Apariția relațiilor feudale și ca urmare împărțirea Imperiului francilor de către nepoții lui Carl cel Mare ( 843,Tratatul de la Versden), a permis formarea unui stat nou Franța, cu 1 rege Carl, cei drept procesul unificre a durat extrem de lung, finisat cu Marea Revoluție Franceză din 1789.
Potrivit documentelor medievale, populația era împărțită în 3 categorii (oratores, belatores, laboratores). În transcripție însiamnă (cei ce vorbesc, cei ce luptă-cavalerii, și cei ce muncesc).
Prima castă, de nobili religioși, aveau privilegie în judecată, unele categorii de aristocrați, nu erau supuși pedepsei fiind nobili- sprijin al regelui, cointeresați de întărirea puterii centrale regale.
A doua pătură socială o forma nobilimia (viconți, baroni, conți). Nobilimea era organizată conform rangului, Marii conți de rangul 1 aveau ca vasali pe conții de rangul 2,ș.a.m.d,forma dată permitea de-a controla teritoriu statului mai sevar, prin cointeresarea nobilimii în liniștea socială,ce permitea de-a impozita populația mai aprig.
Raportul de vasalitate era stabilit conform Contractului de vasalitate.Ce-i drept contractul era limitat numai la 2 trepte de vasalitate. Vasalul, vasalului meu, nu-mi este vasal.
Categoria a treia socială se divizau în burgeji( locuiau în burguri - orașe,) și villani ( locuiau la villă, adică sat). Categoria dată aviau libertate personală,posibilitate de activitate diversă.
Ultima categorie de cetățeni erau iobajii, oameni fără drepturi, robi legați de pămînt ori meșteșugăritul unde activa.
Organizația statală. Regele deținea toată puterea în statul Franța, ca reprezentant al puterii devine și supreme pe pămînt. Puterea majoră politică era predată pe linia masculină din tată în fiu.Regele era agutat în activitatea să de un funcționar regal-Seneșaiul major domus. O altă funcție de stat magoră era cancelariusul. Șeful cancelariiea de stat,cu toate funcțiile ei.
Nobilimea de rang înalt alcătuiau Curtea regală. Funcțiile căreea era acceptul acordului regelui în primirea unei hotărări ,ce atingea intersul întregului stat. Administrația publică locală era înfăptuită de demnitari locali, numiți- Prevots. Activitatea administrației locale, financiare era supravegiată de Curte de Cont.
Judecata medievală franceză. Puterea juridică supremă aparține monarhului,El o execută împreună cu nobilimea sa de rang înalt.
Instituția inferior juridic unde se examenau plîngerile era Judecătoria Sutelor, organ ales, pe principii democratice de către oamenii localității respective. Judecătorii se bucurau de respect. La ședință erau obligați să asiste populația matură. Funcționarii supremi al regelui numai supraveghiau ordinea procesuală. Pe parcursul epocii medievale, se întărește putera seniorilor-imuniști care și-au extins putera sa asupra jurisprudenției locale.
Slujitorii cultului și aristocrații mari, au obținut imunitate juridică, fapt grăitor de menținerea puterii administrative,politice locale.
In dezvoltarea imperiului francez se accentueaza citeva perioade : perioada feudala(IX- XIII) , perioada monarhiei limitate (XIV - XV) si perioada monarhiei absolute (XV - XVIII).
Dreptul in Franta medivală sec.IX-XIII Judecata depindea de statutul persoanei. Fiecare persoana libera era obligata sa se judece egal. Populatia ce nu era libera deobicei acestea erau sclavii, erau judecati de catre stapinul sau. Limitile dintre drept si samovolnicie erau sterse.
Organele judecătorești nu erau organizate in sistem. Puterea judecătoreasca nu era dispartita de cea administrativa. Un mare rol il juca judecata bisericii, ea avea functia de a judeca acele persoane care au atentat la bogatiile bisericesti sau au pus la indoiala puterea credintei (magie, vrajitorie). In secolul XII incepe o tentindinta spre intarirea puterii imparatului. Tronul a inceput sa treaca din generatie in generatie. Populatia orasului au votat pentru autoconducere - comuna. La mijlocul secolului XII imparatul Ludovic al IX a intreprins o reforma judecatoreasaca. La votarea marii adunari imperiale a fost alcatuita o noua camera de judecata - parlamentul parizian care era alcatuit doar din juristi profesionali. In toate regiunile au fost trimisi judecatori care hotarau conflictele dintre feudali. Cu vederea adunarii imperiale a fost intocmita o palata in care veneau petitii judecatoresti.
