Drept

Considerații generale privind evidența criminalistică

Evidența criminalistică, constituie actualmente o ramură distinctă a criminalisticii, destinată elaborării metodelor și mijloacelor tehnice de înregistrare, clasificare si sistematizare a datelor caracteristice privind anumite categorii de persoane și obiecte, având ca scop asigurarea unei eventuale identificări ulterioare a acestora in cadrul cercetării actelor ilicite.

În baza datelor concentrate în cartotecile de evidență se pot stabili:

1. Identitatea autorilor unei infracțiuni după urmele lăsate la fața locului.

Atunci când în procesul de cercetare a locului faptei s-au descoperit urme de mâini, acestea vor fi expediate Centrului de Informație, solicitându-i compararea lor cu amprentele digitale și palmare din componența cartotecii dactiloscopice. Dacă vor fi prezentate mai multe urme, aparținând cel puțin la trei degete de la aceeași mână, verificarea se va realiza în baza deducerii formulei dactiloscopice probabile a persoanei ce a activat la fața locului. În situația unei singure urme digitale, compararea în vederea identificării autorului se va încununa de succes doar în cazul grupajului de fișe ale persoanelor suspecte indicat de organul judiciar sau de calculatorul electronic.^[1]

2. Comunitatea de autori ai unui grup de infracțiuni pe baza urmelor lăsate la locul faptei.

În cazul când n-au fost suspiciuni asupra persoanelor ce au creat la fața locului urmele se vor compara cu cele existente în cartoteca infracțiunilor cu autorii rămași neidentificați. Stabilirea identității factorilor creatori de urme descoperite cu prilejul cercetării diferitelor infracțiuni poate facilita lucrul de căutare și, în consecință, de identificare a autorului comun al mai multor infracțiuni.

3. Modelarea autorului faptei penale după modul de operare. Organul de urmărire , la fel cel judiciar de urmărire la fel cel poate dispune compararea elementelor ce caracterizează modul de operare aplicat de autorul faptei nedescoperite, cu datele din cartoteca de evidență după modul de operare.
4. Identitatea cadavrelor necunoscute prin compararea amprentelor digitale ale acestora cu fișele dactiloscopice cuprinse în cartoteca, precum și potrivit semnalmentelor exterioare și a altor date privind persoanele înregistrate ca dispărute fără veste sau declarate în căutare.
5. Identitatea obiectelor-corp delict prin compararea lor cu obiectele din fondul colecțiilor criminalistice sau cu datele din cartotecile respective de evidență.
6. Identitatea persoanelor suspecte care se sustrag de la răspundere prin prezentarea de acte false, furate sau contrafăcute.
7. Antecedentele penale ale celor condamnați potrivit datelor nominale cuprinse în cartotecă. Datele privind antecedentele penale au o deosebită importanță în vederea alegerii și aplicării pe întregul proces de desfășurare a cercetărilor unor procedee tactice optime, dar și in stabilirea măsurii de pedeapsă adecvate periclitării sociale pe care o prezintă persoana dată.

În prezent funcționează două feluri de evidență criminalistică, respectiv două sisteme de cartoteci: primul — centralizat, desfășurat de către o subdiviziune specială a Ministerului de Interne, nominalizată Centru Informativ, al doilea local, efectuat în cadrul Direcția de tehnică Criminalistică, aparținând aceluiași minister, și de către substructurile criminalistice ale comisariatelor de poliție.

Sistemele menționate se disting după obiectele și metodele aplicate. Astfel, printre obiectele evidenței centralizate se înscriu infractorii, persoanele declarate în căutare, persoanele suspecte ca fiind autori ai unor infracțiuni grave, persoanele dispărute fără veste, cadavrele cu identitatea necunoscută, armele de luptă furate sau pierdute și modul de operare la săvârșirea infracțiunilor.

Datele privind înregistrarea acestor obiecte se vor clasa în patru cartoteci:

• de evidență a persoanelor delincvente sau a antecedentelor penale;
• de evidență antropometrică a persoanelor dispărute și a cadavrelor neidentificate;
• de evidență a armelor de foc militare;
• de evidență după modul de operare.

