Pentru India antică sunt caracteristice legile lui Manu (Manava-Dharma-sastra), care constitue cel mai important Cod de legi. Cartea dată are un caracter mult sau mai puțin relijios, discriind compartamentul public și privat,activitatea social-politică, juridică a soceetății indiene în anticitate.
Noțiunea de lege din cartea dată o studiem în ansamblu de activitate soial- religiosă,teologică.În Legile Manu totul se intersectează,teologia cu moravurile sociale,economia cu acordurile de contracte, modalitatea lor. Noțiunea de furt și posibilitatea de-a trage la răspundere a inculpatului. Legile Manu scrise în formă de versuri,cuplate în 12 capitole, unde 8, 9 conțin legi juridice.
Dreptul de proprietate. Pămîntul fertil se diviza în 2 categorii. Pămînt arabil împărțit între țărani și pămînt indivizibil (pășunile, pădurile, iagurile.). Toate loturile făciau parte din moșiia obștiasă a satului. Procurînd lotul de pămînt deveniai automat membru al obștii.
Ori și ce atentat la proprietate era foarte dur pedepsit,și acasta este caracteristic statelor antice. În India antică dacă un membru al obștii se folosia un timp îndelungat de un obiect al altui membru alcomunității, obiectul devenia proprieetate persoanei.
Caracteristic,că în India antică apăr unele categorii de persoane,bunurile cărora nu trec automat în folosință proprie( minorii pînă la 16 ani,bolnavii psihici.).Nu pot trece în posesie proprie - pămîntul, averia copiilor, femeelor, bunurile regelui ,ori ai templelor.
Legile Manu indică 7 moduri de dobîndire a averii.
- Moștenirea, daruită ori cumpărată.
- trofeele din campaniile militare
- dobînda agonisită prin împrumut, comerț.