Perioada monarhiei limitate
Organizarea comunei. Se caracterizeaza prin dezvoltarea comerciala, marfa - plata. Aici este important de a accentuat o figura importanta a taranului liber - detinatorul cenzurii mostenite care devine o forma principala a taranului detinator de paminturi. O parte din incalcarile naturale erau inlocuite cu bani. In aceasta perioada populatia se imparte in trei categorii: fetele bisericesti, taranii iar ceilalti erau considerati - a treia parte.
Organizarea statale. Sa finisat sistemul politic - Republica, puterea imparatului a devenit mai puternica si tot odata a fost alcatuita un alt organ si anume Statele Generale, care examinau principalele probleme interioare si exterioare. Pentru prima data au fost introduse nalogurile- plata pentru loturile de pamint detinute. Fiecare divizare avea camera aparte care avea prin votare doar un singur vot. Incepind cu secolul XV Statele Generale isi inceteaza activitatea deoarece si-au indeplinit scopul de a intari puterea imparatului si centraliza statul.
O functie importanta o detinea cancelierul care rezolva problemele aparute.in citeva provincii (Normadia, Provans) activau statele provinciale dar incepin cu secolul XV ele isi finiseaza activitatea.
În orase se alege un nou organ de autoconducere - adunarea orasaneasca in frunte cu un primar ales pe viata.
Judecata. Cu timpul se extinde jurisdictia judecatoriilor imperiale , carora le-a fost permis sa examineze orce hotarire a judecatilor nobililor. A aparut o nou tendinta de a desparti judecata de administratie si intocmirea unei sisteme judecatoresti.
In timpul lui Ludovic al IX pe baza curii imperiale a fost alcatuit judecatoria suprema a imperiului- Parlamentul care devine Curtea de Apel. In competenta Parlementului intra principalele incalcari penale si problemele statului, reexaminarea sentintelor judecatoriilor locale. In-afara de aceasta Parlamentul examina ordinile imparatului si numai dupa aceasata ele erau infaptuite. Judecatoria bisericeasca era competenta numai de problemele ce tineau de biserica si anume : vrajitorie, magie etc. Instanta suprema pe aceste probleme era Papa de la Roma. In secolul XIV in Franta este alcatuita procuratura- organul special de anchetare penala.
Perioada monarhiei absolute
Organizarea obsteasca. Definitive s-a format o natiune unica. In-afara de feudali a mai aparut o noua clasa de probrietai- burjuazia( cumparatori bogati, banchiri). Caracteristic pentru ei era aceea ca multi dintre ei cumparau posturi administrative si judecatoresti. Conform legii din anul 1604 functia cumparata putea sa se transmita prin mostenire. Taranimea a intrat in componenta a treia organizarea statala. La inceputul sec. XVI in Franta s-a format monarhia absoluta in miinile moștenitorului de stat- regele, in miinile caruia era toata puterea executiva, puterea militara si puterea judecatoreasca.s-a intarit puterea aparatului central administrativ, judecatii. Statele Generale si-au finisat activitatea iar puterea Parlamentului Parizian era limitata. Conform legii din 1641 Parlamentul era obligat sa inregistreze toate actele normatime a imparatului. In conformitate cu salvarea vechiului aparat statal a fost alcatuit un nou sistem de organe legislative in componenta caruia intrau persoane mai putin importante dar cu cunostinte si devotate imparatului. In competenta lor intra cele mai importante functii de conducere. Aceste functii nu se vindeau si nu puteau fi transmise prin mostenire. Aceast sistem de conducere domina asupra vechiului sistem, unde functia se afla in controlul familiilor aristocrate. Adunarea statala s-a transformat intr-un consiliu ce se petrecea in prezenta imparatului. Aparatul central in stat era asa numita Mica adunare statala, compus din controlul General de finante si 4 secretari( militar,international, pe probleme acvatice si locale), cu ei imparatul hotara toate intrebarile importante. In unele locuri conduceau persoane alese de catre imparat- intedentii (intedenti ai dreptatii, politiei si finantelor) care conduceau cu administratia si judecata.
Judecata. In aceasta perioada activau concomitent citeva sisteme de judecata : judecatorii imperiale, judecatoriile nobililor, judecatoriile orasenesti si cele bisericesti). Judecatorul suprem - imparatul, care dadea ordine pentru arest.
