Drept

Pe parcursul perioadei de timp de după obţinerea independenţei şi până în prezent, RM  a aderat la principalele organizaţii internaţionale şi regionale abilitate cu promovarea proprietăţii intelectuale cum ar fi: Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale (OMPI), Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) Uniunea Internaţională privind Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Comisia Economică a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Europa (UNECE), Oficiul European de Brevete (OEB) etc.

Paralel cu consolidarea şi integrarea pe plan internaţional, în RM s-a constituit şi a evoluat cadrul instituţional pentru protecţia, respectarea şi apărarea drepturilor de proprietate intelectuală. În prezent, acesta include următoarele instituţii de bază cu responsabilităţi în domeniul proprietăţii intelectuale:

Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI). Potrivit art. 2 al Legii nr. 114, pe teritoriul RM, protecţia juridică a proprietăţii intelectuale se asigură de către oficiul naţional de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale şi cu tratatele internaţionale la care RM este parte. În același sens art.5 al Legii nr.114 stauiează că Oficiul naţional de proprietate intelectuală este Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), care îşi exercită funcţiile şi atribuţiile stabilite de prezenta lege şi de alte acte normative, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a domeniului proprietăţii intelectuale şi monitorizează respectarea legislaţiei în acest domeniu.

Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală deţine rolul central în sistemul de proprietate intelectuală. Conform prevederilor art. 6 din Legea nr. 114, AGEPI este o instituţie publică aflată în subordinea Guvernului, responsabilă de promovarea şi realizarea activităţilor în domeniul protecţiei juridice a proprietăţii intelectuale privind drepturile de proprietate industrială, dreptul de autor şi drepturile conexe. AGEPI are statut de persoană juridică cu sediul în municipiul Chişinău, cu o denumire oficială şi o denumire prescurtată în limba de stat şi o ștampilă cu Stema de Stat a RM. AGEPI reprezintă RM în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale, regionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine şi dezvoltă relaţii de colaborare cu acestea, precum şi cu instituţiile de profil ale altor state.

AGEPI organizează şi efectuează, potrivit legii, protecţia juridică a proprietăţii intelectuale pe teritoriul RM; elaborează propuneri referitoare la politica de stat şi la cadrul normativ-legislativ privind protecţia proprietăţii intelectuale, precum şi propuneri vizând perfecţionarea legislaţiei naţionale în domeniu; organizează şi gestionează sistemul naţional de protecţie a proprietăţii intelectuale în conformitate cu legislaţia în vigoare a RM şi cu tratatele internaţionale la care RM  este parte; elaborează propuneri privind dezvoltarea sistemului naţional de protecţie a proprietăţii intelectuale etc. AGEPI, de asemenea, reprezintă RM în cadrul organizaţiilor internaţionale şi regionale în domeniul proprietăţii intelectuale şi este oficiul receptor/oficiul ţării de origine pentru cererile de brevetare/înregistrare a obiectelor de proprietate intelectuală în străinătate, conform tratatelor internaţionale şi regionale la care RM  este parte. AGEPI este independentă în adoptarea deciziilor şi hotărârilor privind protecţia juridică a obiectelor de proprietate intelectuală. Acestea pot fi atacate în Comisia de Contestaţii a AGEPI, în arbitrajul specializat sau în instanţa de judecată.

În conformitate cu art. 7 alin. (2) al Legii nr. 114, AGEPI are următoarele atribuţii:

• recepţionează şi examinează cererile pentru acordarea protecţiei, acordă şi eliberează, în numele statului, titluri de protecţie pentru obiectele de proprietate intelectuală, conform legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale;
• gestionează şi depozitează registrele naţionale ale cererilor depuse şi registrele naţionale ale titlurilor de protecţie acordate pentru invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene şi modele industriale, registrele naţionale ale indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate, registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe, registrele naţionale ale contractelor de licenţă, de cesiune şi de franchising referitoare la obiectele de proprietate industrială, registrul de stat al titularilor marcajelor de control, registrele naţionale ale mandatarilor autorizaţi şi evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale;
• administrează, stochează şi dezvoltă bazele de date în domeniul proprietăţii intelectuale în conformitate cu legislaţia;
• elaborează, coordonează şi execută programe şi acorduri de colaborare cu alte ţări şi/sau organizaţii internaţionale în domeniul său de activitate;
• elaborează şi implementează programe de formare continuă şi de perfecţionare a specialiştilor în domeniul proprietăţii intelectuale;
• organizează cursuri de pregătire şi de perfecţionare a consilierilor, a mandatarilor autorizaţi şi a evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale şi eliberează certificate de calificare profesională;
• desfăşoară activităţi editoriale în limita funcţiilor atribuite, editează şi publică Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală şi alte publicaţii destinate promovării domeniului proprietăţii intelectuale;
• elaborează şi aprobă regulamente şi instrucţiuni, formulare-tip şi alte acte de procedură necesare executării prevederilor legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale;
• monitorizează activitatea Comisiei de contestaţii, Comisiei de mediere şi a Arbitrajului specializat în domeniul proprietăţii intelectuale;
• organizează şi participă la expoziţii, simpozioane, conferinţe, concursuri, seminare şi la alte activităţi naţionale sau internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale;
• acordă, la solicitare, servicii şi consultanţă în domeniul proprietăţii intelectuale;
• înregistrează contractele de cesiune, de licenţă şi de franchising ale drepturilor privind obiectele de proprietate industrială;
• publică datele privind cererile din domeniul proprietăţii intelectuale şi titlurile de protecţie;
• asigură evidenţa, stocarea şi completarea colecţiei de documente şi publicaţii de specialitate din domeniul proprietăţii intelectuale;
• efectuează, la cerere şi contra plată, cercetări documentare în domeniul proprietăţii industriale;
• recepţionează şi examinează cererile şi actele necesare pentru înregistrarea solicitanţilor în Registrul de stat al titularilor marcajelor de control;
• eliberează marcaje de control pentru titularii drepturilor asupra exemplarelor unor opere sau fonograme înregistraţi la AGEPI;
• efectuează, la cererea organelor competente, examinarea exemplarelor unor opere sau fonograme şi întocmeşte rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză;
• avizează, monitorizează şi supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.

Potrivit HG RM  nr. 325 din 02.06.2015 privind reorganizarea întreprinderii de Stat „Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală”, în speţă pnct. 1, a fost dispusă reorganizarea, prin transformare, a întreprinderii de Stat „Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” în Instituţia publică „Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală” în subordinea Guvernului.

Sistemul judiciar din Moldova. Conform legislaţiei RM, titularii de drepturi de proprietate intelectuală, sau persoanele ale căror drepturi au fost încălcate, pot iniţia proceduri civile, administrative sau penale pentru asigurarea respectării drepturilor lor. În prezent în RM nu există instanţe specializate care ar soluţiona litigiile ce ţin de domeniul proprietăţii intelectuale, deşi cu o experienţă bună în acest sens RM se poate bucura din perspectivă retrospectivă.

Or, odată cu adoptarea noului set de legi în domeniul proprietăţii intelectuale în perioada 2007-2010, de către legiuitor a fost luată o decizie rezonabilă menită să îmbunătăţească calitatea actului de justiţie şi potrivit căreia litigiile din acest domeniu erau examinate de o singură (dar nu specializată) instanţă de judecată, şi anume de către Curtea de apel Chişinău în calitate de instanţă de fond. Această regulă a fost valabilă pînă în 2012, cînd pe fonul reformării justiţiei şi al dorinţei de a descărca încărcătura curţilor de apel din ţară, s-a decis abrogarea art. 33 alin. 3¹ din Codul de procedură civilă care instituia competenţa exclusivă a Curţii de apel Chişinău în materia proprietăţii intelectuale.

Această modificare legislativă a determinat dezbinarea caracterului unitar al sistemului de proprietate intelectuală din perspectiva competenţei jurisdicţionale la examinarea litigiilor civile în dependenţă de obiectul dreptului de proprietate intelectuală implicat. Din această perspectivă, pînă la adoptarea Legii nr. 162 din 30.07.2015 pentru modificarea şi completarea unor actel legislative, atunci cînd obiectul litigiului îl forma dreptul de autor sau drepturile conexe, dreptul asupra invenţiei sau dreptul asupra topografiilor circuitelor integrate, competente erau judecătoriile de la domiciliul sau sediul pîrîtului, în calitate de instanţe de fond aşa cum o cere regula generală prevăzută de art. 38 din Codul de procedură civilă. Iar cînd era vorba de celelalte obiecte ale proprietăţii intelectuale, în mare parte acestea erau de competenţa Curţii de apel Chişinău deoarece în textul legilor speciale care le guverna era indicată expres competenţa anume a acestei instanţe.

