Proprieetatea: Ce-a mai vece formă de proprieetate este obștească, dar deja apare și ce-a privată.Asupra întregului pămănt împăratul avia dreptul superior. Noțiunia huntean (ogor obștesc), însemna tot odată și ogor al căpetenii(hun). Cînd hun devine van( conducător ), atunci toate pămînturil devin ai statului.
Pămîntul obștesc era împărțit în 2, una se împărția egal între membrii obștii, ce-a laltă se prelucra pentru administrația locală și nevoiile obștii. Așa dar, pămîntul în China antică era proprieetarul statului.
Obligațiunile. Debitorul(care ia împumut),dacă nu se răsplătește la timp,este cercetat penal,poate să devie proprieetate al creditorului.Pentru înceerea diferitor contracre, exista persoană samsari ( notar ), care avănd autorizație, întocmește acordul. Dobînda era fixată- 30 %.
Relațiile familiare. Persoana „Ti”, traduce ca sclavă, concubină, amantă. Caracteristic, rentru socieetatea chineză, rolul suprem al bărbatului. Legile permit de-a avia mai multe femei,doar numai una este socotită legitimă.
Poliandria este interzisă,slujitorii cultului n-au dreptul să se căsărorească.
Se permite divorțul, dar dreptul la divorț are numai bărbatul. Ce socoate ce-a mai mare cumpănă-cănd bărbatul ascultă sfatul soției.
Copii se socot maturi de la 20 ani bărbații,și respectiv 15, fetele.