Surse de drept. Pentru dreptul Francez este caracteristic drepturile Europei sudice.In Franta de nord activa un drept obisnuit si anume cutuma care se deosebeau cu o hotarire neobisnuita si cu o necesitate reala a colectivelor teritoriale. De la inceput ele aveau un caracter oral dar incepind cu secolul XIII cutumele au inceput sa fie inscrise, astfel in secolul XII in Normandia o fost intocmit o carte cu dreptul obisnuit - cutuma mare a Normandiei. In sudul Frantei care mai devreme intra in componenta imperiului Roman continua sa activeze dreptul roman care activa in calitate de factor de unire. Catre sursele de drept a Frantei putem alatura : normele dreptului canon, dreptul orasenesc, actele legale a imparatului(ordine,ordonante, declaratii) si practica judecatoreasca a Parlamentului si anume Parlamentul Parizian.
Dreptul la pamint. Dreptul feudal a Frantei a intarit privilegii deosebite pentru tarani si biserica la pamint. Pentru dreptul la pamint este caracteristic faptul ca pina la detinerea pamintului de catre o persoana pamintul a apartinut citorva feudali ce se aflau pe trepte diferite. Dreptul feudalilor era legat de dreptul taranilor detinatori de paminturi, cu toate acestea drepturile taranului erau limitate dar permanente. Principala forma a teranului era cenzia cu care nobilul nu putea sa alunge taranul de pe pamint. Pina la revolutia din 1789 elementele comune a taranului detinator de paminturi se contopea cu dreptul feudalilor proprietari de pamint.
Dreptul obligatoriu. Caracteristic pentru acest tip de drept este aceea ca chiar si in antichitate el purta denumirea de feudalism, ca de exemplu contractul de cumparare-vinzare se intocmea in ambianta de sarbatoare. In-afara de cumparare-vinzare putem accentua si alte tipuri de contracte : contract de arenda a pamintului, cadonare, imprumutare.
Reglementarea statala de vinzare si producere. In Franta in acea perioada exista reglamentatie pentru activitatea uzinelor, cumparatorilor, organizarea interioara a producatorului si tehnologiilor. La inceput acesta parea a fi un mod de progres dar mai tirziu a devenit un obstacol in progresare.
Dreptul de mostenire si familial. De la inceput familia di casatoria in Franta se conducea dupa dreptul canonic dar incepind cu sec. XVI puterea imperiala a reexaminat vechiul drept canonic si a inceput sa examineze casatoria ca fiind o avere statala. Copii care sau casatorit fara acordul părinților puteau fi lipsiți de moștenire. Dupa dreptul canon casatoria era considerata neintrerupta pe cind in dreptul obișnuit (sudul Frantei) activa regimul averii comune a sotilor de care se folosea doar sotul, pe cind mai tirziu a fost imputernicita puterea tatalui si exista regimul de averea aparte a sotilor. Pentru dreptul Francez este caracteristic faptul ca dupa moartea tatalui paminturile sunt mostenite de catre fiul mai mare.
Dreptul penal. In sec. IX-XI pedepsele erau caracterizate prin compensatia victimei dar incepind cu sec. XII incepe sa se dizvolte raspundere penala fara vinovatie, fara dovezi de infaptuirea infractiunii si pedepsirea cruda. Incepind cu anul 1357 imparatul a inerzis padeapsa penala cu compensatia victimei. Pina la revolutia din 1789 raspunderea penala apersoanei era in conformitate cu postul detinut. Infractiuni erau considerate infractiuni contra imparatului si contra statului. Pedepsele pentru infractiuni nu erau scrise concret dar merita de accentuat detentia pe viata sub diferite forme, arestarea, confiscarea averii etc.
Procedura de judecata. Pina in sec. XII in Franta sa salvat procesul de invinuire, deseori se folosea batalia judecatoreasca care reglamenta dreptul obisnuit. Pentru demonstrarea vinovatiei erau folosite torturile. O data cu intrarea in vigoare a absolutismului sa intarit procesul de cautare care consista din dosare (informatie ascunsa) si proces de judecata inchis. Recunoasterea vinei de catre inculpat era considerata « printesa probelor », dar cea mai corecta demosnstrare a vinovatiei era considerata marturiile a doi martori ce au obtinut increderea inculpatului.