- Statul German în perioada interbelică
La ora 11, pe data de 11.11.1918, Germania a cerut armistuțiu temporar față de adversarii săi în campania 1 R.M. Prin acest fapt Germania recunoaște învingerea sa în acelrăzboi. Războiul a provocat perderi de 2,5 mil. de veți omenești pe cîmpul de luptă. După exemplul Rusiei Sovetice,în Germania a început să se instaureze regimuri de stănga,Republici Sovetice Bremen, Bavaria, Renană.
Pentru a scăpa țara de haosul global, AdunareaNațională a adoptat Constituția nouă germană, avînd ca bază principîul unității poporului,suveranității,libertății ,echității sociale. Deținătorii puterii politice supreme devine Parlamentul(reihstagul), și Președintele statului. Aleși în baza dreptului electoral general. Germania este proclamată Republică (pe principii de federație). Teritorial statul este împărțit în lanuri( pămînturi), Camera superioară a fost numită reischtrat (Consiliul Imperial). Lanurile aviau organul său legislativ lantag. Organ adminiistrativ republican,cu drept la vot universal, egal, secret. Sferele sociale ca relațiile externe,vama, apărarea statului era în competența organelor imperiale.Pentru reprezentanții lanurilor, a fost formată Reischstratul (camera inferioară a parlamentului).Președintele republicii este ales în vot direct ,pe termen de 7 ani.
Conform art. 48,”dictatura președintelui”, liderul statului avea drept să împuie ori și ce lan să asume îndatoriile sale față de guvernul imperial . Guvernul imperial era format din Cancelar și Miniștri imperiali.
După decesul președintelui Hindenburg (mareșal,com. armatei germane în 1r.m.,care a murit din cauza lecuirii incorecte a apendicitei), funcția de pregedinte a fost licidată , și toată putera politică în stat se concentrează în mînile liderului partidului național-socialist A.Hitler, Reih canțler pe viață, cu împuterniciri dictatoriale. Primul ordin a noului lider, este licidarea presei libere.Statul a fost divizat în 32 de regiuni administrative pe principiul de partid.
Politica socială a fost direcționată spre o socieetate unică. Politica externă este revanșistă (revanș pentru înfrîngerea în 1 r.m.). Toate partidele politice au fost licidate, ori și ce revoltă este strivită, Pentru „reeducare” au fost descise 23 de lagăre de concentrare,cu 2000 de filiale, unde din 1936-45 au fost uciși 18 millioane de oameni, ( în Aușviț - Osvențium - 4 mil. Lagărul or. Veimar).
Principiul de care se conduce judecata fascistă constă în lipsa ori și cării drepturi politice ale cetățenilor.Paralel cu judecățile publice, au fost formate judecăți speciale ,care examinau acuzări în opoziție. În 1934 este format Tribunalul popular ce examina cazurile de trădarea de patrie.
După cel de-a II R.M. conform conferinței de la Potsdam, Reihul III a fost divizat în 4 zone de ocupație. Soverică, Franceză, Americană,Engleză, ulterior pe baza celor 3 zone ocidentale , la 7 septembrie 1949 a fost format R.Federativă Germania (capitala Bonn), iar la 7 octombrie a.a. R. Democratică Germania ( capit. Berlin). Numai la 26 mai 1952 zonele de ocupație ocidentale au fost licidate,RFG,primește independență totală. Odată cu prăbușirea regimului comunist din URSS; procesul unificării Germaniei sa intensificat, ca la 12 septembrie 1990 în Moscova să fie iscălit acordul de unificare a celor 2 state Germane, pe principii federatiste. Legia Supremă este aliasă Constituția R.F.G, socorită ce-a mai perfect,democratică din statele Europene.
- Dreptul contemporan german
Există în Germania instanțe judiciare paralele, ale Federației și ale landurilor: tribunale federale și tribunale de land, Curtea Supremă Federală, Curți Supreme de land, Tribunal Constituțional Federal și Tribunale Constituționale de land.
Statutul Judecătorului este amplu reglementat, iar independența lui nu este doar proclamată, ci și riguros garantată.
De asemenea, sunt reglementate litigiile constituționale din interiorul landurilor sau dintre landuri, cât și procedura de control asupra constituționalității legilor.
Drepturile inculpaților sunt garantate și prevăzute, de asemenea, de garanții pentru cei privați de libertate. Pedeapsa cu moartea a fost anulată de la bun început.
Legea Fundamentală a interzis războiul de agresiune, dar spre deosebire de Constituția Japoniei, care interzice și dreptul de beligerantă (art. 9), textul ignoră această situație. După admiterea Republicii Federale Germania în NATO și încadrarea forțelor sale armate în această organizație paramilitară, s-a completat în Legea Funadamentală, în baza Legii Federale din 24 iunie 1968, Capitolul X - Starea de Apărare (art. 115a-1151), folosindu-se o denumire eufemistică pentru "starea de război" pentru a nu reanima sechelele militarismului nazist și a se sublima că noua Germanie se va antrena în război numai dacă va fi atacată.
În concluzie, Legea Fundamentală a Republicii Federale Germania, fără a neglija principiile fundamentale constituționale are un caracter, îndeosebi, pragmatic, urmărind soluționarea aproape exhaustivă a conflictelor ce pot apărea între puterile Statului și persoanele fizice, aflate sub jurisprudența sa. Corectitudinea soluțiilor, amendate continuu în funcție de evoluția societății civile, caracterizează Legea Fundamentală a Republicii Federale Germania devenind una dintre cele mai eficace constituții, perfect adaptate națiunii germane. Expansiunea economică și stabilitatea politică a Republicii Federale Germania se datorează în mare parte acestei opere legislative remarcabile, căci cel mai adesea stagnarea, dacă nu chiar regresul economiei, haosul legislativ și politic sunt determinate de imperfecțiunile Legii Fundamentale, indiferent de ce nume poartă.