Drept

Dispoziţii generale

Teoria generală a dreptului identifică noţiunea de izvor al dreptului în două accepţiuni: în sens material şi în sens formal. În sens material, izvorul de drept reprezintă totalitatea de condiţii şi necesităţi sociale, economice, culturale şi ideologice care „reprezintă factorii ce dau conţinut concret dreptului pozitiv, concentrînd nevoile reale ale vieţii şi relevîndu-se legiuitorului sub forma unor comandamente sociale”. În sens formal, izvorul de drept reprezintă „forma oficială de exprimare şi consolidare a normelor juridice în vigoare în stat”. Cu alte cuvinte, în sens formal, izvorul de drept subînţelege sistemul de acte normative aranjate într-o anumită ierarhie după forţa lor juridică.

Actele normative internaţionale – izvoare ale dreptului de proprietate intelectuală

Pe parcursul perioadei de timp de după declararea independenţei şi până în prezent, RM a aderat la peste 30 de tratate, acorduri şi convenţii internaţionale şi regionale în domeniul PI, inclusiv la:

• Trei convenţii administrate de către Uniunea internaţională pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV), Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO):
• Convenţia internaţională privind protecţia noilor soiuri de plante (1961);
• Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS al OMC, 1994, Marrakech);
• Convenţia universală privind drepturile de autor (Geneva, 1952).
• Sase convenţii si acorduri administrate în cadrul Comunităţii Statelor Independente (CSI):
• Acordul privind măsurile de protecţie a proprietăţii industriale şi crearea Consiliului Interstatal pentru problemele protecţiei proprietăţii industriale (Moscova, 1993);
• Convenţia euroasiatică privind brevetele (Moscova, 1994);
• Acordul CSI cu privire la colaborarea în domeniul protecţiei drepturilor de autor şi a drepturilor conexe (Moscova, 1993);
• Acordul privind prevenirea încălcărilor drepturilor de proprietate intelectuală (Moscova, 1998);
• Acordul de cooperare privind măsurile de prevenire şi combatere a utilizării mărcilor şi indicaţiilor geografice false (Minsk, 1999);
• Acordul privind asigurarea reciprocă a integrităţii secretelor interstatale în domeniul protecţiei juridice a invenţiilor (Minsk, 1999).
• Douăzeci şi trei de convenţii administrate de către Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI):
• Aranjamentul de la Madrid cu privire la înregistrarea internaţională a mărcilor (1891);
• Convenţia de creare a Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale (1967);
• Convenţia de la Paris pentru protejarea proprietăţii industriale (1883);
• Tratatul de Cooperare în domeniul Brevetelor (1970);
• Tratatul de la Budapesta privind recunoaşterea internaţională a depozitului de microorganisme în scopul procedurii de brevetare (1977);
• Tratatul de la Nairobi privind protecţia simbolului olimpic (1981);
• Aranjamentul de la Haga privind depozitul internaţional de desene şi modele industriale (1925);
• Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice (1886);
• Convenţia internaţională pentru protecţia drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de fonograme şi ale organismelor de radiodifuziune şi televiziune (Roma, 1961);
• Tratatul privind dreptul mărcilor (1994);
• Aranjamentul de la Locarno privind instituirea clasificării internaţionale a desenelor şi modelelor industriale (1968);
• Protocolul referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor (1989);
• Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internaţională a produselor şi serviciilor în scopul înregistrării mărcilor (1957);
• Aranjamentul de la Viena privind instituirea clasificării internaţionale a elementelor figurative ale mărcilor (1973);
• Aranjamentul de la Strasbourg privind clasificarea internaţională de brevete (1971);
• Convenţia privind protecţia producătorilor de fonograme împotriva reproducerii neautorizate a fonogramelor lor (Geneva, 1971);
• Aranjamentul de la Lisabona privind protecţia indicaţiilor locului de origine a produselor şi înregistrarea lor internaţională (1958);
• Aranjamentul de la Madrid privind sancţiunile pentru indicaţiile false sau înşelătoare de provenienţă a produselor (1891);
• Tratatul OMPI pentru Dreptul de Autor (Geneva, 1996);
• Tratatul OMPI pentru Interpretări şi Fonograme (Geneva, 1996);
• Tratatul privind dreptul brevetelor (2000);
• Convenţia privind distribuţia semnalelor purtătoare de programe transmise prin satelit (Bruxelles, 1974);
• Tratatul de la Singapore privind dreptul mărcilor (2006).

