Drept

Statul este un sistem organizational, care realizeaza in mod suveran conducerea unei societati (a unui popor stabilit pe un teritoriu determinat) detinand in acest scop atat monopolul crearii cat si monopolul aplicarii dreptului.

Statul se caracterizeaza² prin cateva elemente sau dimensiuni istorice si politice, cumulate calitativ. La ele se atribuie:

• Teritoriul,
• Populatia (natiunea),
• Autoritatea (puterea) publica sau executiva,
• Suveranitatea.

          Dimensiunile statului au o importanta majora. Ele conditioneaza atat aparitia, cat si disparitia sau reinvierea statului.

        Aceste atribute joaca un rol deosebit in structura unui stat, deoarece noi nu vom putea vorbi despre un stat de drept de-a dreptul contemporan daca in structura sa va lipsi unul din componentele expuse mai sus. Deci putem spune ca o problema a statului de drept este realizarea in viata si buna existenta a atributelor date. Realizarea acestor atribute este in mare masura o competenta cat a organelor statului cat si a poporului in mana cui si se afla de-a drept vorbind puterea de-asi alege soarta.

      1 Teritoriul

         Teritoriul³ este dimensiunea materiala a statului. Desi, la prima vedere, teritoriul pare sa fie o notiune geografica, el reprezinta, de asemenea, un concept politic si juridic. Toate acestea reies din functiile pe care acesta le are:

• Teritoriul este factorul care permite situarea statului in spatiu, localizand in asa mod statul si delimitandul de altele.

• Genoveva Vrabie, Sopfia Popescu, Teoria Generala Dreptului - Caracteristica statului, Editura Stefan, Procopiu, Iasi 1995, pag 127
• Genoveva Vrabie, Sopfia Popescu, Editura Stefan Procopiu, Teoria Generala Dreptului – Teritoriul, Iasi 1995, pag 145

• Prin intermediul teritoriului statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuiesc, definindu-le calitatea de apartinenta la statul respectiv, calitatea de supusenie sau de cetatenie.
• Teritoriul determina limitele extinderii puterii publice si contribuie la structurarea autoritatilor publice in dependenta de organizarea teritoriului.
• Teritoriul este simboul si factorul de protectie a ideii nationale.

2 Populatia

         Populatia constituie dimensiunea demografica⁴, psihologica si spirituala a statului. Un stat fara populatie nu poate sa existe , e de neconceput. Statul este o societate umana organizata, o societate stabilizata in interiorul frontierelor permanente. Cei ce locuiesc pe un teritoriu delimitat de frontiere si

sunt supusi aceleiasi puteri pot avea fata de acesta ori calitatea de cetatean, de membru al statului respectiv, ori calitatea de strain, ori cea de apatrid.

       Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetatenii se bucura de deplinatatea drepturilor si poseda deplinatatea obligatiilor stabilite de stat.

3 Autoritatea (puterea) politica exclusiva sau suveranitatea.

           Aceasta constituie cel mai caracteristic element specific al statului. Puterea⁵ este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaza prin:

• Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe supreme.
• De a comanda.
• De a da ordine si necesitate de a se supune acestei comenzi.

Prin urmare autoritatea presupune coordonarea, comanda si supunere.   

Puterea se infaptuieste sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitica sau politica, nestatala sau statala etc. Intr-o societate exista mai multe categorii de putere:

• Puterea familiara.
• Puterea unui colectiv.
• Puterea unui grup social.
• Puterea unor partide.
• Puterea altor organizatii social-politice.

         Puterea statala insa este cea mai autoritara putere. Ea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

• Este un atribut al statului care se identifica cu forta. Aceasta forta se materializeaza in diverse institutii politico-juridice (autoritati publice, armata, politie, etc.).
• Are un caracter politic.
• Are o sfera generala de aplicare.
• Detine monopolul constrangerii: numai ea are posibilitatea sa foloseasca constrangerea si dispune de aparatul de constrangere.
• Puterea de stat este suverana.

4 Suveranitatea

        Aceasta din urma trasatura – suveranitatea⁷ – este cea mai importanta.

Fiind principala institutie politica a societatii, statului ii revine un loc major in societate. Locul si rolul statului sunt determinate, in primul rand de scopul lui.