Ulterior, după adoptarea Legii nr. 162 din 30.07.2015 menţionată supra situaţia este următoarea:

• Judecătoriile de la domiciliul sau sediul pîrîtului – sînt competente în materia dreptului de autor şi drepturilor conexe, dreptului asupra invenţiei şi dreptului asupra topografiilor circuitelor integrate, şi a altor obiecte ale căror legi nu prevăd competenţa exclusivă a unor instanţe concrete;
• Judecătoria în a cărei jurisdicţie este sediul AGEPI – este competentă în materia desenelor şi modelelor industriale, mărcilor şi soiurilor de plante;
• Curtea de apel Chişinău – este competentă în materia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine si specialităţilor tradiţionale garantate.

Organe extrajudiciare. Legea nr. 114/2014 reglementează statutul juridic a trei organe extrajudiciare împuternicite cu soluţionarea litigiilor de proprietate intelectuală după cum urmează.

Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale. Asupra acestui organ se răsfrîng în primul rînd prevederile Legii nr. 23 din 22.02.2008 cu privire la arbitraj unde sînt   stabilite principiile şi prevederile de bază ce guvernează instituţia arbitrajului ca atare, indiferent de domeniul în care este constituit. Un alt act legislativ, după cum s-a menţionat supra este şi Legea nr. 114/2014 cu privire la AGEPI. Iar la nivel de unitate, operează „Regulamentul Arbitrajului specializat în domeniul proprietăţii industriale pe lângă Agenţia de Stat pentru Protecţia Proprietăţii Industriale” aprobat prin ordinul Directorului General AGEPI nr. 92 din 18 iulie 2003.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 114/2014, arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale reprezintă un organ permanent pe lîngă AGEPI şi este învestit cu funcţia de soluţionare a litigiilor ce apar între persoane fizice şi/sau juridice în domeniul proprietăţii intelectuale, cu condiţia existenţei între acestea a convenţiei de arbitraj. Acest arbitraj specializat examinează litigiile vizînd următoarele aspecte:

• calitatea de autor;
• raporturile dintre coautori;
• prioritatea;
• raporturile dintre autorul obiectului de proprietate intelectuală creat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi angajator, referitoare la modul de remunerare, dreptul de depunere a cererii şi cuantumul remuneraţiei;
• eliberarea titlului de protecţie;
• drepturile exclusive;
• gestiunea colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe vizînd cuantumul remuneraţiei şi alte condiţii de acordare a licenţelor;
• alte aspecte din domeniul proprietăţii intelectuale.

Comisia de contestaţii a AGEPI. Organ specializat în cadrul AGEPI de competenţa căruia ţine soluţionarea pe cale extrajudiciară a contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de înregistrare/brevetare sau de respingere a cererilor de înregistrare/brevetare a obiectelor de proprietate intelectuală. Hotărîrile adoptate de Comisia de Contestaţii a AGEPI pot fi atacate de părţi în instanţele judecătoreşti în modul şi în termenele stabilite de actele legislative din domeniul proprietăţii intelectuale, precum şi de legislaţia de procedură civilă.

Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale. În general instituţia medierii reprezintă o modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane. Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile. Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale îşi desfăşoară activitatea în baza Legii cu privire la mediere nr. 137 din 03.07.2015 menită să coordoneze şi să organizeze activitatea mediatorilor în vederea examinării şi soluţionării litigiilor ce ţin de competenţa sa în conformitate cu legile speciale din domeniul proprietăţii intelectuale.

Potrivit art. 27 alin. 3 din Legea nr. 114/2014, atribuţiile de bază ale Comisiei de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale sînt:

• asigurarea bunei desfăşurări a medierii, în cazul în care procedura de mediere are loc în cadrul AGEPI;
• coordonarea şi evidenţa procedurilor de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale;
• acordarea asistenţei necesare mediatorilor şi altor persoane implicate în procesul de mediere;
• asigurarea păstrării secretului comercial, a confidenţialităţii altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată ce i-au fost prezentate, în condiţiile stabilite de lege;
• exercitarea altor atribuţii în conformitate cu legislaţia.

În vederea punerii în aplicare a legilor menţionate supra, Guvernul RM a mai adoptat Hotărîrea pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale şi procedura de mediere nr. 184 din 16.04.2015.

Procuratura Generală. Unul din mijloacele eficiente de asigurare a respectării drepturilor de proprietate intelectuală, îl reprezintă legislaţia penală, care are scopul de a apăra, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea etc., precum şi de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. Reieşind din importanţa acordată acestui domeniu şi în conformitate cu Hotărârea Parlamentului privind aprobarea structurii Procuraturii Generale nr. 77 din 04.05.2010, a fost creată Secţia tehnologii informaţionale şi investigaţii ale infracţiunilor în domeniul informaticii, ca o subdiviziune structurală independentă cu subordonare directă Procurorului General.

