale și patrimoniale, în problemele educației copiilor, apărării intereselor membrilor minori și inapți de muncă ai familiei. Conform art. 154 Codul Familiei, cetățenii străini și apatrizii cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, în relațiile de familie, au aceleași drepturi și obligații ca și cetățenii Republicii Moldova. Astfel, ca și căsătoria între cetățenii Republicii Moldova, căsătoria între un cetățean străin și un cetățean al Republicii Moldova, cât și între cetățeni străini și apatrizi trebuie să fie încheiată la organele de înregistrare a actelor de stare civilă, în prezența persoanelor ce vor să se căsătorească, după regula generală, la expirarea termenului de o lună de zile de la data depunerii declarației de căsătorie (art. 155 alin. 1 Codul Familiei). De la această regulă este și o excepție, prevăzută în art. 155 alin. 4 Codul Familiei, care menționează că căsătoriile încheiate la misiunile diplomatice și oficiile consulare străine sînt recunoscute pe teritoriul Republicii Moldova în baza principiului reciprocității.
- Reglementarea juridică a raporturilor dintre părinți și copii și alți membri ai familiei în cazul cetățenilor străini și apatrizilor
Legea aplicabilă filiației copilului se determină conform art. 159 Codul Familiei. Modul de stabilire și contestare a paternității și maternității se determină pe teritoriul Republicii
Moldova de legislația națională, indiferent de faptul dacă este copilul născut din cetățeni străini, apatrizi sau el este cetățean al Republicii Moldova.
- Reglementarea juridică a adopției internaționale
Se știe că adopția este indiscutabil o problemă de statut personal. Diviziunea clasică existentă între sistemele juridice supun statutul personal fie legii naționale - lex patria (de exemplu, Franța, Italia, Grecia), fie legii domiciliului - lex domicili (Anglia, Danemarca, Norvegia). Republica Moldova supune statutul personal legii naționale, deoarece aceasta prezintă avantajele certitudinii, a stabilității și permanenței, calități indispensabile materiei. Dacă prin analogie cu încheierea căsătoriei sau a unui alt act juridic condițiile de fond la adopție sînt considerate ca fiind cele care privesc crearea unei legături juridice între adoptat și adoptatori, se înclină spre a se verifica aptitudinea celor două părți la adopție prin prisma legii lor naționale. Iată de ce pentru momentul creării legăturii de filiație adoptivă se aplică sistemul cumulativ al celor două legi - legea națională a adoptatorului și legea națională a adoptatului.