Drept

Noțiunea și particularitățile dreptului subiectiv de autor

Dreptul subiectiv de autor se defineşte prin posibilitatea recunoscută autorului de a dispune de opera sa aşa cum doreşte, bucurându-se în acelaşi timp de toate prerogativele, atât cele de ordin patrimonial cât şi cele de ordin moral prin folosirea mijloacelor legale şi evident, în limitele legii.

Dreptul subiectiv de autor reprezintă ansamblul prerogativelor/posibilităților aflate în strânsă legătură cu operele create, de care se bucură autorii, prerogative care cumulează atât drepturi patrimoniale cât şi drepturi morale, iar instituția dreptului de autor reprezintă instrumentul prin care se asigură protecția autorilor şi a creațiilor lor.

Dreptul de autor se bazează pe două premise fundamentale, pe care le regăsim consemnate în Declarația universală a drepturilor omului (art.27); pe de o parte dreptul oricărei persoane de a participa şi de a se bucura în mod liber de cuceririle culturale ale societății, de progresul științific, iar pe de altă parte dreptul oricărei persoane/autor la ocrotirea intereselor materiale şi morale ce decurg din creația sa științifică, literară sau artistică.

Aceste premise justifică existența celor două principii ce s-au conturat în această materie, constituind baza întregii construcții instituționale a dreptului de autor şi anume:

• autorul este stăpânul operei sale şi în această calitate are dreptul la remunerația cuvenită din folosirea creației sale;
• accesul societății la operele create.

Aceste principii sunt în strânsă interdependență, motiv pentru care reglementările în materia dreptului de autor sunt subordonate scopului realizării unui echilibru cât mai just între acestea. Răspunzând acestor exigențe, pe de o parte, legea recunoaşte autorilor un drept exclusiv de exploatare a operelor lor pe o durată limitată, menit să asigure autorului şi familiei acestuia un venit necesar traiului. După expirarea termenului de protecție, opera intră în domeniul public putând fi exploatată, necondiționat de oricine.

Pe de altă parte, dreptul exclusiv al autorului cunoaşte unele limitări impuse de interese generale, cum ar fi de exemplu, împrumutul realizat prin biblioteci publice în scop educativ sau cultural, situație în care folosirea operei nu mai necesită consimțământul autorului ei şi nici nu mai este obligatorie plata vreunei remunerații în favoarea autorului.

Particularitățile specifice drepturilor morale de autor

Drepturile morale de autor reprezintă expresia juridică a legăturii existente între opera și creatorul ei. Drepturile morale de autor influențează dreptul de autor în asemenea măsură, încât înlătură aplicarea regulilor de drept comun.

Temeiul drepturilor morale de autor rezidă în asigurarea protecției personalității autorului. Cu toate acestea, drepturile morale de autor nu se suprapun, sub toate aspectele, cu drepturile personalității. Aria lor este mai largă, întrucât protejează autorul împotriva oricărei atingeri aduse operei și nu numai împotriva acelora îndreptate contra onoarei sau reputației autorului.

Reieșind din prevederile Legii nr.139/2010, autorul unei opere beneficiază de următoarele drepturi morale:

1. dreptul la paternitate – dreptul de a fi recunoscut în calitate de autor al operei sale şi dreptul de a pretinde o atare recunoaştere, inclusiv prin indicarea numelui său pe toate exemplarele operei publicate sau prin referirea la numele său, după cum se obişnuieşte, în cazul oricărei valorificări a operei, cu excepţia cazurilor cînd acest lucru este imposibil şi cînd lipsa obligaţiei de a indica numele autorului decurge din alte prevederi ale prezentei legi;
2. dreptul la nume – dreptul autorului de a decide cum va figura numele său la valorificarea operei (numele adevărat, pseudonimul sau anonim);
3. dreptul la respectarea integrităţii operei – dreptul la protecţia operei sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau a oricărei alte atingeri aduse operei, care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului;
4. dreptul la divulgarea operei – dreptul de a decide dacă opera va fi adusă la cunoştinţa publică, în ce mod şi cînd;
5. dreptul la retractarea operei – dreptul autorului de a retracta opera sa din circuitul comercial, despăgubind pe titularul dreptului de valorificare, dacă acesta este prejudiciat prin exercitarea retractării.

Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunţări sau cesiuni şi sînt imprescriptibile, chiar şi în cazul în care autorul cedează drepturile sale patrimoniale.

Dreptul moral de autor are următoarele caractere juridice:

• caracterul legăturii strict personale, în sensul că este atașat de persoana autorului operei;
• caracterul inalienabil și insesizabil;
• caracterul perpetuu;
• caracterul imprescriptibil;
• caracterul absolut, opozabil erga omnes;
• caracterul netransmisibil (cu excepția dreptului la paternitate și la inviolabilitatea operei).

Particularitățile specifice drepturilor patrimoniale de autor

Drepturile patrimoniale de autor reprezintă acele drepturi subiective, a căror naștere este condiționată de exercitarea de către autor a dreptului moral de divulgare a operei.

Drepturile patrimoniale de autor prezintă următoarele caractere juridice:

• caracterul personal;
• caracterul exclusiv;
• caracterul temporar.

Autorul sau alt titular al dreptului de autor are dreptul exclusiv să efectueze, să permită sau să interzică valorificarea operei, inclusiv prin:

• reproducerea operei;
• distribuirea originalului sau a exemplarelor operei;
• închirierea exemplarelor operei, cu excepţia operelor de arhitectură şi a operelor de artă aplicată;
• importul exemplarelor operei în vederea distribuirii, inclusiv al exemplarelor confecţionate cu consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor;
• demonstrarea publică a operei;
• interpretarea publică a operei;
• comunicarea publică a operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele- radiodifuziune), sau prin cablu;
• retransmiterea simultană şi fără modificări, prin eter sau prin cablu, a operei transmise prin eter sau prin cablu;
• punerea la dispoziţie în regim interactiv a operei;
• traducerea operei;
• transformarea, adaptarea, aranjamentul sau alte modificări ale operei, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea unor acţiuni din cele sus-enumerate nu se încadrează în forma de exprimare a operei şi pentru care nu pot fi stabilite sancţiuni.

Autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor are dreptul la o remuneraţie echitabilă. Cuantumul şi modul de achitare a remuneraţiei de autor pentru fiecare caz şi mod de valorificare a operei se stabilesc în contractul de autor sau în contractele pe care organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale le-au încheiat cu utilizatorii.

Dreptul de distribuire se epuizează odată cu prima vînzare sau cu altă primă transmitere a dreptului de proprietate asupra originalului ori exemplarelor operei pe teritoriul RM.

În cazul în care un autor a transmis sau a cesionat unui producător de fonograme sau de opere audiovizuale dreptul său de închiriere a fonogramei sau a operei audiovizuale, autorul îşi păstrează dreptul la o remuneraţie echitabilă pentru fiecare închiriere. Acest drept este inalienabil şi se exercită numai prin intermediul organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

Dreptul de retransmisie prin cablu se exercită exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale. Suma remuneraţiei de autor pentru dreptul de retransmisie prin cablu se stabileşte luînd ca bază orice tip de plăţi pe care operatorii reţelei prin cablu le încasează de la membrii publicului pentru serviciile corespunzătoare, inclusiv pentru accesul tehnic, precum şi pentru menţinerea şi deservirea tehnică a echipamentului utilizat pentru realizarea retransmisiei. Suma se stabileşte pentru achitarea atît a remuneraţiei cuvenite autorilor sau altor titulari ai dreptului de autor pentru drepturile lor exclusive, cît şi a remuneraţiei echitabile cuvenite interpreţilor şi producătorilor de fonograme.

Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei, plata căreia este prevăzută de lege, şi pentru stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor respecta următoarele condiţii:

• părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, pe de o parte, şi operatorii reţelei prin cablu, pe de altă parte;
• indiferent de modul de determinare a cuantumului remuneraţiei, acesta nu poate fi mai mic decît tarifele minime aprobate de Guvern.

În cazul în care acordul dintre reprezentanţii titularilor de drepturi nu conţine alte prevederi, toate sumele remuneraţiei:

• se acumulează de organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care îi reprezintă pe autori şi pe alţi titulari ai dreptului de autor;
• după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, se repartizează în modul următor:
• în cazul emisiunilor de televiziune retransmise prin cablu: producătorilor de opere audiovizuale sau de videograme – 15%, autorilor de opere audiovizuale, alţii decît compozitorii şi autorii de text pentru operele muzicale – 25%, compozitorilor şi autorilor de text pentru operele muzicale – 20%, autorilor de opere literare – 2,5%, autorilor de opere de artă şi fotografice – 2,5%, interpreţilor a căror interpretare este fixată pe fonogramă – 15%, interpreţilor de opere audiovizuale – 10%, producătorilor de fonograme – 10%;
• în cazul emisiunilor de radio retransmise prin cablu: compozitorilor şi autorilor de text pentru operele muzicale – 40%, autorilor de opere literare – 10%, interpreţilor – 25%, producătorilor de fonograme – 25%.

Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, care îi reprezintă pe autori şi pe alţi titulari ai dreptului de autor, va transfera cotele remuneraţiilor sus-menționate, datorate categoriilor de titulari de drepturi pe care nu îi reprezintă, organizaţiilor de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau altor organizaţii care îi reprezintă pe respectivii titulari şi care sînt responsabile de acumularea şi repartizarea între aceştia a sumelor corespunzătoare.

 

Drepturile specifice autorilor operelor de artă plastică

Autorul unei opere de artă plastică are dreptul să ceară proprietarului operei să-i permită să reproducă opera (dreptul de acces). Concomitent, proprietarului nu i se poate cere expedierea operei autorului acesteia.

Crearea şi difuzarea unei opere de artă plastică ce conţine un portret se permit numai cu consimţămîntul persoanei reprezentate sau al succesorilor acesteia.

În cazul fiecărei revînzări a operei originale de artă, ulterioară primei cesionări de către autor a dreptului de proprietate, vînzătorul este obligat să achite autorului sau succesorilor săi o remuneraţie în cuantum de 5% din preţul de revînzare dacă acest preţ constituie cel puţin 20 de salarii minime (dreptul de suită). Dreptul de suită este inalienabil toată viaţa autorului şi trece exclusiv la succesorii legali sau testamentari ai autorului pentru durata de protecţie a dreptului de autor.

Dreptul de suită se aplică în toate cazurile de revînzare a unei opere originale de artă, care îi implică, în calitate de vînzători, cumpărători sau intermediari, pe comercianţii de opere de artă, cum sînt organizatorii de licitaţii, saloane, galerii de artă, magazine etc.

În sensul prezentului articol, prin opere originale de artă se înţeleg operele de artă plastică sau grafică (imaginile, colajele, picturile, desenele, gravurile, tipăriturile, litografiile, sculpturile, tapiseriile, articolele din ceramică, din sticlă şi fotografiile) dacă acestea sînt create personal de artist sau reprezintă exemplare considerate opere originale de artă. Exemplarele operelor originale de artă care au fost executate într-un număr limitat personal de către autorul lor sau cu consimţămîntul acestuia (de regulă, numerotate, semnate sau în alt mod autentificate de către acesta) sînt considerate opere originale de artă.

Dreptul de suită poate fi exercitat numai prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

În decurs de 3 ani de la data revînzării, titularul dreptului de suită sau organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, care reprezintă interesele acestuia, are dreptul să ceară oricărui comerciant de opere de artă să prezinte informaţia necesară pentru a asigura plata sumelor datorate pentru revînzare.

