Noțiunea și importanța fotografiei judiciare
Fotografia judiciară reprezintă un complex de metode și procedee de fotografiere, aplicate în procesul cercetărilor criminalistice pentru descoperirea, fixarea și examinarea probelor materiale ale infracțiunii. în acest scop se folosesc mijloace fotografice aplicate în fotografia generală, dar și aparate și utilaje specializate cercetărilor criminalistice.
Fotografia digitală - cu o dezvoltare fără precedent în ultimii ani - înlocuiește într-o măsură din ce în ce mai mare fotografia clasică, inclusiv în activitatea organelor de urmărire penală, beneficiind de o serie de avantaje de necontestat:
- nu necesită laborator pentru developare, obținerea imaginilor în format digital fiind condiționată doar de existența unui computer și a unei imprimante color;
- posibilitatea de stocare este extrem de facilă, ocupând un loc de depozitare foarte mic (înregistrarea pe CD-uri, pe DVD-uri);
- calitatea imaginii nu se degradează în timp;
- imaginile pot fi cu ușurință prelucrate.
Cu toate acestea, fotografia clasică rămâne, deocamdată, în ușor avantaj în privința rezoluției imaginii, dar evoluția rapidă a tehnologiei ne îndreptățește a crede că în foarte scurt timp aceste diferențe vor dispărea.
Elemente de tehnica fotografică
Fotografia (fr. photographie, gr. phos - lumină, graphein - a scrie) constituie o metodă tehnică de reproducere prin proiectare și fixare pe materiale fotosensibile a imaginii luminoase a ființelor, obiectelor, fenomenelor materiale. Ea se bazează pe proprietatea radiațiilor electromagnetice, prin descompunerea halogenilor de argint din emulsia materialelor fotografice, de a genera imaginea latentă a obiectului de fotografiat. Prelucrarea materialelor fotografice cu substanțe revelatoare duce la reducerea cristalelor de argint și la crearea, în consecință, a imaginii vizibile negative, adică invers de poziția stânga — dreapta și de alb-negru a obiectului fotografiat. După fixarea, spălarea și uscarea negativului, acesta se copiază rezultând fotografia propriu-zisă.
Sistemul și sarcinile fotografiei judiciare
Ansamblul metodelor și procedeelor fotografiei judiciare se divizează în două categorii: a) destinată fixării obiectelor de cercetare criminalistică așa cum sunt percepute la cercetarea locului faptei sau la efectuarea altor acte și activități de urmărire penală, și b) aplicată în condiții de laborator în vederea relevării urmelor imperceptibile ale infracțiunii, demonstrării examinărilor în desfășurare și a rezultatelor expertizei. Demarând de la scopul utilizării fotografiei, în criminalistică s-a conturat sistemul bipartit al fotografiei judiciare: fotografia judiciară operativă și fotografia de examinare, cunoscută și sub denumirea de fotografie a expertizei criminalistice.
Fotografia operativă se aplică, după cum se va vedea în continuare, în mod nemijlocit de către organul de urmărire penală în activitatea sa de descoperire și curmare a infracțiunilor. Fotografia de examinare este întrebuințată de către experți și specialiști criminaliști în legătură cu efectuarea examinărilor experuale criminalistice și a constatărilor tehnico - știnnțifice.
Metodele fotografiei judiciare operative
Fotografia judiciară operativă reprezintă un ansamblu de metode și procedee privind aplicarea mijloacelor fotografice in procesul de cercetare la locul săvârșirii faptei și de efectuare a diverselor acte de urmărire penală pentru fixarea obiectelor examinate, înregistrarea, redarea unor secvențe și a rezultatelor obținute.
În corespundere cu aceste sarcini complexe, în criminalistică s-au formulat un șir de metode și procedee, destinate obținerii imaginilor fotografice de calitate, apte să contribuie la realizarea obiectivelor procesului penal. Acestea includ: metoda panoramică, metoda metrică, metoda de reproducere, metoda signalitică sau de recunoaștere și metoda stereoscopică.
Modalități de fotografiere a locului faptei
Locul faptei, spațiul, în perimetrul căruia s-au desfășurat acțiunile infracționale sau unde s-au manifestat consecințele acestor acțiuni, conține diverse materiale de probă, acestea manifestându-se în formă de urme ale acțiunii - modificări materiale, produse cu prilejul comiterii faptei cite. Descoperirea, fixarea și ridicarea acestui material de probă se alizează in baza cercetării directe de către organul judiciar a spațiului menționat.
Fotografia de orientare servește la fixarea locului faptei cu unul sau mai multe puncte de orientare. O atare fotografie trebuie să permită identificarea locului unde s-a săvârșit fapta ilicită. La fața locului organul de cercetare stabilește parametrul locului faptei și concomitent fixează punctele de reper ale acestuia. Ele pot fi ansambluri de clădiri sau o singură clădire cunoscută ipă destinație (școală, spital, gară etc.), diferite indicatoare de străzi, borne kilometrice, un lac, râu și chiar unele elemente de ordin topografic ale terenului deschis.