În domeniul proprietăţii intelectuale secţia are următoarele atribuţii:

1. examinează sesizările persoanelor fizice şi juridice, organelor de constatare, organului de urmărire penală, care conţin date despre comiterea infracţiunilor prevăzute de Codul penal în art. 185¹ – încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe, în art. 185² – încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială şi în art. 185³ – Declaraţiile intenţionat false în documentele de înregistrare ce ţin de protecţia proprietăţii intelectuale;
2. coordonează, conduce şi exercită urmărirea penală, se autosesizează, în cazurile comiterii infracţiunilor şi/sau încălcărilor legislaţiei în vigoare ce vizează incriminările menţionate.

Serviciul Vamal. O componentă vitală a sistemului naţional de proprietate intelectuală, indispensabilă oricărui stat de drept, care derivă de asemenea şi din obligaţiile asumate de către RM  în virtutea acordurilor internaţionale la care este parte, în primul rând Acordul TRIPS, ţine de implementarea măsurilor de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală la frontieră. Această activitate are drept obiectiv principal asigurarea aplicării eficiente a măsurilor de protecţie la frontieră în scopul protejării drepturilor şi intereselor legitime ale titularilor de drepturi asupra obiectelor de proprietate intelectuală prin contracararea traficului internaţional cu produse contrafăcute şi opere-pirat, comercializarea cărora cauzează prejudicii titularilor de drepturi, generează acte de concurenţă neloială şi reprezintă un pericol major pentru securitatea economică a ţării şi sănătatea consumatorului autohton.

Realizării acestor sarcini îi este dedicat Capitolul XII din Codul Vamal care prevede mecanismul de aplicare a măsurilor de protecţie la frontieră în privinţa obiectelor de proprietate intelectuală. Iniţierea acestora are loc la cererea titularului de drept, sau la iniţiativa organului vamal, cu notificarea titularului de drept, daca sînt   temeiuri suficiente de a considera ca mărfurile aduc atingere unui drept de proprietate intelectuală, urmând ca titularul de drepturi să iniţieze în termenul stabilit procedura în judecată, în caz contrar, organul vamal dispune eliberarea mărfurilor.

Ministerul Afacerilor Interne. MAI este abilitat cu competenţă în domeniul prevenirii şi combaterii delictelor în domeniul proprietăţii intelectuale. Această activitate este coordonată de către Direcţia Investigare a Fraudelor din cadrul MAI care organizează desfăşurarea acţiunilor preventiv-profilactice, de urmărire penală şi măsurilor operative de investigaţie ale subdiviziunilor din teritoriu întru prevenirea depistarea şi documentarea infracţiunilor, a cazurilor de contrabandă şi trafic ilicit cu mărfuri, a crimelor în domeniul sistemelor informatice şi a proprietăţii intelectuale, a actelor de contrafacere a mărfurilor şi protejarea persoanelor fizice şi juridice împotriva unor activităţi economice şi antreprenoriale ilicite şi de concurenţă neloială.

Consiliul Concurenţei. Proprietatea intelectuală este un atribut indispensabil al economiei de piaţă, dezvoltarea căreia se bazează pe un mediu concurenţial sănătos. Formarea şi menţinerea acestuia în RM ţine de activitatea Consiliului concurenţei care are drept scop promovarea politicii statului în domeniul protecţiei concurenţei, limitarea şi reprimarea practicilor anticoncurenţiale a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice, precum şi efectuarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei.

Deşi nu are atribuţii directe referitoare la proprietatea intelectuală, totodată Consiliul concurenţei va putea interveni coercitiv în activitatea titularilor de drepturi exclusive de proprietate intelectuală dacă comportamentul acestora s-ar rezuma la acţiuni sau inacţiuni ce au ca obiect sau au ori pot avea ca efect restrîngerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei, precum şi acţiuni de concurenţă neloială.

Or aceste acţiuni contravin scopului legii concurenţiale care constă în reglementarea relaţiilor ce ţin de protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei în vederea promovării intereselor legitime ale consumatorilor.

În acest context, art. 10 alin. 5 din Legea concurenţei menţionează că, „întreprinderile învestite cu drepturi exclusive sînt considerate drept întreprinderi cu poziţie dominantă pe piaţa relevantă la care se referă aceste drepturi”.