Titularul dreptului de suită, care nu este cetăţean al RM şi nu are domiciliu permanent pe teritoriul RM poate beneficia de respectivul drept numai dacă legislaţia ţării al cărei cetăţean este acordă dreptul de suită titularilor de drepturi care sînt cetăţeni ai RM.

Durata protecției dreptului de autor

Drepturile patrimoniale exclusive şi dreptul la remuneraţie, prevăzute de lege în privinţa operelor, cu excepţia unor drepturi similare prevăzute în privinţa operelor de artă aplicată, se protejează pe tot timpul vieţii autorului şi timp de 70 de ani după deces, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului autorului, dacă prezentul articol nu prevede altfel.

Drepturile patrimoniale asupra operei audiovizuale se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului dintre următorii coautori:

• realizatorul principal (regizorul-scenograf);
• autorul scenariului (scenaristul);
• autorul dialogului;
• compozitorul – autorul operei muzicale (cu sau fără text) special create pentru această operă audiovizuală.

Termenul de protecţie a unei opere muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supravieţuitor dintre următoarele persoane, indiferent dacă acestea au fost sau nu desemnate drept coautori: textierul şi compozitorul, cu condiţia ca ambele contribuţii să fi fost create în mod specific pentru respectiva compoziţie muzicală cu text.

Drepturile patrimoniale asupra unei opere anonime sau apărute sub pseudonim, cu excepţia celei de artă aplicată, se protejează timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al publicării legale a operei.

Drepturile patrimoniale asupra operei create în copaternitate, cu excepţia operei de artă aplicată, se protejează pe parcursul întregii vieţi a fiecăruia dintre coautori şi timp de 70 de ani, începînd cu 1 ianuarie al anului următor celui al decesului ultimului coautor supravieţuitor.

Termenele de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operelor colective se stabilesc în conformitate cu lege. Dacă opera a fost publicată în volume, serii, ediţii sau episoade şi termenul de protecţie a dreptului de autor începe din momentul cînd opera a fost adusă legal la cunoştinţa publicului, termenul de protecţie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente.

Drepturile patrimoniale asupra operei de artă aplicată se protejează timp de 25 de ani de la data creării ei, cu excepţia desenelor şi modelelor industriale neînregistrate conform Legii privind protecţia desenelor şi modelelor industriale, create în scop industrial de reproducere, care se protejează timp de 3 ani de la data creării lor.

Dacă termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale asupra operei în ţara de origine este mai mare decît termenele de protecţie prevăzute de prezenta lege, se aplică normele legii, iar dacă acest termen este mai mic, se aplică normele legislaţiei ţării de origine.

La expirarea termenului de protecţie a drepturilor patrimoniale, opera intră în domeniul public. Operele intrate în domeniul public pot fi valorificate liber, cu condiţia de respectare a drepturilor morale ale autorilor şi ale altor titulari de drepturi, precum şi de achitare a remuneraţiei.

Drepturile morale ale autorului sînt protejate pe un termen nelimitat. După decesul autorului, protecţia drepturilor sale morale este exercitată de către moştenitori şi de organizaţiile abilitate în modul corespunzător să asigure protecţia drepturilor autorilor. Astfel de organizaţii asigură protecţia drepturilor morale ale autorilor şi în cazul cînd aceştia nu au moştenitori sau în cazul de stingere a dreptului lor de autor.

Limitele de exercitare a drepturilor patrimoniale de autor

Excepţiile şi limitările prevăzute de prezentul capitol se aplică numai în cazurile în care nu contravin valorificării normale a operelor şi dacă nu prejudiciază în mod nejustificat interesele legitime ale autorilor sau ale altor titulari ai dreptului de autor.

Fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata remuneraţiei de autor, se permite reproducerea temporară a operelor dacă actele de reproducere:

1. sînt tranzitorii sau ocazionale;
2. constituie o parte integrantă şi esenţială a unui proces tehnologic;
3. urmăresc unicul scop de a facilita:

• transmiterea de către un intermediar în cadrul unei reţele din terţe persoane;
• utilizarea licită a unei opere;

1. nu au o semnificaţie economică de sine stătătoare.

Reproducerea unei opere publicate legal se permite fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, dar cu plata unei remuneraţii compensatorii în condiţiile legii, atunci cînd reproducerea este făcută de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal şi dacă nu urmăreşte obţinerea vreunui avantaj comercial direct sau indirect. Dreptul la remuneraţie compensatorie poate fi exercitat exclusiv prin intermediul unei organizaţii de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

Prevederile respective nu se aplică în caz de:

• reproducere a unei opere de arhitectură în formă de clădire sau de construcţie similară;
• reproducere a unei baze de date electronice;
• reproducere a unui program pentru calculator, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
• reproducere integrală a unei cărţi, partituri sau a originalului unei opere de artă plastică;
• reproducere a unei opere audiovizuale în timpul interpretării ei publice;
• reproducere a oricărei opere în baza unui exemplar sau dintr-o sursă despre care persoana care reproduce opera cunoaşte sau, în virtutea unor circumstanţe concrete, are motive rezonabile să cunoască că sînt ilicite.

Remuneraţia compensatorie se achită de către persoanele fizice şi juridice care produc sau importă orice echipament (audio, videomagnetofoane, drivere pentru discuri etc.) şi suporturi materiale (suporturi pentru imprimarea sonoră şi/sau video, casete, discuri laser, compact-discuri etc.) care pot fi utilizate pentru efectuarea unor atare reproduceri.

Nu se achită remuneraţie compensatorie în privinţa echipamentului şi a suporturilor materiale destinate imprimărilor, dacă acestea:

• sînt obiecte de export;
• au menire profesională şi nu pot fi folosite în condiţii casnice;
• sînt importate de o persoană fizică exclusiv pentru uz personal.

Remuneraţia compensatorie:

1. se achită de către producătorii şi importatorii echipamentului şi suporturilor materiale destinate imprimărilor, organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale pînă la punerea echipamentului sau suporturilor în circulaţie (adică, pînă a le include în reţeaua de distribuire, imediat după producerea sau importul acestora);
2. se stabileşte atît pentru compensarea autorilor şi a altor titulari ai dreptului de autor ale căror opere pot fi reproduse, cît şi pentru compensarea interpreţilor şi producătorilor de opere audiovizuale, videograme şi fonograme, ale căror interpretări, opere audiovizuale, videograme şi fonograme, la rîndul lor, pot fi reproduse în mod similar;
3. se determină ţinîndu-se cont de faptul dacă titularii de drepturi asupra operelor audiovizuale, videogramelor sau fonogramelor au aplicat sau nu mijloace tehnologice.

Pentru determinarea cuantumului remuneraţiei şi stabilirea altor clauze, precum şi pentru soluţionarea unor eventuale litigii între părţi, se vor respecta următoarele condiţii:

• părţile care determină cuantumul remuneraţiei sînt organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, pe de o parte, şi persoanele fizice şi juridice care sînt obligate să plătească remuneraţia compensatorie, pe de altă parte;
• cuantumul remuneraţiei convenite va constitui cel puţin 3% din suma încasată din vînzarea (revînzarea) echipamentului şi a suporturilor specificate.

Producătorii şi importatorii, la punerea în circulaţie a echipamentului şi a suporturilor:

1. vor informa organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale despre plata remuneraţiei compensatorii şi vor pune la dispoziţia acesteia documentele necesare care indică numărul de unităţi de echipamente şi/sau de suporturi produse ori importate, precum şi datele privind identitatea distribuitorilor care au pus sau prin intermediul cărora au fost puse în circulaţie echipamentul ori suporturile;
2. vor transmite distribuitorilor care pun sau prin intermediul cărora este pus în circulaţie echipamentul şi suporturile documentele ce confirmă achitarea remuneraţiei compensatorii către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale.

