Reuniunea de la Nisa a reprezentat o etapă necesară in evoluția construcției europene, tocmai pentru realizarea obiectivelor acesteia.
Perspectiva aderării unor noi state a generat necesitatea apariției unor schimbări in sensul perfecționării și adaptării instituțiilor comunitare la noile realități.
In relație cu tendința extinderii ariei geografice europene a Uniunii, prin aderarea a noi state, se manifestă cerința ca U.E. să aibă o structură instituțională eficientă care să contribuie la afirmarea organizației pe plan mondial. Se urmărește, astfel, o adaptare a structurii create pentru o Uniune ce avea in componența sa numai 6 state membre la realitățile impuse de o Europă unită, care va număra, probabil, 30 de state.
Semnarea Tratatului de la Nisa, in 26 februarie 2001, semnifică, de fapt, incheierea lucrărilor Conferinței Interguvernamentale ce a fost convocată cu un an in urmă, adică in data de 14 februarie 2000. S-a urmat in acest sens formularea unui răspuns la problema care, pe drept cuvant, frămantă decidenții și teoreticienii domeniului cu privire la posibilitatea funcționării Uniunii, dar nu oricum, ci eficient, in situația in care numărul actual al statelor membre s-ar dubla. De aceea a fost necesară dezbaterea de la Nisa, prilej care a făcut posibilă exprimarea participanților, in principal, in probleme, cum ar fi: componența Parlamentului European; extinderea votului cu majoritate calificată in cadrul Consiliului și reponderarea voturilor; componența Comisiei Europene; cooperarea consolidată; adoptarea unei Carte fundamentale a drepturilor omului, apărarea comună și Europa socială.
Parlamentul european
Parlamentul European este instituția care reprezintă cetățenii statelor membre.
In multe domenii, Parlamentul acționează in calitate de co-legislator, indeplinind atribuții co- decizionale, impreună cu instituția Consiliului; ambele instituții constituind și autoritatea bugetară a U.E.
Tratatul de la Nisa accentuează rolul de co-legislator al Parlamentului, creand, in același timp, o nouă bază legală ce permite Consiliului să adopte reguli pentru partidele politice de la nivelul european, in special in privința fondurilor acestora.
O problemă avută in vedere de Tratat este aceea a numărului de eurodeputați, incercandu-se o corelație cu numărul membrilor noi care vor exista. Astfel, Tratatul a limitat numărul membrilor Parlamentului la 732. Analizand repartizarea locurilor, se observă o ușoară discriminare a țărilor candidate est-europene. Astfel, Ungaria și Cehia, cu o populație de 10 milioane, au planificate numai 20 de locuri, in comparație cu Portugalia și Belgia, avand o populație mai redusă, care au repartizate 22 de locuri.
O altă modificare importantă este creșterea ponderii Germaniei, care păstrează numărul actual de 99 de parlamentari, in timp ce toate celelalte state membre și-l diminuează.
Consiliul Uniunii Europene
Extinderea votului cu majoritate calificată
In ceea ce privește Consiliul, s-a ajuns la concluzia că va fi foarte dificil să se obțină votul unanim, in situația in care vor fi aproape 30 de state membre, existand pericolul “paralizării” activității in adoptarea deciziilor. Așadar, sarcina reformei este aceea de a reduce numărul cazurilor in care statele membre pot folosi dreptul lor de veto.
Astfel, ratificarea Tratatului de la Nisa va permite ca in legătură cu 30 de articole din Tratat să se ia decizii cu majoritate calificată (anterior a fost necesară unanimitatea și pentru acestea).
Demersul a fost destul de dificil pentru a ajunge la o ințelegere in această privință din cauza intereselor statelor membre “mari”, care, fiecare, deținea un domeniu sensibil in care și-ar fi dorit să păstreze controlul. De aceea, există domenii de importanță majoră supuse incă votului cu unanimitate (ex.: apărarea, politica comercială, de imigrare și azil care interesează, mai ales, Germania, la care se adaugă politica fiscală și socială, in atenția Marii Britanii).
