În Babilonul Antic existau mai multe forme de proprieetate funciară și privată. Proprietatea statului, templelor, comunității țărănești și individuală.
Proprieetatea statului. Proprieetatea funciară ai statului (pămăntul,livezile, iazurile etc.) pentru a aduce venit era date în arendă micilor agricultori pentru o dobăndă de 1/3 din roadă.
Ilku. Bunurile de stat concedate ostașilor pentru serviciile militare.Ostașii se obligă să presteze serviciu militar în folosul statului pe tot parcursul veții, contra unui fond fiscal (ilku), care era concedat militarului cu tot ce exista pe acest lot de pămînt. În caz de deces ,lotul era întors statului.Dacă ostașul era în prizonierat,lotul era deținut de familia aceluia.
Proprtieetatea templelor.Templele posedau pămănturi,imobil imens, turme de vite, atelieere, prăvălii. Călugării srtînjeau dijma de la populație. Fonduri imense de bani erau date în împrumut cu dobăndă.Furtul bunului templelor era pedepsită cu moartea.
Proprieetatea comunei țărănești. Pămănturile obștii era împărțit pentru o perioadă de timp după sorț țăranilor din comunitate.Tot odată existau teritorii comune a obștii date, (pădure,iaz, pășune).Pămîntul era folosit temporar,și nimeni nu avia dreptul să văndă proprietatea obștească. Cu timpul,se admitea înstrăinarea lotilui în folosul regelui, care acapara domenii tot mai mari. Țăranul în scimb,perdia lotul său dacă părăsia comunitatea.
Proprieetatea privată. Proprieetatea personală putea fi obiect al ori și cării act juridic.Proprietatea privată era desemnată cu kudurru,pietre de hotar. În Babilonul Antic proprietatea privată era bine ocrotită de către stat.Existau numeroase mijloace de protecție penală , administrativă a proprieetății private.
Codul lui Hammurabi diferenția proprietatea regelui, templelor . Tentativa furtului a acestuia, era pedepsită cu moartea. Numai la furtul vitelor se făcia exepție, hoțul plîtia sumă de 30 ori mai mare de cît a furat. Futrul de la alt proprietar se răscumpăra cu despăgubire de 10 ori mai mare.