Actele normative interne – izvoare ale dreptului de proprietate intelectuală

Constituția. Constituţia este legea supremă a RM. Conform art. 7 din Constituţie este lipsit de putere juridică orice lege sau act juridic care contravine prevederilor Constituţiei cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 4 şi 8, potrivit cărora actele internaţionale la care RM este parte au prioritate faţă de legile interne, inclusiv faţă de normele constituţionale.

Constituţia RM, adoptată la 29 iulie, în vigoare de la 27 august 1994, stabileşte în art. 9 că „proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale. Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului”. În art. 33 este prevăzut că „dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală, interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală sînt apărate de lege. Statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor culturii şi ştiinţei, naţionale şi mondiale”.

Legile. Legile sînt  adoptate de către Parlament şi, după promulgare de către Preşedintele RM, capătă forţă obligatorie pe întreg teritoriul statului. Conform art. 72 din Constituţie, în afară de legile constituţionale care sînt cele de revizuire a Constituţiei, se deosebesc legi organice şi legi ordinare. Deosebirea dintre ultimele două rezidă în domeniile de activitate socială pe care vin să le reglementeze şi procedura de aprobare. Art. 72 alin. (3) din Constituţie prevede domeniile pentru care este necesar de a fi adoptate legi organice. Art. 74 menţionează la rîndul său că legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi după cel puţin două lecturi, iar legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi la şedinţă. Este de menţionat faptul că toate legile al căror obiect principal de reglementare îl constituie obiectele dreptului de proprietate intelectuală sînt legi organice.

Toate legile ce conţin norme de reglementare a raporturilor juridice aferente obiectelor dreptului de proprietate intelectuală pot fi clasificate în: legi speciale privind protecţia proprietăţii intelectuale şi legi care prevăd tangenţial protecţia proprietăţii intelectuale.

Legile speciale privind protecţia proprietăţii intelectuale sînt:

• Legea privind protecţia topografiilor circuitelor integrate nr. 655-XIV (adoptată la 29.10.1999, în vigoare din 06.01.2000);
• Legea privind protecţia desenelor şi modelelor industriale nr. 161-XVI (adoptată la 12.07.2007, în vigoare din 01.12.2007);
• Legea privind protecţia mărcilor nr. 38-XVI (adoptată la 29.02.2008, în vigoare din 06.09.2008);
• Legea privind protecţia soiurilor de plante nr. 39-XVI (adoptată la 29.02.2008, în vigoare din 06.09.2008);
• Legea privind protecţia invenţiilor nr. 50-XVI (adoptată la 07.03.2008, în vigoare din 04.10.2008);
• Legea privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate nr.66-XVI (adoptată la 27.03.2008, în vigoare din 25.10.2008);
• Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 (adoptată la 02.07.2010, în vigoare din 01.01.2011);
• Legea cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 114 (adoptată la 03.07.2014 şi intrată în vigoare la 26.09.2014).
• Legea pentru aprobarea simbolurilor naţionale asociate indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate nr. 101 (adoptată la 12.06.2014 şi intrată în vigoare la 25.07.2014).

Legile care prevăd tangenţial protecţia proprietăţii intelectuale sînt:

• Codul contravenţional (Legea nr. 218-XVI din 24.10.2008), art. 96-103, 283, 400;
• Codul penal (Legea nr. 985-XV din 18.04.2002), art. 185¹, 185², 185³, 264¹, 264²;
• Codul de procedura civilă (Legea nr. 225-XV din 30.05.2003), art. 33 alin. (3-1) lit. a), b), 85 alin. (1) lit. a) poz. 2, lit. j), 1271, 1272, 1273, 460 alin. (1) lit. j), alin. (2);
• Codul de procedura penală (Legea nr. 122-XV din 14.03.2003) Partea specială art. 275 alin. 6), 276;
• Codul Audiovizualului, art. 18, 20 alin. (1) lit. b) (Legea nr. 260-XVI din 27.07.2006);
• Codul Vamal (Legea nr. 1149-XIV din 20.07.2000), art. 1, cap. XII;
• Codul Civil (Legea nr. 1107-XV din 06.06.2002) Cartea întâi – Dispoziţii generale (art. 8, 21), Cartea a doua – Drepturile reale (art. 301, 470 alin. 2 lit.f)), Cartea a treia – Obligaţiile (art. 925 alin. (1) lit. d), Capitolul XXI Franchisingul, Cartea a cincea – Dreptul Internaţional privat (art. 1607);
• Codul fiscal (Legea nr. 1163-XIII din 24.04.97) art. 12, 28, 71 lit. G), 75 alin. (4) lit. a), 103 alin. (1)7), 111 alin. (1) lit. (e), 1171 alin. (5);
• Codul cu privire la ştiinţă şi inovare, nr.259-XV din 15.07.2004;
• Legea cu privire la declararea complexului „Combinatului de vinuri „Cricova” S.A.” drept obiect al patrimoniului cultural-naţional al RM nr. 322-XV din 18.07.2003;
• Legea cu privire la acordarea statutului de obiectiv al patrimoniului cultural-naţional al RM bunurilor întreprinderii de Stat „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici”” nr.199-XVI din 28.07.2005;
• Legea privind constituirea Rezervaţiei cultural-naturale „Orheiul Vechi” nr. 251 din 04.12.2008;
• Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18.04.2002, art. 1, 5 alin. (4) lit. j) şi k), 15 alin. (4);
• Legea cu privire la secretul comercial nr. 171-XIII din 06.07.94, art. 2;
• Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.1994, art. 1;
• Legea cu privire la publicitate nr.1227-XIII din 27.06.97, art. 4;
• Legea culturii nr.413-XIV din 27.05.99, art. 12;
• Legea cu privire la activitatea editorială nr.939-XIV din 20.04.2000, art. 6, 14;
• Legea cu privire la activitatea arhitecturală nr. 1350-XIV din 02.11.2000, art. 3 lit. d), 7 alin. (2), 13, 14, 15, 16, Capitolul IV;
• Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14.11.2001, art. 54;
• Legea cu privire la teatre, circuri si organizaţii concertistice nr. 1421-XV din 31.10.2002, art. 8;
• Legea privind meşteşugurile artistice populare nr. 135-XV din 20.03.2003, art.13;
• Legea cu privire la cinematografie nr. 116 din 03.07.2014, art. 2;
• Legea viei si vinului nr. 57-XVI din 10.03.2006, art. 17-19;
• Legea cu privire la registre nr. 71-XVI din 22.03.2007;
• Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe nr. 1031-XIV din 08.06.2000, art. 2, 7 alin. (2) lit. c), 11, 13-16, 19 alin. (2) lit. g);
• Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997, art. 2 alin. (1) 11), 4 alin. (1)2);
• Legea învăţământului nr. 547 din 21.07.95, art. 32 (2);
• Legea cu privire la bibliotecă nr. 286-XIII din 16.11.94, art. 20 (2), 33;
• Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03.12.92, art. 2 alin. (1) 11), 4 alin. (1)2);
• Legea cu privire la activitatea de raţionalizare nr. 138-XV din 10.05.2001;
• Legea cu privire la gaj nr. 449-XV din 30.07.2001, art. 7 lit. d);
• Legea cu privire la franchising nr. 1335-XIII din 01.10.97;
• Legea cu privire la fabricarea şi circulaţia alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice nr. 1100-XIV din 30.06.2000, art. 17-17/6;
• Legea cu privire la folosirea si protecţia emblemei Crucii Roşii, nr.673-XIV din 12.11.99;
• Legea concurentei nr. 183 din 11.07.2012;
• Legea cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme nr. 1459-XV (adoptată la 14.11.2002 şi intrată în vigoare la 30.04.2003).
• și altele.