        Rolul statului nu ramane neschimbat. El evolueaza in dependenta de valorile sociale specifice societatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere oranduirea respectiva.

           In perioada contemporana, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, in tarile democratice se accentueaza considerabil latura economica si sociala a activitatii statului. Locul „statului paznic”, „statului jandarm” tot mai mult este preluat asa numitul stat al providentei, stat al bunastarii, stat preocupat de asigurarea standardului de viata a populatiei, de inlaturarea abuzurilor si a exceselor.

           Astfel se considera ca scopul statului consta in apararea drepturilor inalienabile ale omului de altfel in apararea interesului – general, fericirea societatii a poporului sau.

           Problema consta in aceea ca este nevoie ca scopul statului sa cuprinda si preocuparile de a face legi bune si a respecta principiul noninterventiei in treburile private. Statul de drept trebuie sa se plaseze de asupra gruparilor existente in el spre a aplana conflictele dintre ele.      

            Toate aceste preocupari isi gasesc reflectele si in actele normative ale statului. De exemplu Constitutia R.M. mentioneaza faptul ca „statul este obligat sa ea masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile necesare”.

           Functiile statului⁸ sunt diferite ca fiind directiile fundamentale de activitate a statului, in care se manifesta esenta sa. In dependenta de sfera de activitate a statului functiile lor se pot grupa in functii interne si functii externe.

           In continutul functiilor interne ale statului isi gasesc expresia politica interna, activitatea lor pentru solutionarea ale vietii societatii si statului.

In cadrul functiilor interne un loc major revine functiei legislative, o functie politico juridica, chemata sa fixeze normele si pentru actiunile autoritatilor publice.

1.Functia executiva⁹

Functia executiva caracterizeaza toata activitatea concreta a statului in urmarirea scopurilor sociale. Activitatea executiva se desfasoara in diferite directii care corespund diverselor scopuri sociale.

2.Functia judecatoreasca¹⁰ are sarcina de a aplica dreptul in cazurile unor litigii in societate.

3.Functia social-economica¹¹.

       O alta functie a statului este functia social-economica. Aceasta functie se manifesta in mod diferit de la stat la stat.

Formele de interventie a statului in economie sunt urmatoarele:

• Reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine.
• Protejarea intereselor nationale in activitatea economica financiara si valutara.
• Stimularea cercetarilor stiintifice.
• Explorarea rationala a pamantului si a celorlalte resurse naturale, in concordanta cu interesele nationale.
• Refacerea si protectia mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic.
• Sporirea numarului de locuri de munca, crearea conditiilor pentru cresterea calitatii vietii etc.

4 Functia cultural educativa¹²

        Functia cultural educativa caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialul sau uman, intelectual si spiritual. Activitatea statului langa toate celelalte scopuri, trebuie sa aiba ca finalitate educarea persoanei pentru ca ea sa devina capabila de a avea un rol util in societate.

Functiile externe

           Pe langa toate functiile interne mai exista si functii externe¹² ale statului. Functiile externe au in vedere in general activitatea statului in relatiile sale ca alte state.

            Avand in vedere statul contemporan democratic, putem vorbi de doua directii ale functiilor externe.

           In primul rand, dezvoltarea relatiilor cu alte state, deci, relatii bilaterale ale statului, care le are, in primul rand, cu vecinii si apoi cu alte state. Aceste relatii trebuie sa se bazeze pe egalitate, respect reciproc, respectarea suveranitatii, independentei nationale, pe neamestec in problemele interne, pe cooperare si colaborare, pe interesul reciproc si avantajos mutual. In aceste conditii relatiile bilaterale se desfasoara in mod normal.

         Celalalt aspect al functiei externe il reprezinta participarea statului la organismele internationale, la organizatiile cu caracter international, pentru rezolvarea problemelor proprii, nationale, dar si pentru rezolvarea problemelor generale, globale ale omenirii. Asemenea probleme generale, globale sunt::

• Pacea;
• Dezarmarea;
• Securitatea popoarelor;
• Cooperarea internationala;
• Problemele ecologice mondiale;

Toate aceste probleme ale statului trebuie privite intr-o atmosfera de imbinare, ce contribuie la realizarea scopului fundamental pe care il are statul, de a promova drepturile si interesele, demnitatea cetatenilor in societate. Si tot cuprinsul dat constituind un tot intreg pentru formare si mentinerea in buna stare a unui stat de drept contemporan.