Evidența locală cuprinde urmele infracțiunii și obiectele-corp delict, aria cărora, după cum vom remarca în continuare, este foarte vastă.

Evidența delincvenților

Evidența persoanelor supuse justiției penale se efectuează în două modalități: nominală sau alfabetică și dactiloscopicâ.

Evidența nominală constă in înregistrarea pe fișe standardizate a două categorii de date identificatoare a delincvenților și delincventelor. Prima - consemnarea persoanei (numele de familie, prenumele, anul și locul nașterii, domiciliul, starea familială, naționalitatea, profesia și sfera socială în care activează). A doua - consemnarea faptei în legătură cu care persoana în cauza se înscrie - când, de ”către care organ de cercetare și în baza căror articole ale Codului Penal este deferit justiției, datele când a fost supus învinuirii, arestării și condamnării, măsurile penale luate, precum și datele privind executarea pedepsei. La fișele nominale se anexează imaginea fotografică executată după regulile fotografiei operative de recunoaștere: bust - din față și din profilul drept, acestea putând fi folosite în activitatea de urmărire în cazul unei eventuale evadări.

Fișele sunt clasate în ordinea alfabetică a numelor de familie și a altor date de ordin personal, de unde și denumirea de înregistrare alfabetică. Atunci când persoana delincventă se prezintă sub mai multe nume de familie, se vor întocmi fișe auxiliare, acestea fiind legate de cea principală prin note de trimitere.

Înregistrarea dactiloscopică, după cum se afirmă pe bună dreptate în literatura de specialitate, constituie o componentă de bază a sistemului de evidență centralizată a infractorilor, care este menită să contribuie, precum s-a menționat, la rezolvarea multiplelor probleme cu care se confruntă justiția, dintre care:

• stabilirea autorului unei infracțiuni prin compararea urmelor de mâini de la fața locului cu amprentele acestuia din cartotecă, în ipoteza în care el a mai săvârșit infracțiuni și a fost supus înregistrării dactiloscopice;
• stabilirea identității persoanei care nu prezintă acte de identitate ori care își camuflează identitatea, folosindu-se de acte false sau furate;
• identificarea cadavrelor necunoscute, dacă, firește, cel decedat a fost anterior înregistrat ca fiind autorul unei infracțiuni.

Înregistrarea dactiloscopică se face prin fixarea desenelor papilare de pe falangele celor 10 degete în fișa dactiloscopică, prevăzută cu rubrici pentru fiecare deget. Pe recto, fișa dactiloscopică conține datele nominale ale celui înregistrat.

Evidența antropometrică

Acest gen de evidență cuprinde trei categorii de persoane. Prima — autorii infracțiunilor care se ascund în vederea sustragerii de la răspundere, fiind declarați în căutare, a doua categorie — persoanele dispărute in urma evadării din penitenciare și, în fine, a treia categorie — persoanele dispărute de la domiciliu sau de la locul de muncă în împrejurări incerte cu suspiciuni de a deveni victime ale unui omor, răpiri sau ale unui alt act violent.

Înregistrarea se face în baza datelor privind persoana dispărută, acumulate de către organul de urmărire penală și remise Centrului de informații al Ministerului de Interne, intr-o fișă tipizată care cuprinde:

• date privind fapta și circumstanțele dispariției (de loc, de mod, de timp);
• date nominale (numele de familie, prenumele, locul nașterii,domiciliul, vârsta, profesia, locul de muncă) și situația juridică (bănuit,învinuit, condamnat, antecedente penale) ale persoanei dispărute;
• date privind legăturile (de rudenie, profesie și în plan infracțional) și cauza presupusă a dispariției;
• date privind caracteristicile morfologice și funcționale ale persoanei dispărute, constituind esența acestui gen de evidență, de unde denumirea de evidență antropometricâ.