Fotografia-schiță se aplică pentru înregistrarea fotografică a locului propriu-zis al faptei, izolat de mediul înconjurător. Ca și fotografia de orientare, se execută la faza inițială de cercetare, insistându-se atât asupratabloului în întregime al locului faptei, cât și asupra tuturor obiectelor din perimetrul acestuia.
Fotografia de nod se referă la înregistrarea unor obiecte apreciate ca fiind principale, datorită faptului implicării lor în activitatea infracțională, sau care reprezintă consecințele infracțiunii. Ca principale pot fi considerate cadavrul în cazul unui omor, mijloacele de transport avariate în cazul unui accident de circulație, ușa forțată în urma unui furt, armele și instrumentele folosite in timpul săvârșirii infracțiunii ș.a.
Fotografia de detaliu se aplică la fața locului pentru fixarea urmelor infracțiunii și a obiectelor considerate corpuri delicte. Scopul acestei fotografii este, pe de o parte, de a fixa și a demonstra prezența la fața locului a anumitor urme (de mâini, de picioare, de instrumente, ale mijloacelor de transport etc.) sau a unor obiecte ( o armă, un tub de cartuș, un topor, un obiect de îmbrăcăminte etc.) într-un mod sau altul exploatate de făptuitor sau de alte persoane implicate, iar, pe de altă parte, de a reda caracteristicile generale și individuale ale urmelor și obiectelor-corpuri delicte.
Fotografia semnalmentelor este utilizată în scopul identificării persoanelor pornind de la principalele semnalmente ale acestora. După scopul urmărit distingem: fotografia de identificare a persoanelor, fotografia de identificare a cadavrelor și fotografia de urmărire.
Fotografia de fixare a rezultatelor unor activități de urmărire penală poate fi efectuată cu prilejul a diferite activități: fotografia efectuată cu ocazia percheziției, a reconstituirii, a prezentării pentru recunoaștere însoțind și ilustrând cele consemnate în procesul verbal. Fotografia judiciară poate fi înlocuită, în astfel de cazuri, de folosirea camerelor de filmat (analoge sau digitale).
Metodele fotografiei judiciare de examinare
Fotografia judiciară de examinare presupune aparatură de înaltă tehnicitate și se realizează de specialiști, de regulă, în laborator, nefiind însă exclusă folosirea acesteia și în teren. Fotografia de examinare, în raport cu sursa de lumină utilizată și de tehnica folosită, se subclasifică în fotografia în radiații vizibile și fotografia în radiații invizibile.
- a) Fotografia în radiații vizibile utilizează lumina din spectrul vizibil ochiului uman, putând fi:
- fotografie de ilustrare;
- fotografie de comparare (prin cele trei moduri anterior expuse: confruntare, juxtapunere și suprapunere);
- fotografia de umbre;
- fotografia de reflexe;
- fotografia de contraste;
- fotografia separatoare de culori.
- b) Fotografia în radiații invizibile presupune utilizarea unei aparaturi speciale atât în ceea ce privește sursa de lumină, cât și aparatul receptor al imaginii și se bazează pe proprietățile unor radiații invizibile de a fi reflectate sau de a străbate în mod diferit corpurile în funcție de proprietățile lor fizice. Distingem astfel între:
- fotografia de examinare în radiații ultraviolete (U.V.) - de exemplu, pentru descoperirea urmelor de mâini;
- fotografia de examinare în radiații infraroșii - pentru fotografii în condiții de întuneric, fum, ceață;
- fotografia de examinare în radiații X (sau radiații Roentgen - utilizate și la efectuarea radiografiilor medicale) - pentru fotografierea obiectelor înghițite;
- fotografia de examinare în radiații Gamma - de exemplu pentru cercetarea interiorului unei arme;
- fotografia de examinare în radiații beta - de exemplu, pentru examinarea densității și grosimii hârtiei;
- fotografia de examinare în radiații neutroni - pentru depistarea stupefiantelor sau a explozivelor.
Microfotografia
În activitatea de laborator microfotografia constituie o metodă de bază a investigațiilor realizate in vederea efectuării expertizelor criminalistice. În cazurile expertizei traseologice, balistice, tehnice a documentelor etc, examinările nu pot fi concepute fără executare de microfotografii.
Constând în reproducerea fotografică mărită a obiectului de examinare criminalistică, microfotografia preconizează depistarea și examinarea caracteristicilor de detaliu imperceptibile ochiului liber. Din moment ce prin intermediul ei se redau detalii care depășesc limitele sensibilității omului, atribuirea microfotografiei semnificației de fotografie de examinare este pe deplin justificată.