Reponderea voturilor
Scopul urmărit a fost acela de a fi reflectate cat mai fidel puterea economică și ponderea demografică in numărul de voturi alocate.
Astfel, un acord nu va putea fi incheiat fără acceptul a 14 dintre cele 27 de state preconizate a fi membre ale U.E.
Statele “mari” (Germania, Franța, Marea Britanie, Italia) s-au plasat pe același nivel.
Prin urmare, o decizie poate fi luată numai dacă cel puțin 14 state au votat in favoarea ei sau reprezintă cel puțin 62% din populația europeană.
TOTAL: 345 de voturi
Comisia Europeană
In privința Comisiei au fost corelate 2 aspecte:
- noile aderări care presupun o sporire a numărului comisarilor și
- buna funcționare a Comisiei, posibilă cu un număr restrans sau cel puțin fără o creștere proporțională cu numărul noilor state membre.
Prin Tratatul de la Nisa a fost aleasă varianta limitării numărului comisarilor la 27. Naționalitatea comisarilor va fi determinată potrivit principiului rotației.
Un pas important in accentuarea caracterului supranațional al Comisiei este acela al schimbării de numire a președintelui și a membrilor Comisiei: de la unanimitate s-a trecut la majoritate calificată, in același timp acordandu-se atribuții sporite președintelui, in sensul că acesta va decide distribuirea sarcinilor și responsabilităților. De asemenea, Președintele va numi (după aprobarea colegiului) vice-președinții Comisiei și va putea cere demisia unui membru (tot cu aprobarea colegiului).
Curtea de Justiție
Cu același prilej, s-a apreciat faptul că extinderea U.E. va afecta capacitatea Curții de a soluționa viitoarele cazuri, considerandu-se că, deja, Curtea este supraaglomerată.
Astfel, Tratatul de la Nisa caută să impartă sarcinile intre Curte și Tribunalul de primă instanță intr-o manieră mult mai eficientă. De asemenea, Tratatul permite crearea unor Camere specializate pentru anumite domenii.
Curtea va continua să fie alcătuită dintr-un judecător din fiecare stat membru, insă ea se va putea intruni și intr-o Mare Cameră de 13 judecători (in loc să se intrunească intr-o sesiune plenară, alcătuită din toți judecătorii).
In același timp, se va institui o procedură de urgență in cazul recursurilor prejudiciale mai sensibile, iar recursurile prejudiciale avand caracter “tehnic” vor fi transferate Tribunalului de primă instanță.
Curtea de Conturi
Aceasta va fi constituită, conform Tratatului de la Nisa, din reprezentanți ai fiecărui stat membru, indeplinind un mandat pentru un termen de 6 ani. Membrii vor fi numiți de către Consiliu, care va decide cu majoritate calificată (și nu cu unanimitate).
Curtea de Conturi se va putea constitui in Camere pentru a adopta anumite tipuri de rapoarte sau avize.
Dispozițiile Tratatului prevăd imbunătățirea colaborării cu instituțiile naționale similare. Unul dintre mijloacele utilizate in acest sens poate fi constituirea de către președintele Curții de Conturi a unui comitet de legătură cu cei care sunt conducători ai instituțiilor naționale corespunzătoare.
Comitetul Economic și Social
Prin Tratatul de la Nisa, sporesc rolul și influența acestui Comitet, ca for de cercetare a intereselor partenerilor economici și sociali, la nivelul ansamblului U.E.
Comitetul va avea in componența sa reprezentanți in număr de cel mult 350, ceea ce va permite actualelor state membre să-și mențină numărul de locuri deținute in prezent.
Comitetul Regiunilor
Numărul membrilor Comitetului Regiunilor a fost limitat tot la 350. De asemenea, Tratatul de la Nisa solicită ca membrii Comitetului să aibă mandat electoral de la autoritățile pe care le reprezintă sau condiția să le fie responsabili din punct de vedere politic.