Hotărîrile Guvernului. Conform art. 102 alin. (2) din Constituţie Guvernul adoptă hotărîri pentru organizarea executării legilor:

• HG cu privire la perceperea taxei pentru asistenţă vamală în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale nr. 1715 din 27.12.2002;
• HG cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală nr. 783 din 30.06.2003;
• HG pentru servicii cu semnificaţie juridică în domeniul protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale nr. 774 din 13.08.1997;
• HG cu privire la modul de folosire a mărcilor – proprietate a statului nr. 852 din 16.08.2001;
• HG cu privire la aprobarea Listei mărcilor – proprietate a statului nr. 1080 din 08.10.2001;
• HG privind modul şi condiţiile de acordare a permisiunii de folosire a denumirii oficiale sau istorice a statului în marca de produs şi/sau de serviciu, precum şi în desenul sau modelul industrial nr. 1425 din 02.12.2003;
• HG pentru aprobarea unor acte normative vizînd funcţionarea Legii privind protecţia soiurilor de plante nr.1176 din 07.12.98;
• HG despre tarifele minime ale remuneraţiei de autor nr. 641 din 12.07.2001;
• HG pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de producere, eliberare şi aplicare a marcajelor de control pe exemplarele de opere şi fonograme şi Regulamentului cu privire la modul de înregistrare în Registrul de stat al titularilor marcajelor de control nr. 744 din 20.06.2003;
• HG despre aprobarea Regulamentului privind obiectele de proprietate intelectuală create în cadrul exercitării atribuţiilor de serviciu nr. 1609 din 31.12.2003;
• HG cu privire la înregistrarea de stat a operelor ocrotite de dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 901 din 28.08.2001;
• HG cu privire la organizarea şi desfăşurarea concursului pentru crearea simbolurilor naţionale asociate indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate nr. 485 din 05.07.2011;
• HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a desenelor şi modelelor industriale nr. 1496 din 29.12.2008;
• HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de depunere şi examinare a cererii, de acordare şi de menţinere în vigoare a brevetului pentru soi de plantă nr. 295 din 16.04.2009;
• HG cu privire la aprobarea Regulamentului Comisiei de contestaţii a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală nr. 257 din 02.04.2009;
• HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a mărcilor nr. 488 din 13.08.2009;
• HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de depunere şi examinare a cererii de brevet de invenţie şi de eliberare a brevetului nr. 528 din 01.09.2009;
• HG pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, nr. 610 din 05.07.2010;
• HG cu privire la desemnarea autorităţilor competente abilitate cu atribuţii şi responsabilităţi referitoare la produsele cu denumiri de origine şi indicaţii geografice şi la specialităţile tradiţionale garantate şi a autorităţilor competente responsabile de controalele oficiale privind conformitatea acestor produse nr. 644 din 19.07.2010;
• HG cu privire la decernarea Medaliei de Aur a Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală (OMPI) „Inventator remarcabil” şi Trofeului OMPI „întreprindere inovatoare” nr. 933 din 12.09.2000;
• HG privind reorganizarea întreprinderii de Stat „Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” nr. 325 din 02.06.2015;
• HG RM nr. 880 din 22.11.2012 cu privire la Strategia națională în domeniul proprietăţii intelectuale pînă în anul 2020;
• HG RM nr. 489 din 29.03.2008 cu privire la Comisia națională pentru proprietatea intelectuală;
• HGRM nr. 184 din 16.04.2015 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale şi procedura de mediere;
• și altele.

Ordinele directorului general al AGEPI. Conform art. 112 lit. e) din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare directorul general emite ordine şi dispoziţii. Relevante în acest sens sînt:

• Regulamentul privind accesul la informaţia deţinută de către AGEPI, aprobat prin ordinul Directorului General nr. 63 din 02.06.09;
• Regulamentul Arbitrajului specializat în domeniul proprietăţii industriale pe lângă Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale, aprobat prin ordinul Directorului General AGEPI nr. 92 din 18 iulie 2003.

Uzanţele comerciale

Conform art. 4 din Codul civil, uzanţa reprezintă o normă de conduită care, deşi neconsfinţită de legislaţie, este general recunoscută şi aplicată pe parcursul unei perioade îndelungate într-un anumit domeniu al raporturilor civile. Uzanţa se aplică numai dacă nu există norme juridice care să reglementeze relaţia socială respectivă şi dacă nu contravine legii, ordinii publice şi bunelor moravuri.

Uzanţa conţine obligator două elemente: obiectiv – este utilizată într-un teritoriu sau domeniu distinct o perioadă îndelungată de timp şi subiectiv – fiecare subiect al relaţiei sociale o consideră obligatorie. Reieşind din considerentul că dreptul de proprietate intelectuală este parte componentă a dreptului civil, rezultă că, deşi indirect, uzanţa este recunoscută drept izvor de drept.