Distribuitorii oricărei părţi componente a reţelei de distribuţie, inclusiv unităţile comerciale (magazine, centre comerciale etc.), care deţin în scopuri comerciale echipament şi suporturi trebuie să facă dovada, în temeiul documentelor confirmatoare cu semnificaţie juridică, că remuneraţia compensatorie a fost achitată pentru aceste echipamente şi suporturi. Distribuitorii, la solicitarea organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, sînt obligaţi să prezinte orice documente relevante şi să dezvăluie identitatea şi datele de contact ale producătorului, importatorului sau ale altei persoane fizice sau juridice din reţeaua de distribuţie care le-a furnizat echipamentele şi suporturile.

Distribuitorii care nu pot prezenta organizaţiei de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, documentele şi/sau datele de contact, necesare pentru a verifica dacă remuneraţia compensatorie a fost achitată în modul corespunzător, sînt ei înşişi obligaţi la plata acesteia.

În cazul în care acordul dintre reprezentanţii diferitelor categorii de titulari de drepturi nu prevede altfel, remuneraţia compensatorie:

• se acumulează, pentru toate categoriile de titulari de drepturi de autor şi de drepturi conexe, de către organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale care este învestită de către AGEPI cu aceste împuterniciri;
• se repartizează, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, în modul următor:
• referitor la reproducerea operelor audiovizuale sau a videogramelor: autorilor – 40%, interpreţilor – 30%, producătorilor acestora – 30%;
• referitor la reproducerea fonogramelor: autorilor – 50%, interpreţilor – 25%, producătorilor de fonograme – 25%.

Organizaţia de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, după deducerea cheltuielilor efective aferente gestionării drepturilor, va transmite cotele corespunzătoare de remuneraţie, datorate titularilor categoriilor de drepturi pe care nu îi reprezintă, către organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale sau către alte organizaţii care îi reprezintă pe titularii de drepturi în cauză.

Remuneraţia compensatorie se repartizează între autori şi alţi titulari ai dreptului de autor, interpreţi, producători ai operelor audiovizuale, videogramelor şi ai fonogramelor, despre ale căror opere, interpretări, videograme şi fonograme se poate presupune că au fost reproduse în modul prevăzut de lege.

Alte excepţii şi limitări. Sînt permise fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor şi fără plata vreunei remuneraţii următoarele acţiuni:

• utilizarea unor citate de proporţii reduse în cadrul unei alte opere, în scop de cercetare sau de critică, cu condiţia ca acestea să se refere la o operă sau la un alt obiect protejat care a fost deja pus, în mod legal, la dispoziţia publicului, indicîndu-se sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil; folosirea citatelor în conformitate cu practica pertinentă şi în măsura impusă de un scop specific;
• utilizarea operelor ca material ilustrativ în publicaţii, emisiuni sau în imprimări audio sau video de caracter didactic, cu condiţia să se indice sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil, şi în măsura justificată de atingerea unui scop necomercial;
• reproducerea şi distribuirea în presă, comunicarea publică sau punerea la dispoziţia publicului în regim interactiv a articolelor publicate legal cu privire la subiectele de actualitate economică, politică ori religioasă sau a unor opere radiodifuzate ori televizate, sau a altor obiecte protejate de acelaşi caracter ori aduse la cunoştinţa publică în regim interactiv în cazurile în care astfel de utilizări nu sînt interzise în mod expres şi dacă se indică sursa şi numele autorului;
• utilizarea operelor sau a altor obiecte protejate pentru relatarea evenimentelor curente, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
• utilizarea discursurilor publice şi a extraselor din prelegerile publice, opere sau din alte obiecte protejate de caracter similar, în măsura justificată de scopul de informare şi cu condiţia să fie indicată sursa şi numele autorului, exceptînd cazurile în care acest lucru este imposibil;
• utilizarea în scopul securităţii publice sau pentru a asigura derularea şi reflectarea adecvată a procedurilor parlamentare, administrative sau judiciare;
• imprimarea operelor pentru utilizare temporară, realizată de organizaţiile de difuziune la propriile instalaţii şi pentru propriile emisiuni. Asemenea imprimări vor fi şterse şi distruse după 6 luni, în afară de cele care au valoare documentară excepţională, urmînd a fi păstrate în arhiva de stat;
• utilizarea operelor în folosul persoanelor cu deficienţe vizuale, avînd legătură directă cu deficienţa respectivă şi fiind de natură necomercială, în măsura justificată de o astfel de utilizare;
• imprimarea emisiunilor organizaţiilor de difuziune de către instituţiile sociale nonprofit, precum sînt spitalele, cu condiţia ca titularii de drepturi să primească o remuneraţie echitabilă;
• utilizarea operelor în timpul ceremoniilor religioase sau al ceremoniilor oficiale, naţionale sau internaţionale, organizate de autorităţi publice cu scop educativ sau de promovare, fără obținerea unui avantaj economic sau comercial;
• utilizarea operelor, precum ar fi cele de arhitectură sau sculptură amplasate permanent în locuri publice;
• utilizarea operelor în scop de reclamă a expoziţiilor publice sau a vînzărilor de opere de artă, în măsura necesară pentru promovarea evenimentului, excluzînd orice alte scopuri comerciale;
• utilizarea operelor cu scopul de a caricaturiza sau a parodia;
• utilizarea operelor în legătură cu demonstrarea sau reparaţia unui echipament;
• utilizarea unei opere artistice sub forma unei machete sau a unui desen ori plan al unui imobil în scop de reconstrucţie a imobilului respectiv etc.

În absenţa unor clauze contractuale exprese, achizitorul legal al unui program de calculator sau al unei baze de date nu trebuie să obţină consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor pentru a le utiliza în conformitate cu destinaţia acestora, inclusiv pentru a corecta erorile.

Realizarea, în măsura în care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă, a unei copii de rezervă de către o persoană care are dreptul să utilizeze programul de calculator nu poate fi împiedicată prin contract.

Persoana care are dreptul să utilizeze o copie a unui program de calculator poate, fără consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor, să examineze, să studieze ori să testeze funcţionarea programului în vederea identificării ideilor şi principiilor care stau la baza oricărui element al programului atunci cînd efectuează oricare dintre actele de încărcare, prezentare, rulare, transmitere sau stocare a programului pentru calculator pe care are dreptul să le execute.

Consimţămîntul autorului sau al altui titular al dreptului de autor nu este necesar atunci cînd reproducerea codului şi traducerea formei acestui cod sînt indispensabile pentru obţinerea informaţiei necesare pentru asigurarea interoperabilităţii cu alt program de calculator creat în mod independent de către alţi autori, cu respectarea următoarelor condiţii:

1. aceste acte sînt efectuate de licenţiat ori de o altă persoană care are dreptul să utilizeze o copie a programului sau, în numele acestora, de către o persoană autorizată în acest scop;
2. informaţia necesară pentru realizarea interoperabilităţii nu a fost anterior pusă la dispoziţia persoanelor specificate la lit. a);
3. aceste acte sînt limitate la părţi din programul original care sînt necesare pentru realizarea interoperabilităţii.

Prevederile respective nu permit ca informaţia obţinută prin aplicarea programului pentru calculator:

• să fie utilizată în alte scopuri decît la realizarea interoperabilităţii programului pentru calculator creat în mod independent;
• să fie transmisă persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor cînd aceasta este necesară pentru interoperabilitatea programului pentru calculator creat în mod independent;
• să fie utilizată pentru dezvoltarea, producerea sau comercializarea unui program de calculator similar în exprimarea sa ori pentru orice alt act care încalcă dreptul de autor.