Consiliul Concurenţei va fi competent să se implice în domeniul proprietăţii intelectuale (dar şi în oricare alt domeniu al economiei naţionale) doar atunci cînd este afectată concurenţa. În particular, este vorba de abuzul de poziţie dominantă sau acordurile anticoncurenţă realizate de titularii drepturilor de proprietate intelectuală în calitate de agenţi cu poziţie dominantă pe piaţa obiectelor drepturilor intelectuale ce le aparţin; concurenţa neloială, cum ar fi folosirea neautorizată, integral sau parţial, a mărcii de produse sau servicii, a designului ambalajului sau a denumirii de firmă a unui alt agent economic; sau acţiunile autorităţilor administraţiei publice abilitate cu atribuţii în domeniu ce limitează concurenţa.

Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor. Epoca contemporană este de neconceput fără tehnologiile informaţionale şi de comunicare, serviciile on-line şi comerţul electronic. Totodată, protecţia proprietăţii intelectuale în era digitală este o provocare majoră cu care se confruntă în prezent atât ţările dezvoltate, cât şi cele în curs de dezvoltare.

Încălcările drepturilor de proprietate intelectuală on-line constituie un fenomen global, iar echilibrul între accesul liber la Internet şi măsurile care trebuie adoptate pentru combaterea eficientă a acestui flagel constituie o problemă a cărei soluţionare este din ce în ce în ce mai dificila, datorită dezvoltării vertiginoase a tehnologiilor informaţionale şi evoluţiei lente a cadrului legislativ în acest domeniu. în condiţiile actuale, reieşind din nivelul înalt de dezvoltare al tehnologiilor informaţionale şi de comunicare în RM, Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor devine una din principalele componente ale sistemului naţional de proprietate intelectuală.

Printre funcţiile şi responsabilităţile sale care au tangenţă cu asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală se numără:

1. elaborarea, monitorizarea, implementarea şi evaluarea politicilor publice in domeniile societăţii informaţionale, informatizării, tehnologiilor informaţionale, comunicaţiilor, evidenţei de stat şi resurselor informaţionale de stat;
2. coordonarea şi monitorizarea procesului de implementare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii în diferite domenii ale economiei naţionale, precum şi informatizării activităţii autorităţilor publice.

Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, îndeplineşte un şir de atribuţii referitor la soiurile de plante, prin intermediul a 2 organisme specializate aflate în subordinea sa:

1. Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante, care în comun cu AGEPI, realizează politica statului în domeniul protecţiei juridice a soiurilor de plante efectuînd testarea acestora în cadrul centrelor sale de testare, al staţiunilor sale experimentale, al instituţiilor specializate şi laboratoarelor conform metodologiilor şi termenelor stabilite, în baza standardelor internaţionale, în vederea aprecierii conformităţii lor cu condiţiile de brevetabilitate. De asemenea, Comisia efectuează testarea soiurilor în vederea aprecierii valorii lor agronomice, ţine Registrul soiurilor de plante, care cuprinde soiurile admise pentru producere şi comercializare în RM;
2. Consiliul Naţional pentru Soiurile de Plante, care realizează politica statului în domeniul utilizării soiurilor în procesul de producere.

Printre funcţiile de bază ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare ce au tangenţă cu proprietatea intelectuală se numără şi gestionarea mărcilor – proprietate a statului, în conformitate cu actele legislative şi normative în vigoare, Ministerul fiind responsabil de utilizarea adecvată şi promovarea acestora pe piaţa internă şi externă, precum şi de asigurarea protecţiei lor la nivel naţional şi în străinătate.

Prin HG cu privire la desemnarea autorităţilor competente abilitate cu atribuţii şi responsabilităţi referitoare la produsele cu denumiri de origine şi indicaţii geografice şi la specialităţile tradiţionale garantate şi a autorităţilor competente responsabile de controalele oficiale privind conformitatea acestor produse nr. 644/2010, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a fost desemnat în calitate de autoritate competentă abilitată cu atribuţii şi responsabilităţi referitoare la produsele agricole şi alimentare cu denumiri de origine şi indicaţii geografice şi la specialităţile tradiţionale garantate, conform domeniului reglementat.

De rând cu Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, în baza aceleiaşi HG au fost desemnate în calitate de autorităţi competente, pentru categoriile de produse din domeniile reglementate, şi alte 4 ministere:

• Ministerul Sănătăţii,
• Ministerul Culturii,
• Ministerul Mediului,
• Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale.

Toate aceste autorităţi urmează să instituie şi să dezvolte, fiecare în domeniul său de activitate, sistemele şi procedurile specifice aferente recunoaşterii, înregistrării şi utilizării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice pentru produsele din domeniile reglementate, precum şi înregistrării şi producerii specialităţilor tradiţionale garantate.