Totuşi, cînd este vorba despre concurenţa neloială, uzanţa este recunoscută direct în calitate de izvor reieşind din prevederile pnct. 2, art. 10 bis al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale care statuiază: „Constituie un act de concurenţă neloială orice act de concurenţă contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială”.

Practica judiciară

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. 1 lit. c) din Legea cu privire la CSJ   nr. 789 din 26.03.1996, „Plenul CSJ examinează rezultatele generalizării practicii judiciare şi adoptă hotărîri cu caracter explicativ”.

Codul de procedură civilă în art. 17 prevede că „pentru aplicarea corectă şi uniformă a legislaţiei, CSJ generalizează, din oficiu, practica examinării de către instanţele judecătoreşti a unor anumite categorii de pricini, adoptă şi dă publicităţii hotărîri explicative privind aplicarea corectă a normelor de drept şi soluţionarea justă a pricinilor civile”.

Nefiind nişte izvoare de drept, atît hotărîrile explicative, cît şi practica judiciară joacă un rol important la aplicarea uniformă a practicii judiciare. Ele sînt   utile în interpretarea şi aplicarea corectă a normelor juridice.

În acest sens, sînt relevante următoarele hotărîri explicative:

• Hotărîrea Plenului CSJ nr.32 din 09.11.1998 „Cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei despre dreptul de autor şi drepturile conexe”, modificată prin Hotărîrile Plenului CSJ nr. 38 din 20.12.1999 şi nr.10 din 22.12.2008;
• Hotărîrea Plenului CSJ nr.26 din 24.12.2001 „Despre practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei privind protecţia proprietăţii industriale şi activităţii de raţionalizare”, modificată prin Hotărîrea Plenului CSJ   nr.10 din 22.12.2008.

În acelaşi context, avînd în vedere aspiraţiile puterii judecătoreşti de a asigura justiţiabililor dreptul fundamental la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO în vederea unificării practicii judiciare, în 2012 au fost ajustate unele acte legislative după cum urmează. Articolul 16 lit. d) din Legea cu privire la CSJ   relevă că, „Plenul CSJ, întru asigurarea uniformizării practicii judiciare, emite, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, avize consultative în cazul apariţiei problemelor legate de aplicarea legii”. Totodată art. 12² din Codul de procedură civilă statuează că, „dacă în procesul judecării pricinii într-o instanţă de judecată se atestă dificultăţi la aplicarea corectă a normelor de drept material sau procedural, instanţa de judecată solicită Plenului CSJ, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită un aviz consultativ cu privire la modul de punere în aplicare a legii. Avizul consultativ se publică pe pagina web a CSJ. ... Avizul consultativ al Plenului CSJ nu mai este obligatoriu pentru Curte în cazul în care ulterior se modifică legea sau se schimbă modul de punere în aplicare a acesteia”.

În acest context, este notabil faptul că din 2012 pînă la moment, Plenul CSJ a emis deja două avize consultative pe marginea unor aspect legate de dreptul de proprietate intelectuală, şi anume:

1. Avizul consultativ al Plenului CSJ cu privire la modul de aplicare a art. 11 alin. (1) şi art. 36 lin. (1) din Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe nr. 139 din 02 iulie 2010 – Dosar nr. 4ac-32/13;
2. Avizul consultativ al Plenului CSJ privind aplicabilitatea prevederilor art. 460 alin. (1) lit. j) Cod de procedură civilă (Competenţa instanţelor judecătoreşti ale RM în pricinile cu element de extraneitate în procesul privind protecţia în străinătate a proprietăţii intelectuale a unei persoane domiciliate în RM, persoana este cetăţean al RM sau apatrid, iar prin convenţia părţilor nu s-a stabilit o altă competenţă) – Dosarul nr. 4ac-14/14.

La fel, la nivel informai unificarea practicii judiciare se efectuează şi prin intermediul publicării în ediţia lunară a Buletinului CSJ în rubrica „Practica judiciară” a rezumatelor cauzelor civile care ridică probleme de drept în aplicarea legislaţiei, acelaşi scop fiind atins şi prin publicarea unor copilaţii de lucrări ale judecătorilor practicieni şi profesionaliştilor teoreticieni, unde litigiilor legate de proprietatea intelectuală le este dedicat un loc aparte.