Slavii locuiau pe teritoriul Poloniei actuale din sec.Ve.n., dar unificați statal numai din sec. X, de către cneazul Miesuko 1 (992-1025), feciorii lui își extind puterea politică în regiunile sudice,(Silezia,Cracovia,Sandomir),dar în sec XI odată cu decăderea puterii Centrale statul Polon se destramă, acaparat de Teutoni,mongoli, etc.,Procesul de reunificare să început în sec. XIV, pe timpul lui Vladislav 1 și Cazimir III ( înte anii 1306-1370). În 1410 la Grundwald Cavalerii Teutoni au fost disrruși, și Polonia primește din nou independență, acordul dat recunoscut de germani numai în 1466. Sec. următor este semnuficativ pentru noi prin unirea Poloniei cu Lituania,( unirea de la Lublin 1569).Politica externă a statului prevede expansia la Răsărit,spre pămănturile imense ale Rusiei. Seimul Polon în 1505 primește decizia, ca funcția liderului statului șă fie alisă, cu atribuire lui a funcțiilor legislative. Politica expansivă, războaele cu veciinii subminează resursele economice și naturale a statului ce duc la criza statală și destrîmarea lui. Nic ciar reformele progresiste,Constituției (1791) nu poate salva Recia Pospolită ( statul Polono-Lituanian.) care și retrăește 3 împărțiri. 1772, 1792, 1795. Statul Polon dispare de pe harta Europei pănă ăn 1917,cănd odată cu destrîmarea Imperiului Pus și terminarea R. Mondial,apare posibilitatea de-a se uni în stat național unic, suveran.