Forma de stat reprezinta o categorie complexa ce determina modul de organizare, continutul puterii si structura interna a acestei puteri. Forma de stat¹³ e caracterizata de trei elemente componente:

• forma de guvernamant;
• structura de stat;
• regimul politic;

Forma de guvernamant are o importanta majora pentru caracteristica statului. Din punct de vedere al formei de guvernamant cele mai frecvent intalnite sunt monarhia si republica.

Monarhia ca forma de guvernamant se caracterizeaza prin aceea ca seful statului este monarhul, care de regula detinea puterea pe viata si o transmite ereditar, sau este desemnat dupa proceduri speciale in dependenta de traditiile respective.

Ca forma de guvernamant monarhia este cunascuta din cele mai vechi timpuri. In evolutia sa monarhia cunoaste mai multe forme: monarhie absoluta, monarhie limitata, monarhie parlamentara dualista, monarhie parlamentara contemporana.

Republica este o astfel de forma de guvernamant in care puterea superioara apartine unui organ ales pe un timp limitat. Persoanele care compun organul electiv sunt responsabile juridic pentru activitatea lor.

Republica la randul sau poate fi parlamentara sau prezidentiala.

Cea parlamentara se caracterizeaza prin faptul ca fie ca lipseste seful statului, fie ca acesta este ales de catre parlament, raspunzand in fata lui.

Republica prezidentiala se caracterizeaza prin alegerea sefului statului, de catre cetateni, fie direct prin vot universal, egal, secret, si liber exprimat, fie indirect prin intermediul colegiilor electorale de ex. SUA.

Fiind ales in asa mod seful statului se afla pe o pozitie egala cu parlamentul. In cele mai multe cazuri la asa republici seful statului se afla in fruntea executivului.

Structura de stat se caracterizeaza prin organizarea puterii in teritoriu. Dupa structura de stat¹⁴ determinam :

• state simple sau unitare;
• state compuse sau federative;

Statul simplu unitar¹⁵ se caracterizeaza prin aceea ca el este unitar si nu se afla intr-o uniune cu alte state si isi pastreaza suveranitatea si organizarea proprie, participa ca un stat pe deplin suveran. Astfel de state au un singur parlament , organ executiv si un singur rand de organe judecatoresti.

Statul compus sau unional¹⁶ este compus din mai multe sau doua entitati statale. In literatura se mentioneaza ca statul federativ poate fi constituit din mai multe state federale.

Statul federativ¹⁷ constituie o uniune statala in care exista doua randuri de organe centrale de stat: organele federatiei, si organele subiectilor federatiei.

Exista mai multe constitutii, cea a statului federativ si cele a subiectilor federatiei.

Doua cetatenii, cea federala si a cetatenilor subiectilor federatiei. Impartirea statului se face nu numai in unitati administrativ teritoriale ci si in parti politice, autonome, unitati, entitati statale.

De-a lungul istoriei sunt cunoscute diferite asociatii si uniuni de state:

Uniunea personala reprezinta o uniune a doua sau mai multe state, care pastrandu-si suveranitatea au un sef de stat comun.

Uniunea reala este o asociatie de state mult mai puternica decat cea personala. In cadrul ei exista mai multe organe comune decat seful statului.

Confederatia¹⁸ constituie o asociatie de state independente formata din considerente economice si politice atat de ordin intern cat si de ordin extern, care nu da nastere unui stat nou, ca subiect de drept international. Statele confederale urmaresc realizarea unor scopuri comune pentru solutionarea carora isi aleg un organism comun, unde sunt reprezentate toate statele membre.

Regimul politic include ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii.

Democratia reprezinta forma de guvernare si regim politic in care puterea apartine poporului. De altfel democratia este definita si ca o guvernare a poporului, prin popor si pentru popor.

Regimul autocratic se caracterizeaza prin existenta atat a conditiilor juridice formale cat si a conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului. Poporul nu are nici o posibilitate sa determine sau sa influenteze politica interna si externa a statului.