Pentru obținerea datelor menționate organul respectiv va întreprinde diverse cercetări și acțiuni operative, care se vor extinde asupra diferitelor obiecte de la fața locului sau frecvent folosite de cel dispărut, dar în special asupra documentelor cu caracter medical, de evidență militară a populației, precum și asupra actelor privind încadrarea în câmpul muncii sau învățământ.

Evidența după modul de operare

Modul de operare în accepție criminalistică cuprinde un complex de operații, acțiuni și mijloace aplicate în cazul săvârșirii unui act infracțional.

Constituind unul din elementele caracteristice de bază ale unei infracțiuni săvârșite, modul de operare are importanță criminalistică sub următoarele aspecte. Pe de o parte, ca factor cu influență determinantă asupra modalităților tehnice, tactice și metodice de cercetare a faptelor penale, atât la nivel științific, cât și la cel practic. Modul de operare determină caracterul modificărilor mediului în care se desfășoară infracțiunea, al tuturor urmelor acesteia, fapt de care trebuie să se țină cont la aplicarea procedeelor tactice și a mijloacelor tehnice de lucru la fața locului. Totodată, practica demonstrează cu prisosință că săvârșirea de infracțiuni omogene în condiții similare impune o anumită conduită, modalități tipice de operare, ceea ce contribuie la ordonarea faptelor penale în anumite categorii, aceasta din urmă făcând posibilă elaborarea de reguli tipice de cercetare a infracțiunilor.

Pe de altă parte, modul de operare este condiționat de un șir de factori subiectivi (temperament, volitivitate, deprinderi, abilitate), dar și obiectivi, datorită cărora infractorii recidiviști activează intr-o anumită formă specializată, folosind în mod relativ stabil unele și aceleași procedee și mijloace la săvârșirea diferitelor infracțiuni.

Reiterarea (repetarea) modului de operare a generat crearea unui sistem de evidență specifică a infractorilor, cunoscută sub denumirea de evidență după modul de operare (modus operandi sistem).

La etapa actuală sistemul dat se realizează în baza fișelor de înregistrare a elementelor caracteristice ale modului de operare a persoanelor cunoscute ca fiind autorii anumitor categorii de infracțiuni (omor, viol, tâlhării, fur turi, excrocherie) și a acelor de înregistrare a caracteristicilor respective privind faptele penale cu autorii necunoscuți. Fișa autorilor anumitor infracțiuni (recidiviștilor) cuprinde o serie de date privind starea civilă și de drept a persoanei (numele de familie, prenumele, anul și locul nașterii, domiciliul, profesia, studiile, ocupația, antecedentele penale), succedate de descrierea elementelor caracteristice ale modului de operare (timpul comiterii infracțiunii, procedeele și instrumentele folosite, acțiunile prealabile, alte date specifice). La fișa modului de operare se va anexa fișa dactiloscopică, fotografii, materiale video.

Alte categorii de evidență criminalistică

Evidența cadavrelor cu identitate necunoscută. Constituind un subsistem al evidenței antropometrice, acest gen de evidență cuprinde atât cadavrele cauzate de omoruri, cât și cele apărute în urma diferitelor accidente sau calamități (inundații, incendii, cutremure de pământ ș. a.).

Ca și în cazul persoanelor dispărute, evidența constă în înregistrarea pe fișe standardizate a unui grupaj de date referitoare la locul și data depistării cadavrului, la obiectele vestimentare și altele atestate asupra cadavrului, la starea, vârsta, leziunile corporale și cauza morții, la sexul, morfologia întregului corp (statura, constituția fizică, rasa, culoarea pielii), la semnalmentele și semnele particulare ce constituie trăsăturile exterioare.

Semnalmentele exterioare se notează după metoda portretului vorbit, cu participarea medicului legist.

Acest gen de evidența prevede obligatoriu efectuarea de fotografii după regulile fotografiei operative de recunoaștere. Fotografia de identificare executată după tualetarea cadavrului și aranjarea respectivă a îmbrăcămintei, trebuie să cuprindă corpul in întregime (din față, două părți laterale și din spate), vederea din față, profilul drept și cel stâng (bust). Aparte se vor fotografia detaliile urechilor și ale semnelor particulare (deformări sau amputări ale unor organe, cicatrice, pete, alunițe, tatuaj etc).

