Orientul Antic geografic se extinde de la Tunisia contemporană pînă la Chiha,Japonia.Etiopia și pînă în Caucazul actualment. Anume aici în Anticitate existau primele formațiuni statale, socotite pe drept - leagăn al civilizației umane: Regatul Egiptul Antic, Babilon, Califatul Arab, China și India.
Menționăm ,că trecerea de la comunitatea gentilică la primele formațiuni statale și ca urmare formarea unui sisteme juridic a avut loc pracic concometent, paralel.
Forma socială de bază a țărilor Orientului antic era comuna agricolă
În China partonnimiile (țzun), ce unia pînă la o mie de gospodării agricole, unite prin rudenie de sănge.În Babilon,baza socială a statului centralizat erau țăranii liberi care plîtiau renta regelui.În Egipt socieetatea diferențiată se baza pe munca robilor. Socieetate indiană era strict împărțită în categorii varne (brahmanii, cșatrii, vaișii, șudrii). În statul centralizat indian Maurie (sec. IV-II îen), organul legislativ era organ colegial radjasabh și Sovetul nobilimii -- matriparișad.
Conducerea statului era concentrată în mănile unei persoane (monarh). Tot odată menționăm că în unele state mici ai Indiei antice exista o monarhie limitată - republică oligarhică (putera statului era concentrată în mînile unei elite de nobili).
Organele de conducere statală erau concentrate în mănile: regelui
(Faraonului,Califului, Hanului, etc.), marilor dregători, și funcționarilor administrației locale .
Împăratul. Rol deosebit al șefului statului, (faraon,patessi, van). Liderul politic al statului care menținea totă putera politică,executivă,legislativă,judecătorească, militară și era socotit ca trimisul Dumnezeului pe pămînt.
Marii dregători, ,executau diverse funcții în aparatul statal.În Egipt faraonul ,se spriginea pe vizirri săi, care la răndul său mențineau putera administrativă,juridică,ce nu era separată de activitatea publică. Rol enorm în viața socială a Egiptului Antic juca religia.În templele egiptene se coordona viața socială, spirituală, politică, financiară a statului.
În Babilon, pănă la crearea monarhiei Sumero-Akkadiene, principalul demnitar era administratorul palatului regal - „Nubanda”. Care tot odată și menținea putera executivă , supravegia activiatea economica a statului, vistierul și notarul principal.
Administația publică locală era condusă de demnitari ,guvernatori. Numiți ișacu”.
Pentru India Antică era caracteristic - conducera colectivă a statului compusă din așapte miniștri, alegi dinnobilii locali pe principiul devotamentului împăratului. Liderul politic al Indian, era ajutat un activitatea sa de Consiliul de miniștri.
În China pe timpul dinastiei „ceu”, deja apare divizarea serviciilor statale.”Sama” conducia armata.”Săcum” - șeful serviciului agrar, alt demnitar strănjia impozitul, ș.a.m.d.
Aparatul funcționarilor,în Orientul Antic administrația locală activa pe baza actelor, legilor scrise .Ajutați de un institut de secretariat, supravegetatori, organe de reprimare (fără instituții de reprimare nu există nic un stat ).
Jurisprudența în Orientul Antic era întocmită conform unor codificări de legislație.
Egiptul Antic „Cartea Egipteană a Morților,” care deși era o culegere religioasă,servia Cod de legi ai jurisprudenției egiptene, modificat de Faraonului Menes (3100 îen), Ramses II, Bochoris, Avem informație extrem de sucintă, ca să vorbim detailat ,de importanța lor în viața statului Antic.
În Babilon,sau păstrat cele mai multe documente legislative, care ne vorbesc despre starea statului și legislației conform căria el activa. Legile lui Urucaguna (2370 îen), Cod de legi a lui Hammurabi (1792-1750).
În India Antică menținem Legile Mănu,culegeri „Narada”, China Antică - Ce-a mai vece codificare chineză este codul împăratului Mu,care reglamenta raporturile juridico- penale,întocmite în 3000 de articole. Împăratul Li-Kui, a unificat legile dinastiilelor precedente în codul „Cartea legilor”.