Fișa cadavrelor neidentificate prevede, de asemenea, întocmirea odon-togramei care se va realiza cu concursul unui specialist-stomatolog sau al medicului legist. La fișa antropometrică se va anexa neapărat fișa dactiloscopică a cadavrului.

Evidența urmelor ridicate de la fața locului. Forma de evidență în cauză cuprinde, în primul rând, urmele papilare descoperite la locul faptelor comise de autori neidentificați, ea efectuându-se de către Direcția de Tehnică Criminalistică al Ministerului de Interne și subdiviziunile criminalistice ale comisariatelor de poliție locale (municipale, raionale).

Evidența constă în sistematizarea urmelor descoperite drept rezultat al cercetărilor la fața locului după caracteristicile desenelor papilare (tip, sub-tip, varietate), întocmirea formulei monodactilare și crearea cartotecilor respective, ultimele oferind posibilitatea comparării:

• urmelor ridicate de la fața locului cu cele existente în cartotecă în scopul identificării autorului care a creat urme în câmpul infracțiunii și stabilirii făptuitorului;
• urmelor ridicate de la fața locului cu cele existente în cartotecă pentru stabilirea dacă două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de una și aceeași persoană;
• urmelor ridicate de la fața locului cu cele ale persoanelor cu antecedente penale (recidive) cu scopul stabilirii eventualei participări a acestora la infracțiunea săvârșită.

Evidența balistică. Evidența balistică se realizează prin înregistrarea pe fișe standardizate a datelor caracteristice ale armelor de foc militare furate, pierdute sau găsite și organizarea in baza lor a unei cartoteci de evidență centralizată, precum și prin funcționarea unor colecții de tuburi și gloanțe ridicate in procesul cercetării faptelor comise prin aplicarea armelor de foc.

Fișele cuprind caracteristicile tehnico-balistice ale armei (tipul, sistemul, calibrul, lungimea țevii, sensul și numărul ghinturilor, numărul de cartușe în magazie ș. a.), precum și unele date privind împrejurările în care arma a fost furată, pierdută, găsită (de la cine, când a fost furată, cine și unde a pierdut arma etc).

Tuburile și gloanțele se introduc în componența colecțiilor respective după caracteristicile constructive (tip, model, fabricare, calibru, dimensiuni), dar și după urmele create de mecanismele armei (percutor, închizător, gheară extractoare, ghinturile din interiorul țevii).

Evidența obiectelor sustrase. Acest gen de evidență cuprinde obiecte de valoare — autovehicule, utilaje electronice, instrumente muzicale, aparate fotografice, de înregistrare sonoră și videomagnetică, bijuterii, blănuri și obiecte de îmbrăcăminte cu caracteristici bine definite. 0 categorie aparte constituie obiectele de anticariat și de cult, precum și operele de artă.

Evidența obiectelor sustrase se desfășoară în cadrul Centrului Criminalistic al Ministerului de Interne, în secțiile de criminalistică din Comisariatele de Poliție și în alte subdiviziuni aparținând aceluiași minister. Autovehiculele sustrase, spre exemplu, se înregistrează și în cadrul Direcției principale a Poliției rutiere. Evidența obiectelor sustrase se efectuează în baza fișelor standardizate, care prevăd descrierea fiecărui obiect după formă, culoare, dimensiuni, destinație și sfera de utilizare, serie, nr. de inventariere, model, măsură, materialul din care este confecționat, alte caracteristici particulare.

În baza ordonării fișelor după anumiți indici, cartotecile de evidență a obiectelor sustrase pot furniza date necesare urmăririi operative a acestora in gări, puncte vamale, spații comerciale, camere de bagaj, în alte locuri suspecte.

^[1]     S-a dovedit a fi de o deosebită eficacitate sistemul de căutare în cartoteca a fișelor cu desene papilare de același tip cu cele prezentate spre comparare, bazat pe computerizarea acestui proces.